Evoluţia comerţului exterior la sfârşitul secolului al XIX-lea

În perioada 1876-1900 , volumul exporturilor româneşti a avut o creştere de 1,57 ori , comparabilă cu creşterea volumului valoric al exporturilor europene , această creştere fiind de 1,66 ori . În schimb , evoluţia volumului importurilor româneşti a fost mult mai dinamică decât cea volumului importului la nivel european cu circa 80%.

Creşterea susţinută a schimburilor a fost şi urmarea directă a modernizărilor reţelelor de transport , ceea ce a determinat o reducere considerabilă a preţurilor pentru transport .

Creşterea mult mai rapidă a importurilor româneşti este rezultatul unei cereri interne deosebit de dinamice , cerere generată de nevoile în creştere de produse industriale necesare formării bazei tehnico materiale a industriei şi economiei în general . Acum au intrat în ţară însemnate cantităţi de materii prime , mijloace de transport , utilaje , instalaţii portuare , produse necesare construirii şi modernizării economice .

Tabelul 1.      Evoluţia valorică şi cantitativă a comerţului exterior românesc în  perioada 1875-1900 .

 

Anul

Cantitate (mii tone) Valoarea (milioane lei)
Import Export Total Import Export Sold
1876 ……… ………… 401,19 165,93 235,25 +69,32
1877 ……… ………… 476,63 335,55 141,08 -194,47
1878 ……… ………… 523,62 306,58 217,04 -89,54
1879 ……… ………… 493,13 254,48 238,65 -15,83
1880 310,98 1324,09 474,25 255,33 218,92 -36,42
‘76-‘80 ……… ………… 473,76 263,57 210,19 -53,39
1881 398,84 1556,23 481,28 274,76 206,52 -68,24
1882 407,70 1809,54 513,58 268,85 244,73 -24,12
1883 592,92 1603,48 580,56 359,91 220,65 -139,25
1884 575,38 1323,78 479,10 294,99 184,12 -110,87
1885 571,18 1797,17 516,51 268,54 247,97 -20,57
‘81-’85 509,21 1618,04 514,20 293,41 220,79 -72,61
1886 571,66 1704,93 552,04 296,50 255,55 -40,95
1887 414,24 1805,22 580,41 314,68 265,73 -48,95
1888 453,24 1951,91 567,16 310,38 256,79 -53,59
1889 485,44 2236,94 642,11 367,94 274,17 -93,78
1890 553,94 2220,94 638,75 362,79 275,96 -86,83
‘86-‘90 495,71 1893,99 596,09 330,46 265,64 -64,82
1891 702,60 2054,91 711,34 436,68 274,66 -162,02
1892 653,37 1959,30 666,30 380,75 285,38 -95,36
1893 724,12 2895,49 801,14 430,50 370,65 -59,64
1894 718,27 2071,16 716,34 422,14 294,20 -127,94
1895 617,23 2040,73 569,62 304,57 265,05 -39,52
‘91-‘96 683,72 2204,25 692,92 394,93 297,99 -96,94
1896 656,08 2660,45 661,98 337,92 324,04 -13,87
1897 693,82 2082,25 579,96 355,78 224,18 -131,60
1898 882,90 2644,25 673,09 389,91 283,18 -106,73
1899 789,79 1300,86 482,39 333,27 149,12 -184,15
1900 412,11 2047,22 496,98 216,98 280,00 +63,01
‘96-‘00 686,94 2146,99 578,88 326,77 252,11 -74,66

Sursa : N.Sută , S.Sută-Selejan , M.Mureşan , G.Drăgan – “Istoria Comerţului Exterior Românesc “, Editura Eficient , Bucureşti , 1996 , pag.94

Comerţul exterior al României înregistrează creşteri evidente ale volumului valoric şi cantitativ , însă apare o anumită inconstanţă datorată structurii exclusiv agricole a exportului .

Din conţinutul tabelului se observă evoluţia ascendentă  a volumului comerţului exterior în perioada 1876-1896 , cu unele excepţii şi anume anii 1884,1885 şi 1895 . Tot în această perioadă apare şi punctul de maxim al sfârşitului secolului al-XIX-lea şi anume anul 1893 .

În perioada 1896-1900 media anuală înregistrată este inferioară aceleia din anii anteriori cu mai mult de 100 milioane lei , cele mai mici valori înregistrându-se în anii 1899 şi 1900 .

