Invitaţie la fesenism: republică noua – metehne vechi

Pana cand isi va mai bate joc Mihail Neamtu de aspiratiile oamenilor catre o altfel de politica? Pana cand juvenila lui ambitie de marire politica va confisca ideea de miscare la firul ierbii?  Pana cand tiradele sforaitoare despre meritocratie, dreapta autentica, integritate si transparenta vor fi folosite ca paravan pentru fesenismul cel mai grosier? Pana cand CV-uri lungi cat un pomelnic si cat o zi de post vor tine loc de bun simt in raport cu oamenii carora le-a cerut in strada semnatura?

Credeam ca am vazut totul, si totusi Mihail Neamtu a tinut sa ne arate cum poate fi confiscata o idee buna de catre cineva care, in spatele formarii in Occident, ascunde cele mai balcanice porniri. Nimic nu poate tine locul smereniei atunci cand aceasta lipseste. Fara smerenie, diplomele sunt hirtii colorate bune de pus in rama, cartile scrise sunt suport pentru pahare, iar « meritocratia » clamata pe toate drumurile e cersit de lauda in piata publica. Ascetii din vremurile de odinioara se ascundeau cand veneau la ei oamenii sa ii ceara de episcopi, astazi « teologii » umbla cu tinicheaua de gat, batand in ea, sperand ca ii va remarca cineva si le va da vreo dregatorie pe masura ambitiei. Iar daca nu le-o da nimeni, isi fac partid, inseland oamenii.

Sa discutam aplicat. Pentru ca viitorul partid Noua Republica sa fie o jucarie in mana lui Mihail Neamtu si a prietenilor lui din comitet, pe care nu i-a ales nimeni, dar care s-au auto-numit, acestia au de gand sa incalce grosolan legea 14/2003 si sa selecteze cu grija viitorii « delegati » care vor participa la primul Congres al Partidului, caci votul trebuie controlat la sange, pentru a nu apare suprize. Firul ierbii are si el o limita.

Voi cita mai jos una dintre deciziile emise de Grupul de Initiativa National (GIN), recte « comitetul » pe care il prezideaza, cu onor, Fondatorul mioritic. Voi sublinia acele aspecte asupra carora vreau sa atrag atentia si pe care le voi analiza.

« DECIZIA NR.5/18.05.2012

 

Noua Republică, în scopul pregătirii impecabile a Congresului de constituire a Partidului, la 23 Iunie 2012 la București,

 În vederea întocmirii Registrului Național al Membrilor neo-republicani,

Pentru transmiterea invitațiilor nominale la Congres,

 

DECIDE:

 

Art. 1. Prin membru al Noii Republici se înțelege acea persoană care, aderând la idealurile, valorile și principiile enunțate în documentele asumate public de N.R., a semnat Adeziunea la Noua Republică, își plătește la timp cotizația lunară (de 50 de lei, sau 25 de lei pentru elevi, studenți, șomeri, pensionari) și activează real în organizație (participă la ședințe, ia parte la acțiuni C.S.S., este prezent in mass-media, etc.).

 Art. 2. Pe cale de consecință, cei care nu îndeplinesc cumulativ criteriile de mai sus nu vor fi considerați membri, și nu vor avea drept de vot, atât la nivel local, cât și național. Aceștia pot rămâne simpatizanți sau voluntari, însă fără drept de vot.

 Art. 3. Adeziunile membrilor se vor păstra, în original, la sediul GIL sau la Coordonatorul GIL. O copie a fiecărei adeziuni trebuie să fie trimisă Secretariatului General, fie prin poștă, fie prin e-mail (scanată) până cel târziu marți, 22 Mai 2012, ora 24.

 Art. 4. Fiecare GIL va vărsa în contul Noii Republici 30% din cotizațiile strânse pe martie, aprilie și mai 2012, conform hotărârii votate de Consiliul Național al Reprezentanților din Ianuarie 2012, la Sibiu. Acest transfer este cu atât mai imperios, cu cât sumele necesare organizării Congresului vor fi considerabile.

