CCSB a realizat un sondaj de opinie, în ianuarie 2011 pentru a reliefa Democraţia Locală din Bucureşti. Tipul eşantionului  stratificat pe 6 sectoare, bistadial, reprezentativitate pe baza listelor de telefonie fixă, cu selec
ie probabilistă a gospodăriilor, (aleatoriu simplu) și a persoanelor (metoda “ultimei aniversări”).

Eşantion stratificat (6 sectoare) bistadial,Reprezentativitate pe baza listelor de telefonie fixă, cu selec
ie probabilistă a gospodăriilor(aleatoriu simplu) și a persoanelor (metoda “ultimei aniversări”).

Click aici pentru: sondaj opinie ccsb bucureşti

Scriu acest post din respect pentru alegerile ce se desfăşoară astăzi, în Kosovo, scrutin supervizat de Uniunea Europeană.

România se află în cercul deloc select, al ţărilor ce nu recunosc statul Kosovar ca entitate independentă. Astfel România se alătură Rusiei, Chinei, Spaniei, Greciei şi Slovaciei.

Deplâng situaţia Serbiei din acest moment şi consider că este statul care a suferit cel mai mult în urma reaşezării geopolitice europene după 1990. În definitiv, războiul din fosta Yugoslavie, a avut pe lângă clarele considerente interne şi substanţiale stimulente din exterior. Practic Yugoslavia aniilor `90 poate fi privită asemănător cu situaţia Ungariei după 1918.

O mare fustrare identitară şi politică a cuprins mulţi sârbi, care şi astăzi aşteaptă o compensaţie politică pentru situaţia în care au ajuns: ruda cea mai săracă a Europei politice. Mulţi ex.yugoslavi nu uită că deceniile trecute, au reprezentat pentru slavii din sud, o suferină, tensiune europeană, cauzată de trecerea vechiilor cutume economico-politice răsăritene spre modulaţiile euro-atlantice, tensiuni exploatate pe pământ yugoslav…

Însă atitudinea României faţă de problema kosovară este fundamental greşită.

Îngrijorarea că un precedent ar putea fi stabilit pentru regiunile separatiste din propria ogradă, dacă se dă undă verde autodeterminării a determinat şi România să nu recunoască independenţa Kosovo. S-a argumentat în favoarea dreptului unei ţări de a-şi proteja integritatea teritorială şi de a se opune regiunilor separatiste care ameninţă în mod unilateral cu contestarea frontierelor lor.

Acest tip de atitudine diplomatică ne produce pagube substanţiale pe termen lung. O astfel de poziţie a României bolduieşte frica de tensiuni interetnice, frică ce nu se bazează pe vreo realitate concretă.

România are de peste 16 ani în guverne diferite, din punct de vedere doctrinar – UDMR, comunitatea maghiară fiind excelent reprezentată la nivel central şi substanţial la nivel local (Mureş, Harghita, Covasna). Conflictele interetnice sunt inexistente şi în afara a 3000-4000 de extremişti maghiari activi, populaţia maghiară nu se simte reprezentată de tendinţele separatiste.

România nu are nici, tensiunile Rusiei, datorate Ceceniei, şi a altor regiuni din Asia Centrală, nici problemele Chinei cu tibetanii, ale spaniolilor cu catalanii şi bascii, grecilor cu ciprioţii sau ale slovacilor cu maghiarii. România nu are probleme interetnice şi nici riscuri de mare anvergură.

Atunci vine şi întrebarea firească… De ce nu recunoaştem un act normal al autoadministrării unei mici naţiuni?

Uităm că la 1866 şi 1918 am fost puşi într-o poziţie asemănătoare? Uităm de vremurile, când “marile puteri” erau ostile ideii de Principatele Române? Ce câştigăm dacă rămânem inflexibili faţă de cerinţele unor viitori cetăţeni europeni?

Conform unor sondaje interne ale PD-L, actualul ministru Elena Udrea are cea mai înaltă cotă de notorietate din partid, mult peste cea a lui Emil Boc sau Vasile Blaga. Nici la capitolul încredere Udrea nu stă rău fiind a doua după Boc. Strategii PD-L i-au tot mai în serios varianta Elenei Udrea pentru alegerile prezidenţiale din 2014 încercând să-i construiască acesteia o imagine cât mai bună. Această variantă pare a fi cea mai fezabilă din mai multe motive: obedienţa Elenei faţă de preşedintele Băsescu, distanţarea ei faţă de actualii baroni ai PD-L (gen Videanu, Berceanu) care au o imagine proastă, statutul de femeie  ar putea răsturna cu 180 grade scena politică determinând PSD şi PNL să inventeze o soluţie nouă la o problemă nouă, Băsescu deasemenea ar putea aborda o nouă temă defensivă (o femeie în luptă cu sistemul corupt şi misogin).

Prin actualele măsuri luate, Emil Boc pare a fi discreditat politic pe o perioadă de timp nedeterminată, doar Ardealul putândul sprijini pe alocuri pe actualul prim-ministru din solidaritate regională. Varianta lui ca gladiator politic pentru 2014 este îndepărtată.

