În perioada interbelică, presa românească a cunoscut o extensie impresionantă, devenind o forţă şi un factor în dezvoltarea economică şi socială a ţării.
Cele mai importante ziare centrale din perioada interbelică sunt: “Universul” – independent, cu tirajul de 150.000 exemplare în 1926 şi 200.000 în 1938; “Dimineaţa” – independent, 100.000 ex. – ; “Adevărul” – independent, 50.000 ex. – ; “Curentul” – politic de dreapta, 40.000 ex.; “Le Moment” – independent, propagandă românească, 40.000 ex.; “Cuvântul” – independent, 18.000 ex., “Aurora” – Partidul Ţărănesc, 15.000 ex.; “Dreptatea” – P.N.Ţ., 15.000 ex.; “Epoca” – conservator, 15.000 ex.; “Timpul” – independent şi “L’Independence Roumaine” – P.N.L, câte 6000 de ex. şi “Naşa Reć” – tendinţe liberale – rusă, 5000 exemplare. 1.
În 1927, cu ocazia celui de-al VI- lea congres al Presei latine, a fost prezentată situaţia presei din România. În octombrie 1927, existau 709 ziare şi 554 reviste. Se remarcă specializarea publicaţiilor pe diverse centre de interes. Profilul ziarelor era următorul: politice şi de informare, locale, muncitoreşti şi profesionale, industrial-comerciale, agricole, pedagogice, teatru-sport, medicină, ştiinţifice, culturale, militare, petrol, modă şi buletine oficiale – majoritatea judeţene. Cele 554 de reviste erau de următoarele tipuri: literare, religie, industrial-profesionale, drept şi administraţie, învăţământ, medicină, ştiinţifice, militare, muzică şi artă, umor, sociologie, cinema-sport-modă, culturale, pentru copiii şi buletine oficiale – majoritatea orăşeneşti. 2.
În cadrul presei noastre din acea perioadă o pondere însemnată o aveau ziarele şi revistele naţionalităţilor conlocuitoare, în mod special cea maghiară şi cea germană. Spre exemplu, între 1919-1940 pe teritoriul României în 69 de localităţi au apărut 1260 de cotidiene şi periodice în limba maghiară. Au dovedit o mare stabilitate însă multe ziare şi reviste cu data de apariţie a primelor numere anterioară lui 1918, unele ajungând până în 1940. Din rândul acestora au făcut parte şi cele mai importante organe politice, de informaţie şi opinie, cum ar fi: “Temestvari Hirlap” –Timişoara, “Bassoi Lopok” – Braşov, “Keleti Ujság”, reprezentând spiritul democratismului radical, “Ellenzek” mai târziu, va avansa poziţiile radical-burgheze. În mod contrar faţă de “Keleti Ujság”, ziarul “Bessoi Lapoc” nu reprezintă acel conservatorism şi naţionalism, ci democratismul activ. 3.
Dintre publicaţiile de limbă germană, cele mai importante au fost cotidianele “Kronstädtler Zeitung” din Braşov, “Siebenburgisch Deutsches Tageblatt” din Sibiu, urmate de “Temestvarer Zeitung” din Tmişoara. Instaurarea fascismului în Germania, o dată cu ascensiunea lui Hitler la putere, a influenţat şi presa de limbă germană din ţara noastră. Populaţia germană aderase la hotărârile Adunării de la Alba-Iulia, iar presa de limbă germană de asemenea, se declarase în acest sens. 4.
În ceea ce priveşte publicaţiile altor naţionalităţi conlucuitoare decât cea maghiară şi cea germană, trebuie menţionată presa evreiască. Aceasta a ocupat un loc important în cadrul presei interbelice. În 1930, comparativ cu populaţia majoritară a României reîntregite, 18 milioane de locuitori, în ţară trăiau 756.930 de evrei, răspândiţi destul de uniform în toate regiunile. Pot fi amintite următoarele publicaţii: “Renaşterea”, “Muncitorii evrei”, “Mântuirea – cotidian naţional evreiesc”. Existau şi ziare independente cum ar fi: “Ecoul evreiesc”, “Viaţa evreiască”, “Opinia evreiască”.5.