 Art. 5. Fiecare Coordonator GIL va completa tabelul Excel din atașament, cu maximă acuratețe, cu datele fiecărui membru. Le va transmite apoi, prin e-mail, până cel târziu marți, 22 Mai 2012, ora 24, la adresa: cazimir.tino@gmail.com

 Art. 6. Pentru participarea la Congres se vor lua în considerare doar tabelele completate corect și transmise până la data de 22 Mai 2012, ora 24, cu exact o lună înainte de Congres. Cei care, nu importă din ce motive, nu transmit aceste date la timp, nu vor putea fi invitați.

 Fără invitație nominală, accesul la Congres nu va fi posibil.

 Art. 7. Coordonatorii GIL sau Coordonatorii Regionali care au cunoștință de GIL-uri noi, care nu se regăsesc încă în lista destinatarilor acestei Decizii, le vor aduce acestora la cunoștință prevederile prezentei și, în același timp, vor înștiința Secretariatul General de existența și coordonatele acestor GIL-uri (de ex. Pașcani, Bacău, Suceava, Botoșani, Roman, Onești, Blaj, Cugir, Abrud, Câmpulung Muscel, etc.). Conținutul prezentului articol, ca și al întregii Decizii, se referă și la Diaspora (de ex. GIL Anglia, Belgia, Spania, S.U.A., etc.).

 Cu aducere la cunoștința membrilor N.R. și la îndeplinire imediată și întocmai de către Coordonatorii Regionali și Coordonatorii GIL.

 Cazimir Țino, Secretar executiv ».

Aceasta decizie reprezinta, in mod oficial, sfarsitul ideii de Noua Republica si consfintirea faptului ca Mihail Neamtu and Friends si-au dat arama pe fata. De cateva zile, in teritoriu zbarniie telefoanele rosii primite de la« Centru », dandu-se indicatii cine sa fie pe listele de delegati si cine sunt persoanele indezirabile care sa nu faca sub nici o forma parte din cei care vor merge la pseudo-Congresul de constituire al viitorului Partid. Ion Iliescu ar fi foarte incantat sa vada fojgaiala din Noua Republica.

In decizia citata mai sus, trei sunt stratagemele puse la cale de Neamtu and Friends :

I. Retrangerea abuziva a calitatii de membru NR. Ei considera ca sunt membri ai NR doar cei care indeplinesc niste « conditii cumulative » : semnarea unei adeziuni, plata unei cotizatii lunare, activitatea « reala » in cadrul NR. Fara aceste trei conditii cumulative, bietul neo-republican cinstit care a semnat pe listele de adeziune, in strada, nu are drept de vot.

Insa baietii de comitet nu sunt prea destepti de felul lor : daca semnarea unei adeziuni si plata unei cotizatii pot face obiectul verificarii, ce instanta este cea care certifica faptul ca un simplu membru are « activitate reala »  si in ce temei ? Se dau, mai nou, adeverinte in NR semnate de Stefan Vlaston care arata ca X ori Y este suficient de prezent in mass-media cat sa aiba dreptul de a merge la Congres ? Cine a dat baietilor de comitet ideea de conditii cumulative nu le-a spus ca niciodata acestea nu trebuie enumerate cu « etc » (participă la ședințe, ia parte la acțiuni C.S.S., este prezent in mass-media, etc.).

Insa nu aici e marea hiba, ci in incalcarea legii 14/2003. Conform articolului 19, alineatul 3), toti cei care au semnat in strada pe listele NR sunt membri fondatori:

« Lista trebuie sa cuprinda cel putin 25.000 de membri fondatori, domiciliati in cel putin 18 din judetele tarii si municipiul Bucuresti, dar nu mai putin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judete si municipiul Bucuresti ».

