De ce este\a fost portocaliu Clujul?

Emil Boc este considerat şi astăzi de numeroşi clujeni,  un fiu al oraşului, cu grai blând şi seriozitate tipic ardelenească, ce s-a ridicat şi a luat calea pribegiei, în sudul nepoftit, pentru a conduce ardeleneşte guberniul dâmboviţean. De ce capitala Transilvaniei a fost condusă de portocalii din 2004? De ce Emil Boc încă mai reprezintă o marcă pentru Koloszvar?

Sunt câteva întrebări la care doresc să găsesc răspunsuri, chiar dacă intuitiv cred pot să aştern câteva. Consider că astăzi, este necesar să evaluăm perspectivele oraşului nostru şi să ne auto-administrăm viitorul, ca cetăţeni responsabili, interesaţi de proiectele comunităţii noastre.

Evident că emulaţia mea doctrinară şi politică mă face să fiu subiectiv, dar cred că oraşul nostru are astăzi nevoie de clujeni. Are nevoie de fiecare dintre noi, luat parte în parte, ca component al unei comunităţi puternice, a unei solidaritaţi sociale.

1. Moştenitorul dihotomiei etnice Emil Boc.

Emil Boc  a câştigat alegerile în faţa fostului ministru de interne Ioan Rus. La limită. Această victorie a fost adjudecată şi ca urmare a relaţiei la nivel central a PSD-ului anului 2004 cu UDMR.

Tânărul Boc era atunci portavocea opoziţie, un personaj vocal, provenit din mediile universitare, cu o carismă mediocră dar cu imaginea unui politician european, diferit de cel răsăritean promovat de fostul primar, ultra-naţionalistul Gheorghe Funar.

Pentru clujeni, Boc a însemnat în primul rând armonizarea unei stări tensionate, dintre municipalitate şi comunitatea maghiară. Boc a înţeles rapid că fără maghiari nu poate să domine întreaga structură administrativă a municipiului, judeţului şi de ce nu a Universităţii.

Cum a reuşit să fie perceput ca un liant între comunitate (lipsită de conţinut etnic) şi autorităţi? Simplu Prin nimic.

Nu a mai vopsit bănci în tricolor, nu a pus pavele cu culorile tricolorului, s-a reţinut în a face vreo declaraţie cu iz naţionalist şi a liberalizat piaţa imobiliară, permitând “veneticilor” să investească în Cluj.

Aceste activităţi erau cât se poate de fireşti în acea perioadă, ca urmare  a epocii întunecate pe care Funar o lăsase la Cluj. Cu siguranţă că Ioan Rus ar fi realizat cel puţin atât cât micul Boc a făcut pentru Cluj. Binenţeles că postacii şi laudacii eminenţei portacalii ar putea să-mi reproşeze că sunt maliţios, că nu vreau să-i acord o coroană prea mare micului Boc, dar în linii generale aceasta a fost politica administrativă a Primăriei Cluj-Napoca, sub Boc San guvernator.

2. Lipsa unei alternative politice.

În ultimii ani PDL a câştigat tot în Cluj, Cluj Napoca. Judeţul aceasta, este cu siguranţă la fel de portocaliu cum  a fost roşie revoluţia rusă din 1917. Este controlat autoritar de PDL şi clientela sa politică. Mai mult aceştia au neutralizat şi opoziţia în mare măsură.

Absenţa unor lideri puternici din prima linie a PSD, aşa cum au fost Ioan Rus, Vasile Dâncu, Puşcaş, au determinat electorii să voteze marca Boc în ultimii ani, slaba reprezentare a unor foşti lideri PSD, Soporan, Dimitriu, producând o deziluzie în rândul simpatizanţilor stângii.

Nici în PNL situaţia nu a fost prea grozavă. Vârful de lance, Marius Nicoară s-a zbătut cât a putut, atrăgând atenţia doar la nivel local, la nivel naţional având o notorietate scăzută. Totuşi el în nici un moment nu a reprezentat o variantă fiabilă pentru cetăţenii clujului, Nicoară fiind etichetat ca un produs elitis al politicii locale.

3. PD apoi PDL a aruncat tinerii în lupta electorală

PDL şi-a conştientizat uşor membrii de partid, în special tinerii. Câştigăm alegerile vă păstraţi locurile de muncă la stat, le pierdem plecaţi! Cam acesta a fost dictonul ultimilor ani în PDL Cluj. Acest tip de motivaţie a fost suficient pentru a avea mii de oameni dispuşi să “mărşăluiască” în tot judeţul în timpul campaniilor electorale.

4. Cum scăpăm de portocalii?

Reţeta este simplă. O ofertă electorală agresivă din partea PSD-ului, ce poate capitaliza votul a numeroşi indecişi, transmisă cetăţenilor de un lider puternic, cu experienţă şi tânăr. Variantele propuse în momentul de faţă de PNL – Marius Nicoară (eternul candidat), UNPR – Dimitriu, par uşor perimate, îmbătrânite lipsite de un conţinut real ca ofertă socială-economică.

Cred că pentru Consiliul Judeţean, varianta optimă ar reprezenta-o candidatura lui Remus Lăpuşan, însoţită de suportul de imagine pe care viitorul candidat la primăria Clujului l-ar aduce. Lăpuşan cred că ar reprezenta varianta eficienţei administrative, gospodărească, pentru un judeţ în care investiţiile sunt blocate (gen. Autostrada Transilvania) deşi premierul este clujean, fiu al Răchiţelelor