Participarea UDMR în guvernul roman dupa noiembrie 1996 constituie în sine un fapt de o importanta major. A devenit astfel acceptabil ca partener politic, creand totdata un precedent. în aceasta perioada parlamentarii UDMR s-au straduit sa sprijine intiativele legislative orientate spre reformAa, mentinand totodata în centrul activitatii apararea intereselor maghiare din Romania. Intre timp UDMR a devenit din miscare (organizatie) partid, şi a inceput sa se comporte ca atare, prin realizarea unei structuri interne specifice (Consiliul Reprezentantilor Unionali – CRU, Presidentia Executiva, Comisia de Monitorizare a Regulamentului). De asemenea, prin institutionalizarea platformelor si-a creat propria structura interna, abordand şi prin aceasta din ce în ce mai mult o conduita de partid politic. Organizarea vietii sociale a fost din ce în ce mai mult preluata de diverse organizatii „etno-civice”, cu sprijinul UDMR sau al unor resurse controlate de UDMR.
UDMR este un partid organizat pe criterii etnice. în aceasta calitate baza sa electorala este constituita aproape exclusiv din maghiari din Romania, şi în programul sau reprezinta în primul rand interesele acestora. La fel ca orice partid etnic, şi UDMR are o dubla functie. Pe de o parte în calitate de partid politic ia parte la viata politica din Romania, pe de alta parte indeplineste sarcini de organizator al societatii maghiare din Romania.
Pe baza programului UDMR şi a activitatii parlamentare a grupului sau de alesi se poate afirma ca Uniunea a staruit pentru descentralizare, pentru realizarea functionabilitatii economiei şi în favoarea integrarii euro-atlantice a Romaniei. în acest sens, spre exterior, UDMR poate fi clasat în randul partidelor liberale moderne.
In concenptia UDMR aderarea la Uniunea Europeana şi la NATO poate crea un cadru favorabil pentru promovarea drepturilor – individuale si/sau colective – ale maghiarimii din Romania. Prin descentralizare se pot crea acele unitati dispunand de competente proprii, în care pot lua decizii intr-o mai mare masura (si) maghiarii, privind problemele – în primul rand politice, culturale şi economice – care ii privesc.
In termeni generali putem spune ca UDMR ca partid etnic, la nivel macro, are o dubla prioritate:
a) crearea unor unitati mai mici şi mai autonome, unde pot fi incluse descentralizarea administratiei, autonomia, federalismul
b) realizarea sistemului institutional de sine statator unde este inclus invatamantul, în primul rand universitatea maghiara autonoma, şi diferitele institute şi asociatii. în ansamblu, acestea semnifica crearea societatii paralele maghiare, institutionalizarea „sferei” maghiare din Romania.
Ca organizatie obsteasca UDMR se straduieste sa organizeze sfera civica a comunitatii maghiare din Romania. Din acest punct de vedere intareste diferitele organizatii şi institutii, nu în ultimul rand pentru a-si putea pastra, eventual intari, propria sa baza electorala.
De la infiintarea sa UDMR si-a asumat reprezentarea politica a ansamblului maghiarimii din Romania, dar au existat de la inceput discutii cu privire la definirea a ce şi cum ar trebui sa reprezinte. Neintelegerile interne provin în parte din conceptia diferita cu privire la sarcina şi strategia UDMR.
In privinta genezei participarii la guvernare trebuie evidentiate doua evenimente. Cel mai important este incheierea urgenta a tratatului de baza romano-ungar în septembrie 1996.
Faptul ca tratatul a fsot elaborat de guvernul Iliescu şi respectiv Horn a avut ca efect pe de o parte trecerea retoricii nationaliste pe planul al doile în timpul campaniei electorale, pe de alta parte a constituit un semnal din partea guvernului ungar adresat UDMR ca în aceste probleme decizia apartine guvernelor celor doua tari.
Al doilea factor a fost numirea de catre UDMR a unui candidat propriu la alegerile prezidentiale. Unii analisti considera ca retorica mai „moderata” a lui Gyorgy Frunda din timpul campaniei, care a plasat programul de autonomie pe plan secund, a avut ca efect perceperea maghiarilor şi a UDMR de catre partidele romanesti ca fiind apti de guvernare, sugerand acelasi mesaj şi electoratului maghiar.
Participarea la guvernare a UDMR punea în lumina favorabila Romania în fata Occidentului. Politicienii au presupus ca la summit-ul NATO din 1997 acest fapt ar fi putut inclina balanta în sens pozitiv.
Din diferite manifestari reiese ca pe parcursul / în interesul participarii la guvernare, UDMR a trebuit sa renunte la anumite obiective. Acestea se refera în principal la ideea de autonomie şi la modul de autoguvernare. Este probabil ca pe parcursul negocierilor purtate pentru formarea coalitiei, CDR şi / sau PD au pus conditia ca UDMR sa renunte pe moment la aceste deziderate.
In urma negocierilor pentru formarea coalitiei UDMR i-au revenit doua posturi de ministru din care unul în fruntea Ministrului Turismului, al doilea în fruntea Departamentului de Protectie a Minoritatilor, infiintat în ian. 1997 (primul a fost adus de Akos Birtalan, al doile de Gyorgy Tokay). Mai tarziu, în locul portofoliului turismului, UDMR i-a fost atribuit cel al sanatatii si, în primii doi ani ai coalitiei, a avut 11 posturi de secretar de stat.
La nivel local şi judeţean UDMR a obtinut doua posturi de prefect şi opt de subprefect.
Pelitologii impart cu predilectie mandatul guvernamental de 4 ani în etapele guvernului Ciorbea, Vasile şi Isarescu. Parerea generala este ca Guvernul Ciorbea a fost cel mai favorabil minoritatii maghiare din Romania.
Trebuie avut în vedere insa, faptul ca în perioada premergatoare summit-ului NATO de la Madrid Romania spera ca va fi acceptata în NATO cu primul val. tratatul de baza dintre Romania şi Ungaria, prezenta în coalitai guvernamentala a UDMR precum şi deciziile, favorabile în special maghiarilor din Romania şi în general minoritatilor nationale, erau menite, a dovedi Occidentului ca guvernul roman de atunci isi schimbase orientarea.
Guvernul Ciorbea a modificat chiar, prin ordonanta de urgenta legea invatamantului adoptata în legislatia precedenta. în perioada de dupa summit-ul de la Madrid UDMR, n-a mai fost atat de importanta din punct de vedere extern pentru politica romaneasca. Acest fapt s-a reflectat şi în activitatea guvernamentala ulterioara.
Autoevaluarile UDMR trec în revista succesele şi insuccesele mandatului guvernamental. Opozitia interioara a UDMR contesta mai degraba modalitatea intrarii la guvernare, pune accentul pe esecuri şi cere socoteala pentru nerealizarile UDMR din domeniul constructiei sociale şi al democratizarii interne.
Se pot evidentia doua discursuri paralele care accentueaza liniile de clivaj deja existente. Conducerea UDMR a adoptat tactica „pasilor marunti”, bazandu-se pe ideea ca drepturile trebuie obtinute treptat, şi fiind constienta ca acest lucru nu poate reusi decat prin compromisuri. Opozitia în schimb porneste de la ideea ca maghiarilor din Romania li se cuvin anumite drepturi, şi în chestiunile cheie nu se pot face compromisuri, nici macar temporar. Opozantii considera ca intrarea în coalitie a fost infaptuita de conducere printr-un fel de puci, fara nici o legitimatie.
autor: Timea Szekely