Mai mult, pe foile pe care voluntarii NR au strans semnaturi pentru inregistrarea ca partid politic, era clar specificat :

« Prezenta lista este act public, a fost întocmită conform dispozițiilor Legii Partidelor Politice, nr. 14/2003 şi se află sub incidenţa art. 292 din Codul Penal. Este interzisă semnarea de către o persoana pe mai multe liste. Semnatarii prezentei liste sunt membri fondatori ai partidului Noua Republică, iar prelucrarea datelor cu caracter personal ale acestora va fi facuta numai in scopul infiintarii Partidului Noua Republica, si in conformitate cu prevederilor Legii 677/2001 »

Deci daca toti cei care au semnat sunt membri fondatori, ei au toti dreptul de a vota si de a fi prezenti in persoana la Congresul NR. Nici o prevedere legala nu le poate interzice prezenta si votul, iar amenintarea ca in lipsa invitatiei nominale nu poate exista participare la Congres este gargara. Ce vor baietii de comitet este ca sefii de GIL-uri sa trimita la Congres numai oameni obedienti, care sa reconfirme printr-un pseudo-vot conducerea fesenista a NR, in frunte cu Mihail Neamtu. Nici o cotizatie, nici o « activitate », nici o adeziune la NR nu ii face pe oamenii simpli membri fondatori cu drept de vot mai mult decit semnatura pe listele NR, care se vor depune la Tribunal. In temeiul acestei semnaturi, ei pot fi prezenti la Congresul NR fara nici o invitatie semnata de un neica-nimeni.

II. intocmirea rapida, hoteasca, a listelor cu « membri ».  Data emiterii Deciziei este 18 mai, iar listele cu membri trebuie sa fie gata la 22 mai. Ce graba, ce zor, ce vartej ! 4 zile pentru ca listele de « membri » sa fie gata, cotizatiile verificate, activitatea publicistica atestata. Nici Speedy Gonzalez nu ar fi reusit mai repede !  Ma intreb la cati membri  a ajuns aceasta decizie a NR, care arata ca de fapt listele sunt deja facute sau trebuie facute in cea mai deplina conspirativitate, nu cumva sa se afle in presa ca in partidul de la firul ierbii fesenismul a debarcat cu Molitfelnicul in mana si epitrahilul la gat (Doamne iarta-ma !).

III. organizarea Congresului inainte de inscrierea la Tribunal ca partid politic. Acest lucru este, dupa stiinta mea, o premiera in Romania dupa 1989. Pana si Partidul Poporului a facut Congres de constituire abia dupa ce Tribunalul a verificat statutul si cele 25.000 de semnaturi. Cum sa faci un Congres de constituire al unui Partid, fara a avea o hotarare definitiva a Justitiei (Tribunal si/sau Curte de Apel) ? Daca faci Congres si Tribunalul respinge inregistrarea ca partid politic al Noii Republici ?

Ar fi hilar pana la lacrimi, daca nu ar fi tragic. Sa intelegem ca Neamtu si prietenii vor sa se imbete (de bucurie) inainte de inregistrarea Partidului si cauta un pretext? Nu, ei vor doar sa fie alesi in calitate de conducatori inainte ca Justitia sa verifice statutul si sa dea o solutie definitiva, pentru ca daca Tribunalul (sau Curtea de Apel) verifica statutul si il gaseste incompatibil cu Constitutia si legea 14/2003, iese scandal, iar cei care acum se considera organele de conducere ale NR vor avea probleme de legitimitate.

Prin urmare, Mihail Neamtu si prietenii vor sa repete manevra lui Ion Iliescu din 1990 : candideaza desi nu exista o Constitutie (adica un statut acceptat de Tribunal) in vigoare. Vor sa fie alesi sefi, desi nu exista cadru legal. Si, eventual, candva, vor dori sa numere mandatele ca Ion Iliescu : primul nu se pune, intrucat era inainte de aprobarea Constitutiei.

