În perioada 1876-1900 , schimburile comerciale ale României s-au efectuat în marea lor majoritate cu ţările europene . În cadrul Europei , cea mai mare parte a schimburilor se derulau cu ţările dezvoltate din centrul şi apusul continentului , ţările balcanice, Rusia şi Turcia înregistrând ponderi reduse .
Astfel , pe parcursul celor 25 de ani analizaţi , partea ce revine ţărilor din Europa centrală şi de vest se situează constant între 85-90% atât la export cât şi la import . Excepţie face perioada 1876-1880 , când România avea încă relaţii puternice cu Turcia , în special la export , care a atins în această perioadă 18%. După 1880 ponderea comerţului cu Turcia nu a mai depaşit 5%.
Analiza orientării geografice a comerţului exterior românesc în perioada 1876-1900 , se va face pe baza distincţiei între cele două curente de politică comercială prevăzute în economia României în ultimul sfert al veacului al-XIX-lea ; politica liber-schimbistă în perioada 1876-1886 şi politica protecţionistă între 1886-1900 .
Perioada 1876-1886 debutează cu anul în care intră în vigoare Convenţia Comercială cu Austro-Ungaria şi se încheie în anul adoptării primului tarif vamal protecţionist .
Repartizarea comerţului exterior pe ţările de destinaţie şi de provenienţă care au avut o pondere semnificativă în comerţul nostru exterior , va fi detaliată în următorul tabel :
Tabelul 4 . Comerţul exterior al României pe ţări de destinaţie şi provenienţă
|
Ţara
|
EXPORT | IMPORT | ||||||
| 1876-1880 | 1881-1885 | 1876-1880 | 1881-1885 | |||||
| Media
anuală
(mil. lei) |
Pondere
în total export (%) |
Media
anuală
(mil. lei) |
Pondere
în total export (%) |
Media
anuală
(mil. lei) |
Pondere
în total export (%) |
Media
anuală
(mil. lei) |
Pondere
în total export (%) |
|
| Anglia | 37,40 | 17,80 | 83,07 | 37,62 | 44,99 | 17,20 | 56,94 | 19,40 |
| Austro-Ungaria | 76,60 | 36,44 | 74,50 | 33,74 | 135,57 | 51,83 | 134,80 | 45,94 |
| Franţa | 20,49 | 9,75 | 18,83 | 8,53 | 23,37 | 8,93 | 24,06 | 8,20 |
| Germania | 0,99 | 0,47 | 3,07 | 1,39 | 23,34 | 8,92 | 38,16 | 13,01 |
| Turcia | 37,95 | 18,05 | 11,41 | 5,17 | 11,13 | 4,25 | 11,91 | 4,06 |
Sursa : N.Sută , S.Sută-Selejan , M.Mureşan , G.Drăgan – “Istoria Comerţului Exterior Românesc “, Editura Eficient , Bucureşti , 1996 , pag.94
După cum se poate constata din tabel , Austro-Ungaria este principalul nostru partener comercial , cauza principală fiind Convenţia Comercială , încheiată de România cu această ţară .
Trebuie adăugat însă , că şi în perioada premergătoare încheierii Convenţii , respectiv la începutul deceniului opt al secolului al-XIX-lea Austro-Ungaria era principalul partener în comerţul exterior al României ; din exportul total de 156,3 milioane lei , cel efectuat în Austro-Ungaria era de 59 milioane lei iar din importul total de 102,7 milioane lei , circa 40 milioane reprezentau importuri din Austro-Ungaria(10) .
În primii ani după încheierea Convenţiei , Austro-Ungaria şi-a consolidat poziţia de principal partener comercial al României, convenţia facilitând importurile de produse industriale din această ţară , intensificând totodată şi exporturile româneşti de cereale şi , pentru scurt timp , de vite . De exemplu , în primii doi ani ai aplicării convenţiei , exportul de animale vii din România spre Austro-Ungaria a crescut de la o valoare de 25 milioane lei în 1876 la 28 milioane lei în 1878 . Ulterior , ca urmare a măsurilor de ordin veterinar luate de Austro-Ungaria , exportul scade , ajungând în anii 1880-1882 la o medie anuală de 12,9 milioane lei , iar după închiderea graniţei în 1882 , la 6,9 milioane lei(11) .
