Pactul de la Varșovia sau Tratatul de la Varșovia, numit în mod oficial Tratatul de prietenie, cooperare și asistență mutuală a fost o alianță militară a țărilor din Europa Răsăriteană și din Blocul Răsăritean, care voiau să se apere împotriva amenințării pe care o percepeau din partea alianței NATO (care a fost fondată în 1949).
Crearea Pactului de la Varșovia a fost grăbită de integrarea Germaniei de Vest “remilitarizată” în NATO prin ratificarea de către țările ocidentale a Înțelegerilor de la Paris. Tratatul de la Varșovia a fost inițiat de către Nikita Hrușciov în 1955 și a fost semnat la Varșovia pe 14 mai 1955. Pactul și-a încetat existența pe 3 martie 1991 și a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga, pe 1 iulie 1991.
O altă cauză a sfârşitului Războiului Rece ar fi şi desfiinţarea Pactului de la Varşovia, care s-a produs odată cu sosirea echipelor democrate la putere în republicile din Europa Centală şi de Est.
Trupele sovietice au devenit, în scurt timp, subiectul negocierilor dintre aceste state. La 24 ianuarie 1990, s-a luat decizia de a se retrage în principiu cei 52.000 de soldaţi care staţionau pe teritoriul Ungariei, evacuarea lor terminându-se în iunie 1991.
La 27 februarie 1990, Vaclav Havel, fostul disident, a devenit preşedintele Cehoslovaciei. Meritul său a fost acela că a obţinut retragerea forţelor Armatei Roşii din bazele militare de pe teritoriul ţării sale. Ca şi în cazul Ungariei evacuarea trupelor se va încheia în iunie 1991.
În ceea ce priveşte statul polonez, retragerea celor 100.000 de soldaţi sovietici din Polonia a creat probleme. În primă instanţă nu s-a stabilit niciun acord, deoarece exista pretenţia din partea Poloniei de a primi despăgubire din partea URSS-ului pentru tranzitul de pe teritoriul lor al trupelor repatriate din fosta Republică Democrată Germană.
În cele din urmă autorităţile sovietice au acceptat să îi retragă pe cei aproximativ 370.000 de soldaţi din fosta RDG, până în 1994.