Pe baza carui statut se va alege pseudo-conducerea Noii Republici, ce prevederi procedurale se vor aplica, care va fi norma de reprezentare, care va fi comisia de contestatii, cine va numara voturile ? Am ajuns sa o vedem si pe asta : alegeri in partidul « de la firul ierbii » facute hoteste, cu membri alesi pe spranceana, fara un statut legal in vigoare, in care organizatorii sunt de fapt cei care vor sa fie alesi. Fesenismul nu a murit, el a imbracat acum haina unui lup in blana unei miorite cu studii teologice. Blana a fost buna cata vreme cersea semnaturile in strada (era sa uit : « Fondatorul » a fost ocupat mai mult cu conferintele marioresciene despre « meritocratie »,  altii au strans semnaturi la -10 grade), acum ii putem numara coltii.

S-a ales praful de promisiunea unui nou partid, facut alb ca zapada prin stropirea cu isop. Noua Republica se pregateste sa devina partidul condus de Sfantul Neamtu (dupa o vorba spusa acum cateva luni de Mister B.).

As putea continua cu prezentarea altor aspecte legale, insa prefer sa fac dreptate unui simplu membru al NR si sa reiau aici scrisoarea  unui „fir de iarba”

Scrisoare deschisa celui nedemn si fricos, liderul gelatinos – de la Radu Botezatu

 „Domnule Mihail Neamtu, in urma cu 2 saptamani va scriam o scrisoare deschisa adresandu-va solicitarea de a raspunde public intrebarii: “de ce nici pana azi nu are noua republica o strategie organizationala?”

 Ati ales sa nu raspundeti acestei intrebari, precum ati ales si sa nu va adresati persoanei mele, cel care v-am pus aceasta intrebare. In schimb ati ales sa scrieti articole pe situl NR si sa va folositi de intermediari pentru a va adresa mie. Aceasta modalitate de a trata problemele nu va onoreaza deloc, Evitarea contactului direct si a discutiilor deschise, fata in fata, cu cei care au alte pareri arata slabiciune si frica de opinii diferite. In nici un caz, asta nu este leadership. Nu din gelatina se formeaza caracterele adevarate, domnule Neamtu!

O sa persist in aceasta modalitate pentru a va adresa inca o serie de intrebari:

 1. De ce, in ciuda multelor discutii pe aceasta tema, nici pana azi nu este publicat pe site un raport cu TOATE veniturile si cheltuielile NR? Stiti bine ca v-am oferit si o varianta de lucru pe care sa putem construi o formula de raportare lunara publica, afisabila pe situl NR, insa totul a fost neglijat de Dvs.

 2. Cine decide asupra cheltuielilor NR?

 3. Cine are drept de semnatura in banca?

 4. Cine hotaraste ce sume se platesc si catre ce furnizori?

 5. Cand veti face un audit financiar al activitatii de pana acum?

 Sper ca de data asta sa luati in consideratie faptul ca nu va adresati numai mie, ci trebuie sa-i respectati pe toti cei care au trimis bani in conturile NR si sa le spuneti: “doamnelor si domnilor, aici sunt banii dvs!”, aratandu-le la centima TOATE veniturile si cheltuielile!

 Radu Botezatu

Post-scriptum @Cetatean: dupa un comentariu postat aseara, am fost sters din lista de „prieteni” ai lui MN, postarea lui MN a fost stearsa, la fel si cele 42 de comentarii aferente (al meu era ultimul). Fondatorul nu suporta nici o critica.

Comentariul meu de lez-Fondator era acesta.

“NR va fi singura alternativă nouă și curată”. Prostii mari cat casa, rostite de cineva care isi bate joc de sperantele legitime ale oamenilor. “Fondatorul” care exclude pe cei care nu ii canta in struna. Fesenismul nu a murit, doar s-a rebranduit teologic. “Priviți-ne în ochi. Citiți atent CV-urile noastre”. Ca si cum un CV poate tine loc de integritate. 

sursa: Politeia

De ce se întâmplă asta?

1. Tişe ar fi afirmat în cel puţin trei situaţii că va trage după el rahatul.

2. Băsescu îi arată pisica lui Boc.

3. Walter este supărat că nu a prins contractul cu panseluţele clujene.

4. SRI năpârleşte şi dă 2-3 ghionturi

5. Război intern PDL Cluj: Gaşca lui 50%-50% cu cea a dlui Păunel Tişe.

Cine mai poate intra în hora DNA?