O altă informaţie interesantă din tabăra portocalie pare a fi tentativa unor pd-l-iştii de a-l înlocui pe actualul ministru de interne Vasile Blaga cu Gheorghe Falcă, finul preşedintelui Băsescu, actualmente primar al Aradului (acesta face parte din nucleu dur, fidel preşedintelui din PD-L). Schimbarea lui Blaga ar însemna totodată o palmă zdravănă acordată democraţilor din PD-L, ce manifestă atitudini semi-independente faţă de Băsescu.

În ultimii ani PD-L s-a întărit considerabil în Cluj şi Cluj Napoca nemaiscăzând sub 35%, depăşind la începutul lui 2010 cota de 40%!

Cauzele acestei slabe performanţe electorale a celor două partide de opoziţie este provocată de gradul ridicat de simpatie de care sa\se bucurat\ă Emil Boc şi de puternica susţinere (planul imaginii) pe care Clujul a primit-o prin numirea lui Boc ca premier.

Iata câteva date ce vorbesc despre evoluţia politică din Cluj între 2004-2010:

Prezidenţiale 2004 : PD-L 33%, PSD 32%.

Parlamentare 2004: PD-L 31%, PNL 31%, PSD 25%.

Europarlamentare 2007:  PD-L39%, PSD17%, PNL10%.

CJ 2008 : PD-L 37%,  PSD 18%, PNL 16%.

Parlamentare 2009: PD-L 40%, PSD19%, PNL15%.

Europarlamentare 2009: PD-L36%, PSD 20%, PNL 11%.

Prezidenţiale 2009: PD-L 41%, PNL20%, PSD19%. În turul II: În Cluj,  Traian Basescu a fost votat de 62,77%, în timp ce fostul lider PSD, Mircea Geoana a obtinut 37,33% din voturi.

Actualele tendinţe politice arată o relativă stagnare a migraţiei electorale PD-L conduce autoritar în sondaje fiind urmat de PSD care este foarte aproape de PNL:  PD-L 36%, UDMR 21%, PSD 17%, PNL14%, PRM5%, altele 7%.

O astfel de bombă aruncată pe piaţă denaturează grav imaginea si aşa pătată a politichiei noastre.
Sebică Lăzăroiu are impresia că trăieste într-o ţară nomadă, unde bunul simţ se deplasează în funcţie de erecţiile de moment. Ieri am precizat clar de ce nu sunt deacord cu prezenţa Teodorei Trandafir în Parlament, dar am prezentat din start că îi apreciez calităţile profesionale şi mai ales cele umane.

Lăzăroiu susţine că Teodora Trandafir ( http://blogary.ro/2010/04/teo-va-pleca-din-pdl/ ) este o persoana ce înţelege actualele jocuri politice şi că va merge cu PD-L poate până în 2012 când îi va întinde o mână de ajutor domnului Voiculescu. De altfel Lăzăroiu a devenit un fin specialist în demografie politică (analizând migraţii şi fluctuaţii politice – fiind probabil obişnuit cu moda atragerii de Parlamentari la Independenţi). De aici trag concluzia că strategii PD-L ori sunt slabi pregătiţi ori sado-masochisti

Problema este că profeţiile domnului Lăzăroiu nu sunt tocmai cele pe care cetăţeanul român i le plăteşte. Sebică este un sociolog şi politolog român, care deţine în prezent funcţia de consilier prezidenţial la Departamentul Planificare şi Analiză Politică al Administraţiei Prezidenţiale (din 2007).

Potrivit site-ului oficial al Preşedintelui României atribuţiile domnului Lăzăroiu sunt clar prezentate ( http://www.presidency.ro/?_RID=dep&id=17&_PRID=dep_pers ). Nici unde nu se menţionează ca reprezentantul acestui Departament este plătit de contribuabil pentru PROFEŢII sau BOMBE POLITICE fără conţinut.
În speranţa că pe viitor domnul Lăzăroiu se va limita la atribuţiile domniei sale adică planificare şi analiză politică va las să contemplaţi şi să admiraţi interviul unui înalt reprezentant al statului român – http://blogary.ro/2010/04/teo-va-pleca-din-pdl/
Doamne ajuta!!!

În urma scrutinului de ieri, Teo Trandafir a obţinut a 54,02% din voturile alegătorilor (8.154 de voturi valabil exprimate) din Colegiul 19, iar candidatul PC Liliana Minca 45,98% (6.939 de voturi), în urma prelucrării tuturor datelor primite, potrivit purtătorului de cuvant al Biroului Electoral Municipal.

Nu contest dreptul şi dorinţa doamnei Trandafir în a ocupa un fotoliu Parlamentar. Este dreptul fiecărui cetăţean să dorească şi să pună în aplicare propriai administrare până la urmă. Este un drept firesc garantat de conduita democratică.