România a devenit “Stat naţional-legionar” şi au fost interzise printr-un decret toate publicaţiile ce nu duceau o politică legionară. Mai sunt de menţionat dintre ziarele altor naţionalităţi conlocuitoare: “Naşa Reć”, ‘Părerea noastră’, “Novo Edinstovo” ‘Noua unire’ – în limba rusă; “Nor Arsaulis” ‘Răsăritul nou’; “Paros” ‘Farul’ – în limba armeană; “Ellas”,”Ethnos” – în limba greacă etc. 6.
Din spectacolul presei româneşti interbelice făceau parte şi un mare număr de reviste cu diferite regimuri de periodicitate dintre care exemplificăm:
*Reviste politico-social-literare : “Adevărul”, cu sateliţii lui “Adevărul literar – artistic”, “Viaţa românească”, “Realitatea ilustrată”, “Dimineaţa”, “Revista Fundaţiilor Regale”, “Convorbiri Literare”, “Însemnări ieşene”, “Klingsor”, “Erdé Helikon” ş.a. 7.
*Economice : “Buletinul statistic al României”, “Argus – ziar comercial”, “Economia naţională”, “România economică”, “Revista import-export”, “Economia nouă”, “Viaţa economică”, “România industrială”, “Bursa”, ş.a. Erau editate şi publicaţii economice redactate în limba franceză, “Economique Roumaine” – continuat de “Economie Roumaine”, – începând cu 1940 până în 1944 – organe oficiale ale Ministerului industriei şi Comerţului, şi în engleză – “Romanian Economist”.8.
*Agricole : “Curierul cooperaţiei săteşti din România”, “Arhiva veterinară”, “Calendar zootehnic”, “Exportul animalelor”, “Buletinul Camerei Agricole Ilfov”, “Bursa horticolă română. Rumänische Garten Börse” (Timişoara).
Existau, de asemenea, reviste din multe alte domenii, cum ar fi: istorie şi filologie, pedagogie, jurism, administraţie – “Monitorul Oficial”, militare, medicale, profesionale. 9.
Revistele “Viaţa Românească”, “Însemnări ieşene”, şi “Revista Fundaţiilor Regale” au grupat în jurul lor majoritatea personalităţilor de mai târziu din cultura românească: N.Iorga, T.Vianu, M.Sadoveanu, G.Ibrăileanu, V.Pârvan, T.Arghezi, Gala Galaction, Camil Petrescu, Paul Zarifopol, George Călinescu, Al.Rosetti, C.I.Parhon, Gr.Antipa ş.a. – cu concursul cărora au perpetuat tradiţiile şi idealurile culturii naţionale, au promovat valorile literaturii interbelice, au popularizat cuceririle ştiinţei şi au militat pentru idealurile democraţiei. 10.
Din punct de vedere politic, situaţia în presă a fost influenţată de principalele forţe politice care se confruntau în competiţia pentru guvernare. Astfel, locul preponderent l-au deţinut ziarele Partidului Naţional Liberal (existent din secolul trecut) şi Partidul Naţional Ţărănesc (constituit în 1926 prin fuziunea Partidului Ţărănesc din vechea Românie cu Partidul Naţional Român din Transilvania). Partidul Naţional Liberal era reprezentat de cotidienele “Viitorul” şi “L’Independence roumaine” şi revista “Democraţia”, organ lunar al Cercului de studii al acestui partid. Partidul Naţional Ţărănesc a avut ca oficios cotidianul “Dreptatea”, înfiinţat în anul 1927, şi a menţinut un timp şi un organ al Partidului Naţional Român, “România”. Partidul Conservator dispărând, au dispărut de pe scena presei publicaţiile conservatoare. Tendinţe conservatoare s-au mai afişat doar în cadrul unei grupări restrânse având ca organ vechiul ziar “Epoca”, care însă, se considera independent. Şi-au făcut apariţia, în schimb, publicaţiile comuniste, fiind o rezultantă a presei muncitoreşti şi a celei socialiste. Două dintre cotidienele importante din România interbelică, “Adevărul” şi “Dimineaţa”, deşi se declarau independente, autointitulându-se democratice, aveau anumite tendinţe de stânga, atât prin centrele de interes cât şi prin unghiul de abordare.