Teofil Muresan - Electrogrup, Radu Moisin, oficiali ai Rosal,

Boc un UTC-ist de primă mână.

Premierul Emil Boc a deţinut în regimul comunist funcţiile de vicepreşedinte şi preşedinte al Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenteşti al Universitatii „Babes-Bolyai”, şi al Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania, filiala Cluj.

Emil Boc deţinea trei funcţii care în mod teoretic, îl plasau în ierarhia tinerilor comunişti pe locul 2 în judeţul Cluj, avându-l ca superior doar pe actualul sociolog şi mogul de presă Vasile Dâncu, preşedinte al UTC Cluj la acea vreme şi pe tânărul Nicu Ceauşescu.

Suspiciunile că premierul Emil Boc ar fi semnat în trecut un angajament cu Securitate pe vremea UTC-ului sunt bolduite de alte cazuri similare. Liderii UTC foloseau deseori delaţiunea pentru a câştiga câteva privilegii şi pentru a obţine încrederea partidului mult iubit.

Boc a făcut armata la Securitate.

O altă curiozitate interesantă este că micul Boc a făcut armata în cadrul Securităţii. La 26 septembrie 1985 tânărul Boc era încorporat şi face nouă luni de armată la Unitatea Militară 0412 din Feteşti, unitate care până la revoluţie a fost folosită pentru instruirea militarilor în termen din trupele de Securitate. Unitatea a trecut la sfârşitul epocii Gheorghiu Dej din subordinea Ministerului de Interne începând cu anul 1963 la Ministerul Apărării.

Familia Boc pârâtoare?

Familia Boc este bănuită de către istorici ca fiind una dintre familile care au ajutat trupele statului comunis să îi captureze pe membrii, apoi liderii rezistenţei din Ţara Moţilor, Munţii Apuseni originari din Răchiţele. Traian Şuşman este unul dintre aceştia.

“Degeaba opozitia a aratat ca noile reguli din Codul Muncii privind concedierea si contractele de munca in general, disparitia contractelor colective si anularea puterii sindicatelor au fost “dictate” Guvernului de catre consultantii marilor multi-nationale din Romania si evident doar cu slujirea intereselor acestora si desconsiderarea intereselor angajatilor.”

Care e concluzia senatorului Dan Şova? El susţine că la Jucu se putea primi aceleaşi despăgubiri pe care Nokia le-a plătit la Bochum, în Germania. Demonstraţia chiar AICI-http://blog.dansova.ro/ Ce credeţi… are sau nu Şova dreptate?

Prezent la emisiunea “A IV-a Putere” moderată de Ion Novăcescu, Vasile Dâncu face o analiză interesantă despre opoziția clujeană și presa locală. Dacă în privința considerațiilor privind opoziția locală nu sunt de acord, trebuie să recunosc că presa din Cluj, trăiește pe cash-ul PDL-ului (Tișe, Apostu, Paszkany, etc.) – curios este faptul că și dl. Dâncu este finanțator la un trust de presă

Vă invit doar să studiați proveniența reclamelor de pe site-urile de știri „echidistante” de la Cluj. Toate au legături cu actualul partid de guvernământ PDL, mai puțin presalocala.com Și nu fac doar reclamă site-ului unde aștern câte un editorial ci afirm un trist adevăr: În Cluj nu există presă ci doar emanații securiste ori erecții penale șantajiste.

Poftă bună http://www.youtube.com/watch?v=lq8ABl7yLjo&feature=player_embedded

Trecând la subiectul zilei: Teodor Baconschi, am scos din jobenul cu surprize următoarele documente deosebit de interesante ce atestă că numitul Teodor Anatol Baconschi nu a fost securist pe vremea lui nea Ceaşcă.

Teodor Baconschi (n. 14 februarie 1963, București) este un politician român (PDL), ministru de externe al României din data de 23 decembrie 2009 în Guvernul Emil Boc.