Din a doua parte a intervalului analizat , respectiv perioada 1881-1885 , poziţia Austro-Ungariei începe să se deterioreze , măsurile unilaterale luate de guvernanţii săi , în privinţa importurilor româneşti ducând la scăderea valorică a schimburilor comerciale şi implicit la pierderea poziţiei de lider în relaţiile comerciale externe ale României .
În perioada 1876-1886 , un rol important , dar mult mai mic decât al Austro-Ungariei , l-au avut şi Anglia , Germania şi Turcia .
Anglia a fost una dintre principalele ţări importatoare din România , îndeosebi grâne , ponderea ei ajungând în 1885 la 37,62% din totalul exportului românesc , iar importul din Anglia (textile , produse metalurgice , cărbune , coloniale , etc.) se ridica la 19,4% din total . Un lucru important ar fi acela că balanţa comercială a României în relaţiile cu Anglia a fost, la sfârşitul intervalului, pozitivă.
Evoluţii diametral opuse va avea comerţul cu Germania şi Turcia . Dacă relaţiile comerciale cu Turcia se înscriu pe o pantă descendentă , ele scăzând continuu atât la import cât şi la export , Germania se înscria pe o pantă ascendentă , poziţia sa întărindu-se tot mai mult pe piaţa românească şi prefigurând modificările ce vor avea loc în intervalul următor .
Perioada 1886-1900 s-a situat sub semnul schimbării politicii comerciale , inaugurarea politicii protecţioniste antrenând modificări semnificative în structura şi orientarea schimburilor comerciale.
Tabelul 5. Comerţul exterior al României pe ţări de destinaţie şi de provenienţă în perioada 1886-1900
|
Ţara
|
EXPORT | IMPORT | ||||||
| 1886-1890 | 1891-1900 | 1886-1890 | 1891-1900 | |||||
| Media
anuală
(mil. lei) |
Pondere
în total export (%) |
Media
anuală
(mil. lei) |
Pondere
în total export (%) |
Media
anuală
(mil. lei) |
Pondere
în total export (%) |
Media
anuală
(mil. lei) |
Pondere
în total export (%) |
|
| Anglia | 143,33 | 53,95 | 73,04 | 26,55 | 88,56 | 26,80 | 75,53 | 20,93 |
| Austro-Ungaria | 19,04 | 7,17 | 43,37 | 15,77 | 59,98 | 18,15 | 93,54 | 25,92 |
| Belgia | 28,75 | 10,83 | 75,89 | 27,59 | 17,14 | 5,18 | 15,53 | 4,30 |
| Germania | 9,20 | 3,46 | 34,43 | 12,52 | 92,82 | 28,09 | 102,0 | 28,29 |
| Franţa | 19,55 | 7,36 | 7,95 | 2,89 | 28,01 | 8,48 | 28,18 | 7,81 |
| Turcia | 8,71 | 3,28 | 12,58 | 4,57 | 9,85 | 2,98 | 13,75 | 3,81 |
Sursa : N.Sută , S.Sută-Selejan , M.Mureşan , G.Drăgan – “Istoria Comerţului Exterior Românesc “, Editura Eficient , Bucureşti , 1996 , pag.112
Perioada 1886-1890 , din punct de vedere al comerţului exterior al României stă sub semnul războiului vamal declarat la data de 1 Iunie 1886 de către Austro-Ungaria ţării noastre , în urma refuzului României de a prelungi Convenţia Comercială care expira în acel an .
Eşuarea negocierilor pentru reînoirea convenţiei a dus la măsuri dure din partea puternicului stat vecin.Acestea au fost(12) :
- toate produsele venite din România , cu excepţia celor prevăzute în tariful general , se supun unei supra taxe de 30%
- măsurile decise în 1881-1882 , privind interzicerea importurilor de vite româneşti , se menţin
- se interzice importul şi tranzitul cailor , porcilor şi oilor din România
Războiul vamal dintre România şi Austro-Ungaria a afectat în egală măsură , economiile ambelor ţări . Cel mai puternic a fost afectată economia Transilvaniei pentru care România era , atât o importantă piaţă de desfacere cât şi principala sursă de materii prime pentru o serie de ramuri industriale . Astfel scăderea accentuată a importurilor de cereale româneşti în Transilvania , de la 1,9 milioane quintale în 1885 la doar 0,34 milioane quintale în 1886 a făcut ca cea mai mare parte a maşinilor cu aburi sau apă din zona Braşovului să-şi reducă drastic producţia , sau chiar să intre în faliment (13) .
