Editorialiști:
*
Flavius Țone (F.T.)

Politicians are the same all over. They promise to build a bridge even where there is no river.”… spunea Nikita Hrusciov.
Venind din partea unui lider al Uniunii Sovietice acest citat poate părea inoportun, paradoxal, pe frontispiciul unui blog, care își construieste identitatea în jurul valorilor democratice. Am preferat această autoironie pentru a prefața unul din obiectivele pe care ni le propunem, analiza evenimentelor politice din România și măsura în care oamenii politici construiesc “punți peste pustiu”.
De asemenea, vom încerca, în măsura putinței, să creionam o viziune proprie asupra evenimentelor internaționale și a felului în care, ca români, suntem afectați de acestea. Plecând de la premisa că întotdeauna obiectivele îndrăznețe sunt dificil de atins, vă asigurăm, pe dumneavoastră, cititorul, că ne vom da silința să vă oferim o perspectiva onestă, sine ira et studio, cum zice istoricul.
Încurajăm feedback-ul, ne dorim o relație cât mai stabilă și deschisa cu cei care vor avea curiozitatea să ne cunoască opiniile.
Dupa succinta enumerare a obiectivelor acestui proiect online, permiteți-mi să mă prezint. Răspund, cu interes, de 24 de ani, la numele Flavius, tentația onomastică exotică a tatălui meu precumpănind în alegerea acestuia. Pentru a completa afinitățile greco-romane ale familiei am primit și numele Alexandru, cu bunăvoință, din partea mamei. To make things short, în postările de pe blog voi semna cu prescurtarea F.T., and i am the ruler of these fields.
Și acum … patalamaua la control. Am absolvit, Gratia Dei, în 2007, Facultatea de Istorie din cadrul Universității București, specializarea Istorie Contemporană Universală (Relații Internaționale), cu lucrarea “Asistența americană de securitate către Orientul Mijlociu, în timpul administrației Clinton”. De aici se reliefeaza interesul me față de politica externă americană și de relațiile insituționale care o determină. În vara anului 2009 am absolvit cursurile masterale, specializarea “Istoria Relațiilor Internaționale”, in cadrul aceleiași instituții academice, cu lucrarea “Politica externă americană în Orientul Mijlociu după 9/11”.
Ce mă mână în luptă? Convingerea că, din pasiune, se poate crea un produs intelectual superior celui oferit de media. Că viziunea unui individ, deși filtrată de convingeri și preconcepții, poate să ofere mai mult decat viziunea politica maniheistă a unor trusturi de presă. Conștient fiind de dificultatea acestei întreprinderi, mulțumesc anticipat celor care, cu sfaturile și completările lor, îmi vor susține activitatea, nelăsându-mă pradă, vremelnic, propriilor idiosincrazii. Mai multe despre frumoasa si ingenua mea personalitate veti afla lecturând bogatul continut al acestei oaze intelectuale. )
Aș vrea să le mulțumesc colegilor mei de redacție care, din pasiune, au decis să contribuie la realizarea acestui blog și pe care i-am rugat să-și facă o scurtă descriere, citibilă în rândurile ce urmează.
Țin să închei această prezentare cu un citat al lui Otto von Bismarck, corifeu al diplomației europene de secol XIX, care spunea: “Care este secretul politicii? Un tratat bun cu Rusia.” … alooo, Cotroceniul, se aude ? )
*
Nasra Gabriel Horia (H.N.)