Dosarul informativ cu nr I 5332, deschis de Securitate actualului ministru de Externe Teodor Anatol Baconschi în 1985, “pentru manifestări ostile şi legaturi neoficiale cu cetăţeni straini”, a fost închis în 1991.

Ministrul de externe, Teodor Baconshi este autorul unei serii de cărți de filozofie și eseistică creștină:

•  Le Rire des Pères. Essai sur le rire dans la patristique grecque
•  (Desclée de Brouwer, Paris, 1996) (cu o prefață de Olivier Clément);
• Râsul Patriarhilor. O antropologie a deriziunii în patristica răsăriteană (Ed. Anastasia, 1996) (cu o prefață de Andrei Pleșu);
• Iacob și îngerul. 45 de ipostaze ale faptului religios (Ed. Anastasia, 1996);
• Ispita Binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței (Ed. Anastasia, 1999);
• Puterea schismei. Un portret al creștinismului european (Ed. Anastasia, 2001);
• Roma Caput Mundi. Un ghid subiectiv al Cetății eterne (împreună cu Horia Bernea), (Ed. Humanitas, 2001), carte ce a obținut Premiul Asociației Editorilor din România pentru cea mai frumoasă carte de artă;
• Dumitru Stăniloae sau paradoxul teologiei (Ed. Anastasia, București, 2003) – împreună cu Bogdan Tătaru-Cazaban;
• Insula Cetății. Jurnal parizian (Ed. Curtea Veche, 2005);
• Despre necunoscut (Ed. Humanitas, 2007)
• Creștinism și democrație (Ed. Curtea Veche, 2010)

Într-un interviu realizat de FP România cu conducătorul cultului musulman din România, Muftiul Iusuf Muurat, acesta transmitea apăsat ideea unui pericol venit dinspre diferite ONG-uri, care militează pentru radicalizarea musulmanilor români. Întrebat despre evoluţia comunităţii islamice în România, Muurat explica:  „Problema este că la acestea (n.r. geamiile legale aprobate de muftiat) se adaugă unele geamii care aparţin ONG-urilor şi sunt finanţate din străinătate. ONG-urile care obţin avizul nostru şi conlucrează cu noi nu afectează practica Islamului în România, dar sunt şi unele care practică principii dogmatice radicale şi care nu fac decât să divizeze comunitatea musulmană din România, de 70.000 de musulmani, în mai multe facţiuni religioase, pe lângă cea tradiţională. Acestea sunt un pericol pentru comunitatea musulmană din România pentru că se pierde tradiţionalismul existent de opt secole. Ele nu respectă Legea cultelor şi promovează idei radicale.”

Actualele cablograme ne relevă o adevărată luptă pe teritoriul României între Muftiat, sprijinit de Turcia, şi alte organizaţii, cu o agendă mult mai radicală. În cablograma intitulată „Turkish and saudi pressure on Romanian Mufti”, clasificată „Secret” şi trimisă de la ambasada americană de la Bucureşti în aprilie 2006, se invocă o discuţie între ambasadorul SUA şi Ahmet Okcun, ambasadorul Turciei la Bucureşti. Ambasadorul Turciei s-a referit la comunitatea turcească ca fiind „oamenii săi”, invocând descendenţa turcească a acestora.

Iată ce conţine un fragment al cablogramei:

„Extremismul islamic încearcă să-mi infiltreze comunităţile” a spus el. „Încerc să lupt cu instrumentele pe care le am la dispoziţie şi să promovez Islamul aşa cum îl înţelege Turcia. Până acum am avut succes, dar s-ar putea să port o luptă dinainte pierdută”.

„Fundamentaliştii au prea mulţi bani şi fac apel la generaţiile tinere. Sunt 50 de imami oficial recunoscuţi în România, dar numărul neoficial este mult mai mare şi asta ne îngrijorează, a spus el. Extremiştii îi cumpără pe imami unul câte unul. În timp ce în Bucureşti există o singură moschee oficială, mai sunt 17 care operează neoficial. Fundamentaliştii au construit orfelinate şi şcoli, şi îi motivează financiar pe părinţi să-şi trimită copiii acolo. Muftiul Iusuf Muurat este un om bun, dar este tânăr şi are mulţi duşmani.”

