Despre Bahrain şi evenimentele de acolo s-a scris. S-au discutat implicaţiile geopolitice, poziţia comunităţii internaţionale sau pur şi simplu s-au trecut la catastif evenimentele. Toate acestea nu sunt suficiente pentru a înţelege drama umană din acel colţ al lumii, valabilă nu doar în Bahrain, dar în tot Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Vă ataşez scrisoarea sfâşietoare a unei femei, Zainab al-Khawaja, al cărei părinte, un proeminent activist pentru drepturile omului, este reţinut de autorităţile din Bahrain. Autoarea a intrat în greva foamei până când tatăl, soţul şi cumnatul său, toţi arestaţi, vor fi eliberaţi.
“Domnule Preşedinte,
Vă scriu din Bahrain, după ce am suferit cea mai oribilă injustiţie pe care nu o doresc nimănui. Forţele de securitate mi-au atacat casa, au spart uşile cu ciocane pneumatice şi mi-au terorizat familia. Fără nicio avertizare, fără un mandate de arestare şi fără să-şi motiveze acţiunile, oameni mascaţi şi înarmaţi mi-au atacat tatăl.
Deşi nu au spus nimic, ştiam cu toţii că singura crimă de care tatăl meu se făcea vinovat era că milita pentru drepturile omului. Tatăl meu a fost înşfăcat de gât, târât pe scări şi bătut până şi-a pierdut cunoştinţa chiar în faţa mea. Nu a făcut nimic pentru a li se opune şi singurele cuvinte pe care le-a spus au fost: “Nu pot să respire”. Chiar şi după ce a devenit inconştient mascaţii au continuat să-l lovească, înjurând şi spunând că-l vor omorî. Această ameninţare este cât se poate de reală având în vedere că în ultimele două săptămâni trei deţinuţi politici au decedat în custodia autorităţilor. De asemenea, forţele special i-au bătut şi arestat pe soţul şi cumnatul meu.
De când au fost arestaţi, în urmă cu trei zile, nu am mai aflat nimic despre ei. Nu ştim unde se află şi nici dacă sunt în siguranţă sau nu. De fapt, nu ştim nimic nici despre unchiul meu, care a fost arestat în urmă cu trei săptămâni, când trupele i-au ameninţat copiii cu armele şi au bătut-o cu bestialitate pe soţia sa.
Pentru că am studiat în America, am văzut cât de puternic cred americanii în libertate şi democraţie. Chiar şi în aceste momente oribile mulţi din cei ce mă susţin sunt americani care nu au putut crede niciodată că guvernul lor va susţine dictatori în faţa unor oameni ce aspiră la libertate. Trimit poporului american toată dragostea şi aprecierea mea.
Am ales să vă scriu dumneavoastră şi nu propriului meu guvern pentru că regimul Alkhalifa a demonstrat deja că nu îi pasă de drepturile sau vieţile noastre.
Când aţi depus jurământul de preşedinte, am nutrit multe speranţe. Am crezut: uite o persoană care nu ar fi devenit niciodată preşedinte dacă nu ar fi existat lupta afro-americanilor pentru libertăţi civile; el va înţelege lupta noastră pentru libertate. Din nefericire, până acum speranţele mele au fost spulberate. S-ar putea să fi înţeles greşit. La ce vă refereaţi domnule preşedinte când spuneaţi? DA, PUTEM… susţine dictatorii? DA, PUTEM… ajuta la oprimarea protestatarilor pro-democraţie? DA, PUTEM… să ignoră suferinţa oamenilor?
Toate amintirile noastre fericite au fost înlocuite cu unele oribile. Scările din casa noastră au încă urmele sângelui tatălui meu. Stau în sufragerie şi vizualizez cum tatăl şi soţul meu au fost aruncaţi cu faţa la podea şi bătuţi. Le văd pantofii la uşă şi-mi amintesc că au fost luaţi în picioarele goale. Ca fiică şi soţie refuz să stau pasivă când tatăl şi soţul meu sunt probabil torturaţi în închisorile din Bahrain. Ca mama a unui copil de doar un an care trebuie să aibă un tată şi un bunic, trebuie să iau atitudine. Nu voi sta neajutorată. Începând de astăzi, ora 6 pm, ora Bahrainului, voi începe greva foamei. Cer eliberarea imediată a membrilor familiei mele. Tatăl meu: Abdulhadi Alkhawaja. Soţul meu: Wahi Almajed. Cumnatul meu: Hussein Ahmed. Unchiul meu: Salah Alkhawaja.
Vă scriu această scrisoare pentru a vă spune că, în cazul în care se întâmplă ceva tatălui, soţului, unchiului şi cumnatului meu, sau mie, vă consider la fel de responsabil ca regimul AlKhalifa. Susţinerea pe care o oferiţi monarhiei vă face părtaş la crimă. Sper încă să realizaţi că libertatea şi drepturile omului înseamnă la fel de mult pentru un om din Bahrain ca şi pentru unul din America, Siria sau Libia şi că interesele geopolitice nu ar trebui să prevaleze în faţa libertăţii şi a drepturilor omului.
Vă cer ca în această seară să vă uitaţi în ochii frumoaselor dumneavoastră fiice şi să vă gândiţi ce sunteţi dispus să sacrificaţi pentru a vă asigura că vor dormi noaptea în siguranţă, că vor creşte cu speranţă în suflet şi nu frică şi strângere de inimă, că vor putea să aibă un părinte sau un bunic la care să aleargă când suferă sau au nevoie de susţinere. Noaptea trecută fetiţa mea de un an a bătut la uşa dormitorului, strigându-l pe tatăl său, primul cuvânt pe care l-a învăţat. Mi-a rupt inima. Cum îi explici unui copil de un an că tatăl sau este închis? Mâine, săptămâna viitoare, în anii care vor veni, trebuie să îmi privesc fiica în ochi şi să Îi spun că am făcut tot ce am putut pentru a-i proteja familia şi viitorul.
De dragul fiicei mele, pentru viitorul ei, pentru viaţa tatălui şi a soţului meu, pentru a-mi reuni familia, voi intra în greva foamei.
Zainab al-Khawaja
11 aprilie 2011”