Și dacă credem în destin, fără voia noastră, ne-am întâlnit în toamna lui 2003 în amfiteatrul Vasile Pârvan al Facultății de Istorie din București. Eram puțin emoționați, rușinați poate de viitoarele încleștări academice la care viața ne împingea. Și cum așteptările au fost mari iar realizarile mărunte, aș vrea să cred că după patru ani de „stahanovism” intelectual am învățat să gândim liber, detașat. Am acceptat ca de trecut nu te poti despărți râzând cum au făcut alții de marxism și că un vas îl construim în trei luni, dar o tradiție navală în 300 de ani, ca o profeție a viitorului.
Ne delimităm fără a ne izola de acest curent fără fond al unor analiști iluminați de salon sau studio, de cei ce susțin astăzi politici fictive, întemeiate pe vulgarizarea tradiției și a științei, greșit înțelese uneori, de „doctrinele” esoterice pripite, de spiritualitatea inițiatică ieftină.
Cât despre subsemnatul Gabriel Horia Nasra (H.N.), revin după doi  ani în care nu am scris mai nimic în afara sferei mele de interes „violență și identitate” sperând ca viitoarele cugetări vă vor plictisi mai puțin și mai plăcut ca cele trecute. Nu mă condamnați, nu mă răstigniți în Agora încă nu am devenit bolșevic-naționalist dar nici mult nu mai este… deci pregatiți-vă pietrele dragii mei! Am absolvit Facultatea de Istorie a Universitătii Bucuresti, aceeasi promoție ca în cazul prietenului F.T., specializarea Istorie Contemporană Universală – Terorism European (licența). În anul 2009 a, absolvit masterul de Antropologie și Istorie Modernă al Facultății de Istorie și Filozofie, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj. În prezent sunt doctorand al aceleiași instituții academice.
Și ca să trag cortina în aceeași notă, din nou precizez că total dorinței noastre, în aceeași toamnă ne-am descoperit afinitățile mediteraneene (de unde și numele site-ului) și vederile cuprinzătoare atât spre valorile noastre politico-economice occidentale dar și a spiritualității orientale.
Cu consideratie, H.N.
*
Aron Szele (A.S.)

Just a few words about me. I am a former colleague and friend of both my counterparts, now living away from Romania, studying History at a graduate level. I hope that our common project will be a fruitful one, bringing together young minds of this country, in a free exchange of ideas. In a world that all-to-often suffers from the young generations not having a comprehensive voice to express their opinions, I hope our blog will become a forum to supplant this need.
*
Anita Sterea (A.St)
La invitația colegilor mei, m-am alăturat echipei acesui blog. Despre mine: bucureșteancă (nimeni nu e perfect), 25 ani, absolventă a Facultății de Istorie- Universitatea București, în prezent doctorand în cadrul aceleași facultăți.
Subiectele de interes: istoria sportului, mișcarea olimpică și relațiile internaționale, istorie contemporană. Sper să aduc în discuție subiecte noi și interesante.
Motto-ul meu în viață: “Viitorul aparține acelora care cred în frumusețea viselor lor”.
*
Marius Teja (M.T.)

Am venit pe lume leat 1969, luna lui cuptor, ziua 7. Cum ar spune un clasic in viață, mare maestru în zodiace, sunt “un Rac standard”.Pentru cei care cred în zodiace am spus deja mult despre personalitatea mea. Sunt născut în Constanța unde și domiciliez. Am absolvit Facultatea de Istorie a Universității București  în 1997, specializat în istorie contemporană universală cu o licență despre NATO și UEO (O, tempora! o, mores!). Am lucrat în presă și învățământ, iar în prezent colaborez la o editură. Istoria este o pasiune din copilarie, la care mă întorc mereu, asa cum am făcut și după ce am făcut un an de facultate la  Autovehicule Rutiere la Brașov pe vremea lui Ceașcă, abandonând pe motiv de nepotrivire de caracter. Cum ziceam cu istoria, în acest scop am tot cautat pe Internet anul acesta situri de specialitate până am dat peste jupanii de la Athenian. Am contribuit la binele comun până când m-au cooptat în staff. Pe Internet intru când îmi dă voie nepoțelul meu de 5 ani. Alte pasiuni, în afară de emisiuni culturale la tv pe timp de criză, fotbalul, la care mă pricep ca tot românu’ imparțial.
*
Colaboratori
*
Alexandru Onojescu (A.O.)