Evoluţiile fluctuante au fost determinate de :

-      măsurile de politică comercială ; în prima fază de liber schimb , care au stimulat creşterea volumului comerţului exterior , şi apoi politica protecţionistă , care a frânat schimburile comerciale externe

-      factorii climaterici , decisivi pentru producţia agricolă care era principalul bun exportat

-      concurenţa produselor agricole din S.U.A. , India , Rusia care sunt oferite la preţuri foarte scăzute şi care limitează posibilităţile de export ale României

De asemenea , în ultimul sfert al veacului al-XIX-lea , se remarcă devansarea ritmului de creştere al exporturilor de către cel al importurilor . Astfel în timp ce importurile îşi dublează valoarea de la 166 milioane lei în 1876 , la 333 milioane lei în 1899 , exporurile cresc într-o mai mică măsură , de la 235 milioane în 1876 la 280 milioane în 1900 . Această creştere se manifestă în special în perioada 1876-1885  , când era în vigoare Convenţia Comercială cu Austro-Ungaria , perioadă în care importurile cresc cu aproximativ 80% în vreme ce exporturile sunt cu doar 10% mai mari .

Decalajul se menţine şi în perioada următoare , dar diferenţele dintre ritmurile de creştere sunt mai mici . Astfel , din 1885 până în 1900 importurile cresc cu 30% iar exporturile cu 11% .

Cauzele care au determinat creşterea mai rapidă a importurilor faţă de exporturi sunt următoarele:

-      îmbunătăţirea căilor de comunicaţie , ceea ce a permis o pătrundere mai facilă pe piaţa românescă a mărfurilor străine

-      masivele livrări din afară făcute pentru construirea căilor ferate şi , în general , pentru dotarea tehnică a economiei

-      creşterea populaţiei care a dus la creşterea importurilor şi de asemenea , la creşterea consumului intern şi implicit la scăderea exporturilor

Balanţa comercială se menţine , cu excepţia primului şi ultimului an al perioadei , deficitară .Cauzele care au dus la existenţa acestor deficite au fost următoarele:

1)  Efectele convenţiilor încheiate pe principii liber schimbiste cu Austro-Ungaria , Germania , Franţa , Italia , Anglia , Elveţia

2)  Politica de investiţii industriale stimulată de legea protecţionistă din 1887 care a permis introducerea unor cantităţi de mărfuri cu taxe vamale reduse sau scutite de taxe vamale , care au fost utilizate pentru realizarea unor lucrări de mare anvergură precum podul de la Cernavodă , construcţia de căi ferate şi şosele , portul Constanţa şi alte lucrări .

3) Lărgirea pieţei interne , în condiţiile în care industria de fabrică nu era suficient dezvoltată pentru a putea acoperi necesităţile consumului intern , iar industria casnică se destrăma , a făcut să sporească importul unor produse . Exemplul cel mai concludent  este dat de importul de produse textile care în 1882 reprezenta 33% din total iar la începutul secolului al-XX-lea ajunsese la 48% din total .

4) Efectele crizei agrare care au dus la scăderea preţurilor produselor agricole , produse ce deţineau o pondere covărşitoare în structura exportului românesc

Un alt element important care a influenţat permanent balanţa comercială a fost decalajul dintre preţul produselor importate şi a celor exportate . Acest decalaj era , în principal rezultatul structurii necorespunzătoare a schimburilor comerciale ale ţării noastre , în care se exportau produse neprelucrate , care aveau preţuri scăzute şi se importau , în majoritate produse semifinite şi finite , cu preţuri mult mai ridicate . Uneori , s-a întâmplat chiar să importăm produse finite obţinută din materia primă exportată de România , cum a fost cazul în perioada aplicării Convenţiei Comerciale cu Austro-Ungaria când “importam făină din propriul nostru grâu” .

Diferenţa dintre valoarea unei tone importate şi a unei tone exportate a oscilat între 3,15 şi 4,97 tone exportate pentru o tonă importată după cum se observă în următorul tabel :

 

Anul

 

 

 

Valoarea unei tone

exportate (lei)

 

Valoarea unei tone

Importate (lei)

 

Tone exportate

pentru o tonă

importată

 

Valoarea unei tone

exportate pentru o

tonă importată

1880 165 820 4,25 0,20
1885 138 471 3,15 0,30
1890 124 655 4,00 0,20
1895 130 494 3,30 0,26
1900 137 527 4,97 0,26

Sursa : N.Sută , S.Sută-Selejan , M.Mureşan , G.Drăgan – “Istoria Comerţului Exterior Românesc “,  Editura Eficient , Bucureşti , 1996 , pag.94

Post comment as twitter logo facebook logo
Sort: Newest | Oldest