Am remarcat totuşi trei fenomene generate de Uninominal:
- Cel mai important partid politic din România (PD-L) a fost incapabil în a desemna un candidat cu experienţă politică. Practic prin candidatura lui Teo, PD-L nu reuşeşte “să premieze” un membru de partid cu vechime care a muncit în campaniile electorale şi poate a investit si bani în partid.
- Experienţa profesională a doamnei Trandafir nu are nici o legătură cu politica. Aici mulţi cunoscuţi mi-au spus: De ce? Este singurul politician fara cunoştinţe administrative? Pe o astfel de logică contraproductivă nu putem ridica o nouă clasă politică competentă.
- PD-L devine încet, încet un partid Telenovelă: O avem pe prinţesa cea mică, Elena; pe bătrânul Prigoană, pe simpatica Teo…
- relativa experinţă politică democratică a electoratului mă face să cred ca uninominalul este totuşi o soluţie discutabilă. Azi Teo Trandafir, mâine Simona Sensual.

Din interviul acordat de Teo Trandafir, României Libere -8 aprilie 2010 http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/teo-trandafir-modelele-mele-sunt-condoleezza-rice-si-mona-musca-182594.html ) am remarcat:

“Cunoaşteţi ceva despre doctrina partidului, statut, funcţionare?
Nu pot să spun că ştiu tot. Eu nu sunt politician. Ştiu că este partidul de guvernământ, că este de centru-dreapta, orientare de care mă simt apropiată, ştiu că în momentul acesta avem şi o opoziţie foarte puternică. Ştiu că misiunea PDL este foarte grea acum, pentru că trebuie să ţină piept multor formaţiuni politice care lucrează împreună împotriva lui. Şi mi se pare că PDL se descurcă bine. Vă daţi seama că, în timp, o să mă documentez mai bine şi o să aflu mult mai multe dacă asta trebuie să fac.”

Ori Teo ne bine dispune ca acum câţiva ani ori eu nu sunt capabil să înţeleg de ce a intrat în politică… Şi ca să fie şi mai evident în acelaşi articol:

“Când v-aţi decis să intraţi în politică şi de ce?
Proiectele mele nu au fost niciodată secrete, ele au fost la televizor. M-am dus în sate, în cătune şi ce am descoperit acolo am expus la televizor. Nu am făcut lucrurile astea pentru mine, ci pentru toată lumea. După părerea mea, era important să vadă şi oamenii ce am descoperit noi acolo – că sunt oameni care o duc greu, că sunt copii de care părinţii nu au timp, că sunt oameni care fac eforturi extraordinare pentru a-şi creşte copiii frumos, că sunt tineri talentaţi care nu au bani să îşi cumpere un costum de balet, de exemplu, şi sfârşesc irosindu-şi talentul.
Şi am peticit ici, şi am peticit colo, până la un moment dat când PDL s-a îndreptat către mine şi mi-a propus ajutor, fără să îmi ceară absolut nimic în schimb. Am acceptat imediat, fără nici un fel de rezervă, şi iată-mă aici.

… Deci cei de la PD-L chiar sunt în criză de idei, oameni şi soluţii cu toate că administrează ţara majoritar.

Astfel de comportament politic descalifică PD-L-ul şi ne dovedeşte că Teodora Trandafir este un produs Uninominal şi nu Politic.

Dintre cei opt candidaţi, cei trei reprezentanţi ai PD-l, PNL, PSD au sanse reale pentru a ocupa postul de intâiul cetăţean al urbei:

- Romeo Radulescu este de profesie inginer, 37 de ani, si este candidatul PD-L, în prezent fiind primarul interimar al Râmnicului.
- Bogdan Pistol, economist, 31 de ani, este candidatul PNL.
- Remus Grigorescu este fostul prefect al judetului Valcea in 2009 , profesor universitar la numai 40 de ani, este candidatul PSD.

Postul de primar a ramas vacant in urma arestarii fostului edil Mircia Gutau (PDL) in 27 ianuarie 2009. Acesta a fost condamnat la trei ani si jumatate de inchisoare cu executare, pentru fapte de coruptie. Actuala adminitraţie a oraşului si Consiliul Local sunt privite cu suspiciune de mulţi orăşeni datorită faptului ca funcţionarii locali au susţinut demersul de a acorda titlul de Cetăţean de Onoare a oraşului primarului arestat.

Astazi, redactia Athenian-Legacy va invita sa vizionati cateva filmulete “de campanie” cenzurate de CNA:

“TonomatsauMuncitor — October 30, 2009 —” [http://www.youtube.com/watch?v=fcxxaEb8HwQ&feature=player_embedded] – no comment

“Fandorin2008 — May 02, 2008 — Spot Antena 3 pentru anul alegerilor” [http://www.youtube.com/watch?v=vGQ1hjSCMNw&NR=1]

Pre-election period promo by antena 3 “Choose your leaders wisely”
Music: Song of the Volga boatmen – traditional Russian song
The song, also called The Volga Burlak’s Song, was inspired by Repin’s famous painting, Burlaks on the Volga, depicting the suffering of the people in the depth of misery in Czarist Russia.