Am fost rugat de către fondatorii acestui blog să scriu câteva vorbe despre mine. Ce să spun? Ce să scriu de spre mine? Că sunt modest şi în acelaşi timp arogant? Că sunt rebel, dar adeseori îmi place autoritatea? Că de foarte multe ori ţin la punctul meu de vedere? Şi astea… dar totuşi… cine sunt? Alex mă strigă în general lumea, deci evident prenumele meu este Alexandru. Nu-mi place să mi se spună Sandu, Sănducu, Alexuţu sau mai stiu eu cum. Numele este Onojescu. Fain, dar greu de înţeles pentru cei care-l aud prima dată, de aceea el este foarte des confundat cu Ojorgescu, Onoiescu sau Onescu. Totuşi, îmi place cum sună Onofrelu. Asta poate că tot timpul umblu în tandem cu Ovidelu… prietenii ştiu de ce. Am absolvit cu brio specialitatea Istorie de la Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul marelui mamut universitar Babeş-Bolyai. Nu am învăţat nimic….. în afară de ceea ce m-a interesat:P, motiv pentru care la unele examene m-am pricopsit cu note de genul 5, 6, 5…. Nu degeaba spunea o doamna admirabilă a facultăţii ca sunt „mediocru” şi nu-s bun de nimic. Alta, mai drăguţă a spus despre mine că sunt „brânză bună în burduf de câine”. Oricum, îi las pe alţii să mă judece. Aşa cum citiţi am terminat al 13-lea din 55 (mama ei de engleza si pedagogie, istoriografie şi Bizanţ), deci nu chiar pe la mijloc ca să fiu mediocru şi am şi intrat primul la masteratul la care sunt acum şi pe care, recunosc, îl voi termina printre ultimii. Sunt rac, deci un pas în faţă, doi paşi în spate.
Şi acum partea mai plictisitoare…. Interesele în mare parte sunt pentru tot ceea ce înseamnă istoria modernă, adică de pe la 1500 până pe la 1900. Vă rog, scutiţi-mă de delimitările cronologice tradiţionale!! Cam tot din istoria modernă: politică, artă, societate, prostituate, maniere, diavol, ideologii şi, tragic, otzâr de religie, nu foarte multă că nu prea o înţeleg. Nu sunt ateu…. pur şi simplu sunt indiferent d.p.d.v. religios şi nu prea elogiez, idolatrizez sau îmi creez un cult pentru diferite lucruri şi cu atât mai mult pentru varii persoane. Totuşi, trebuie să recunosc că am anumite afinităţi personale, la fel ca şi antipatii. La primul capitol îl introduc pe Adrian Năstase, Crin Antonescu, Victor Ciutacu, Barack Obama sau Bill Gates. La al doilea pe Traian Băsescu, Emil Boc cu cohorta lui de MiniMe, Andrei Marga si mulţi alţii. Referitor la cei din urmă, însă, nu le neg rolul istoric jucat de fiecare în contextul societăţii în care se învârt.
Ce urăsc? Românul!!! Pentru că nu trage apa după anumite funcţii fiziologice, pentru că scuipă, pentru că nu e în stare să poarte o discuţie civilizată, pentru că e comod, înapoiat, fatalist, şi pentru mentalitatea-i tranzacţională (foarte utilă în anumite momente istorice, dar foarte corozivă în durată lungă). Îi urăsc pe cei care se pretind ceva ce nu sunt, adică pe parveniţi……. şi sistemul universitar de la noi e plin de Scatii şi Sămădăi. Îmi displac profund cei care nu au fost în stare, ani în şir să-şi creeze un sistem de valori, un guide-line pentru viaţă, profesorii care nu reuşesc să devină magiştri sau mentori, cei care în loc să citească o carte preferă să eludeze sistemul etc. etc. etc. despre astea, poate altă dată…..
Prezenţa mea pe acest blog va fi una firavă…..cred, axându-se în primul rând pe recenzii sau comentarii de cărţi. Sunt un împătimit al cărţilor: îmi place să le citesc şi îmi place să le am în bibliotecă. Precizare, şi cu asta termin: nu voi face niciodată o campanie pro-lectură!!! Am cunoscut oameni care pot să fie cât se poate de fascinanţi fără să fi citit o carte. Sunt inteligenţi şi pot purta o discuţie, adesea mai coerent şi mai seducător decât alţii cu lecturi „lungi” şi „deosebite”, pentru că, în cele din urmă, cărţile sunt esenţiale numai pentru cei a căror activitate se învârte în jurul lor, cei care se identifică cu ele. Pentru aceştia cărţile sunt un mod de viaţă. Alţii, trăiesc în altă paradigmă.
*
Anna Amon (A.A.)

La invitația colegului Horia Nasra am decis să aștern în blogosferă, câteva din ideile mele despre Istoria Religiilor, specializarea mea. Din păcate nu stăpânesc bine limba română, am mici scăpări și prin amabilitatea colegului Horia sper să mă pot face înțeleasă în ceea ce voi scrie.
Sunt plecată din patria natala din anul 1986, când printr-o fericita conjunctură am reușit să emigrez cu familia în Israel. Momentan sunt cercetator la Institutul de Studii Istorice din Ierusalim, având ca domeniu de preocupare “Istoria Religilor”.
Sper să nu vă dezamăgesc prin ceea ce voi scrie și astept feedback de la voi, dragi cititori.
Anna.