„Îmi cere constant sfatul, mă sună şi de cinci ori pe zi, spunea Okcun. Ambasada turcă luptă pe mai multe fronturi noi, are în plan deschiderea unui program de asistenţă pentru dezvoltare finanţat de USAID în Constanţa şi să lanseze un post de radio de limbă turcă. Pe lângă ameninţarea fundamentaliştilor, PKK este activ în România şi obligă comunitatea turcă să doneze bani”.

Având în vedere că dialogul celor doi ambasadori a avut loc în 2006, iar Muftiul Muurat a reiterat cu mai multe ocazii, în 2009 şi 2011, poziţia sa faţă de organizaţiile radicale prezente în România, înseamnă că problema nu a fost rezolvată.

Studiul „Viaţa în tranziţie” a fost realizat pentru prima dată în anul 2006, când Banca Mondială şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare au iniţiat acest proiect pentru a „înţelege mai bine felul în care vieţile oamenilor au fost afectate de greutăţile ultimilor 15 ani”, spune Erik Berglof, economistul şef al BERD. Rezultatele acestei prime analize au relevat existenţa greutăţilor şi a unor nivele scăzute ale calităţii vieţii, dar, concomitent, exista şi un optimism asupra viitorului şi a succesului democraţiei şi economiei de piaţă.

După 4 ani, în 2010, studiul s-a repetat, de această dată într-un decor diferit. Dacă în 2006 regiunea analizată înregistrase o creştere economică  medie de 7.6%, în perioada post-criză majoritatea ţărilor au înregistrat scăderi sau, în cel mai bun caz, creşteri neglijabile. În general, studiul din 2010 arată că gospodăriile din multe tări aflate în tranziţie au fost lovite puternic de criză. În România, situaţia este dramatică, aproape 2/3 dintre gospodării fiind afectate de criza economică, înregistrându-se cea mai ridicată incidenţă într-o ţară aflată în tranziţie. Cel mai puternic impactul crizei s-a resimţit, conform analizei BERD, asupra persoanelor de peste 60 de ani şi a celor cu venituri modeste, care au fost afectate în proporţie de 70%.

Un alt parametru analizat de studiul sociologic este „satisfacţia faţă de viaţă”. Iar românii nu înregistrează scoruri glorioase nici aici. De fapt, România are cel mai scăzut grad de satisfacţie faţă de viaţă din întreaga regiune aflată în tranziţie. Deja în 2006 românii erau nemulţumiţi comparativ cu media regiunii. De atunci, procentul a mai scăzut cu 15%. Un fenomen important s-a petrecut în rândul tinerilor, care erau de două ori mai „satisfacuţi” decât media. Nici la capitolul optimism lucrurile nu stau mai bine. Doar o cincime din români speră ca generaţia următoare va duce o viaţă mai bună.

Încrederea în instituţii, la pământ

Lipsa de optimism faţă de viitor şi pauperizarea accelerată au dus şi la o erodare a încrederii în sistemele economice şi politice. La capitolul încredere în economia de piaţă, România se află pe ultimele locuri din clasament, cam o treime dintre respondenţi declarându-şi preferinţa pentru respectivul sistem, procentul scăzând cu 10% din 2006. Şi nici democraţia nu se simte mult mai bine. Fără echivoc, în democraţie cred 43% din români, în scădere cu 7% faţă de studiul anterior. Vorbim, deci, de o minoritate importantă dar totuşi o minoritate. Dacă lăsăm teoria, credinţa în marile idei la o parte, ajungem la concluzia că la partea practică stăm şi mai prost. Doar 27% dintre respondenţi consideră că alegerile sunt libere şi corecte, doar 23% că ţara este guvernată de lege şi ordine şi 20% că sistemul juridic protejează pe cetăţeni împotriva abuzurilor statului. Per total, aceste valori sunt cu 40 de puncte mai scăzute decât în ţările din Occident.