Pentru România , cele mai mari pagube au fost provocate comerţului cu vite , cu atât mai mult cu cât piaţa Austro-Ungară absorbea peste 70% din exportul nostru de animale . În urma coborârii valorii exportului de animale vii spre Austro-Ungaria la 3 milioane lei în 1886 şi numai 1,2 milioane lei în 1889 , autorităţile române au căutat să diminueze pierderile înregistrate orientând exportul de vite spre alte pieţe , însă fără rezultate satisfăcătoare .
De asemenea , piaţa cerealelor româneşti în Austro-Ungaria a cunoscut un puternic declin , de la 23,2% la 2,2%(14) . În acest caz reducerea exporturilor a fost compensată prin creşterea livrărilor către alte pieţe : Belgia , Franţa , Italia şi altele .
Urmare a acestui război vamal , ponderea Austro-Ungariei în schimburile noastre comerciale scade dramatic : de la 36,44% între 1881-1885 la 7,17% pentru exporturi , iar pentru importuri , de la 51,83% la 5,18% . Locul lăsat liber va fi ocupat la export de Anglia , cu 54% din totalul exporturilor româneşti , iar la import de Germania , care devine astfel principalul furnizor al pieţei româneşti , cu 28% din totalul importurilor .
Datorită urmării nefaste pentru economia sa , şi în special pentru cea a Transilvaniei , la 1 Iulie 1891 Austro-Ungaria pune oficial capăt războiului vamal .
Imediat după încetarea războiului vamal , schimburile comerciale dintre cele două ţări îşi vor mări considerabil valoarea , exporturile dublându-se , de la 19 milioane lei între 1886 şi 1890 la 43 milioane lei între 1891 şi 1900 ,iar importurile, de la 60 milioane lei cât a fost media anuală între 1886 şi 1890 la 93 milioane lei în intervalul 1891-1900 .
Analiza datelor statistice privind orientarea geografică a schimburilor comerciale româneşti relevă şi o altă mutaţie importantă ; creşterea rolului Belgiei ca piaţă de desfacere pentru produsele agricole româneşti . Belgia a apărut ca o alternativă găsită de autorităţile române la începutul războiului vamal cu Austro-Ungaria .
Exporturile de cereale către Belgia au cunoscut următoarea dinamică (15): în 1886 valoarea era de 15,2 milioane lei reprezentând circa 6% din exporturile României ; în 1892 aceste exporturi au crescut , ajungând la 42,96 milioane lei ceea ce reprezenta circa 15% din totalul exporturilor , pentru a deveni la sfârşitul secolului principalul partener pentru exporturile româneşti, cu o valoare de 140,54 milioane lei, reprezentând o pondere aproximativ 50% . La această valoare s-a ajuns datorită poziţiei Belgiei , favorizată pentru desfăşurarea unui comerţ de tranzit .
Poziţia modestă pe care o înregistrează Belgia , ca furnizor de produse pentru piaţa românească este explicată prin concurenţa foarte puternică exercitată de produsele germane , favorizate la pătrunderea pe piaţa românească de mai mulţi factori , dintre care amintim(16) :
- legăturile tot mai strânse dintre România şi Germania , realizate după anul 1866 , anul sosirii principelui Carol I în ţară
- influenţa exercitată de capitalul german , cu poziţii însemnate în principalele domenii economice
- crearea liniei Galaţi-Rotterdam , care a ajutat la pătrunderea produselor germane pe piaţa românească
Deşi după expirarea convenţiei , locul Austro-Ungariei de prim furnizor al pieţei româneşti a fost luat de Germania , al cărei export către România creşte de 4 ori , de la 23 milioane lei în intervalul 1876-1880 , la peste 100 milioane lei la sfârşitul secolului, poziţia Austro-Ungariei în comerţul exterior al României rămâne importantă .
Concomitent , ponderea Angliei şi a Franţei ca ţări furnizoare scade uşor , de la 38,4% în anul 1874 la 28% în 1900 , astfel încât , la începutul secolului al-XX-lea , piaţa românească era dominată de produsele provenite din Germania şi Austro-Ungaria , ambele ţări acoperind peste 50% din importurile României .