Pe lângă vechile publicaţii care au continuat să apară, pe lângă publicaţiile noilor partide, minorităţilor naţionale, cotidienelor care exprimau puncte de vedere ale unor personalităţi, – au existat publicaţii de extremă dreaptă. Politica cercurilor de extremă dreaptă era expusă în publicaţii fasciste ca “Sfarmă-piatră”, “Porunca vremii”, “Cuvântul”, “Cruciada românismului”, “Buna vestire”.11.
Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica, Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu, precum şi alţi foşti studenţi ai lui Nae Ionescu au debutat în “Cuvântul”.12. Din colectivul de redacţie al acestui cotidian politic au făcut parte Pamfil Şeicaru, Cezar Petrescu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Isaiia Tolan şi Nae Ionescu.
În perioada interbelică s-au afirmat mulţi ziarişti, dintre care unii au rămas şi ziarişti, iar alţii au rămas în literatură.
Presa din această perioadă a cunoscut, pe lângă creşterea tirajelor, şi o diversificare pe foarte multe dimensiuni, cum am arătat. Ea s-a diversificat şi ca atitudine politică, şi ca orientare, câmp semantic de desfăşurare. Au fost ziare care au durat o lună, un an, sau mai mult, au avut loc deplasări ca ziarişti ale unor scriitori: Cezar Petrescu, Ion Vinea, Tudor Arghezi, N.D.Cocea.
În acest spectacol al presei româneşti interbelice s-a desfăşurat ca scriitor şi publicist Camil Petrescu.
NOTE
- “Revista de istorie”, -Tomul 34 (1981), Nr.7, “Evoluţia statistică a presei în România interbelică”; Nicolae Dascălu, “La Presse des minorites nationales dans la Roumanie de deux guerres”(1919-1939), pp.1268.
- Idem, pp.1260.
- Conform Constantin Antip, “Istoria presei române”, Academia “Sf. Gheorghe”, Facultatea de Ziaristică, Bucureşti, 1979.
- Idem.
- Conform Harry Kuller, “Presa evreiască bucureşteană”, Ed. Hasfer,
Bucureşti, 1956.
- Conform Constantin Antip, “Istoria presei române”, Academia “Sf. Gheorghe”, Facultatea de Ziaristică, Bucureşti, 1979.
- Conform Constantin Antip, “Istoria presei române”, Academia “Sf. Gheorghe”, Facultatea de Ziaristică, Bucureşti, 1979.
- “Presa periodică politică, socială, literară, economică românească”, Ed. Academiei, R.S.R, 1987, pp. 32.
- Deodat Teodoru, Publicaţiile periodice agricole româneşti, (1923-1944); Constantin Antip, “Istoria presei române, Academia “Sf. Gheorghe”, Facultatea de Ziaristică, Bucureşti, 1979.
- “Presa periodică politică, socială, literară, economică românească”, Ed. Academiei, R.S.R, 1987, pp. 35.
- Conform Constantin Antip, “Istoria presei române, Academia “Sf. Gheorghe”, Facultatea de Ziaristică, Bucureşti, 1979.
- Cotidianul “Cuvântul” a avut încă de la început o orientare de dreapta, dar din toamna anului ’33 se va apropia de extrema dreaptă.