Un parametru îngrijorător – atât pentru societatea civilă cât şi pentru sistemul politic – este scăderea dramatică a încrederii în instituţiile publice. În Preşedinţie mai au încredere doar 14% din români, iar situaţia este dramatică dacă vorbim despre Parlament şi Guvern, ambele poziţionate la 7% încredere. Partidele politice, după două decenii de la căderea comunismului, ating un procent neglijabil de 5%. Probabil, dacă s-ar fi realizat un astfel de studiu în ultimele zile ale regimului Ceuşescu, nici Partidul Comunist n-ar fi înregistrat cifre mai scăzute. Încotro se îndreaptă, deci, democraţia românească?

Articol preluat din ediţia online a revistei Foreign Policy.

Dezbaterea asupra evenimentelor din acei ani de cumpănă, de la întoarcerea armelor în 1944 şi până la abdicarea Regelui Mihai în 1947, şi-a făcut anevoios loc în spatial public. Singura abordare prezentă a fost una de natură simbolică, în care diferite grupuri raliate sub un stindard emoţional au clamat ca definitive nişte sentinţe fundamentate doar pe o exaltare a sentimentului naţional. Regaliştii l-au tratat pe Mihai ca pe o icoană, la fel cum au făcut-o nostalgicii autohtonişti cu Ion Antonescu. Din această luptă surdă şi oarbă a simbolurilor istoricii au fost excluşi, de multe ori fiind priviţi ca trădători, din cauza ideilor lor “prea neutre” pentru gusturile beligeranţilor.

Aseară, la o emisiune televizată, preşedintele Băsescu, în bună tradiţie românească a dat o sentinţă definitivă – dar cu titlu personal – asupra acelor triste evenimente. “Slugă a ruşilor”, “trădător al interesului national” şi alte sudălmi prezidenţiale s-au aşternut cuminţi pe reverul Regelui Mihai, lângă mult hulita decoraţie primită de la ruşi. Coincidental, tot cu titlu personal, Preşedintele spune cu năduf că “unora le dăm averile”, exact când statul de drept analizează nereguli în procesul de retrocedare al castelului Peleş către Casa Regală.

În final, într-o notă ce seaman a revizionism, preşedintele Băsescu a vorbit şi despre mareşalul Antonescu, o bună parte şeful de facto al statului român. Nu e clar dacă Traian Băsescu îşi propune să-l reabiliteze pe mareşal sau este doar un exerciţiu de scufundare a Regelui Mihai la acelaşi nivel de oprobiu public, dar este clar că preşedintele amestecă istoria cu politica, poziţia sa publică cu cea private şi ranchiunile personale cu raporturile oficiale ale unui şef de stat. În final, câteva întrebări:

• Poate un Preşedinte să se dedubleze, exprimând ori opinii personale, ori poziţii publice, în funcţie de circumstanţă şi modelul de pe cămaşă? Frust spus, eşti preşedinte doar când ai sacoul pe tine?

• Se pot disocia credinţele unui individ de programul său politic? Este politicianul un sofist perfect sau este un militant pentru o cauză  (la nivel absolut)? Are dreptul să se simtă înşelat un votant monarhist al preşedintelui, să zicem?

• Are dreptul un om politic să facă recurs la istorie? Este istoria un instrument politic legitim? Ar trebui să se ferească oamenii politici să ofere sentinţe finale asupra istoriei?

• Este subiectul pus pe tapet de Preşedintele Băsescu un topic politic legitim astăzi? Oferă vreo cale de ieşire dintr-o dilemma curentă?

• Are dreptul un preşedinte al unui stat să se raporteze personal, nu institutional, faţă de un alt şef de stat? (având în vedere că preşedintele nu este la prima astfel de ieşire, în urmă cu ceva timp refuzând să întindă mână predecesorilor săi, Ion Iliescu și Emil Constantinescu).

Preluare revizuită de pe platforma de dezbatere Reforma Statului.