Wikileaks continuă asaltul asupra diplomației Statelor Unite. După două seturi de dosare, privind războaiele din Afganistan și Irak, a venit vremea Departamentului de Stat să își piardă pudoarea, bucătăria internă a diplomației americane fiind expusă, prin publicarea a, după cum știți deja probabil cu toții, a peste 250.000 de note ce alcătuiesc corespondența diplomatică între Washington și ambasade.
Victorioși și înfrânți
Instinctual, toată lumea încearcă să răspundă întrebării: Cine are de câștigat și cine de pierdut? Câte articole pe această temă, atâtea răspunsuri. Pare, totuși, destul de evident că tonul și registrul unor note diplomatice dezavantajează în planul imaginii Statele Unite. Există ceva inovator, care să ne mire în mod deosebit? Din ce am citit eu, atât câteva note, cât și articole care se refereau la subiect, n-as spune că este o revelație, poate doar pentru idealiștii incurabili.
Este bine ca prestigiul internațional al Statelor Unite să scadă? Aici răspunsul cred eu că ar trebui nuanțat. Cu siguranța, pentru felul în care este construită filosofic diplomația americană, unde prestigiul este argumentat a fi consecința acțiunii morale, apariția acestor informații nu este tocmai confortabilă. Instinctiv, felul american de a face politică externă s-a caracterizat prin încercarea de a fi la antipodul celei europene. Politica bazată pe putere? Nu, ci pe morală. Negocieri secrete? Nu, ci transparente. Și, cel puțin formal, această viziune a devenit un soi de normă, odată cu acceptarea celor 14 puncte wilsoniene și a filosofiei de securitate colectivă.
Idealismul naiv
Se poate face politică externă așa cum sugera Wilson? Cred că mai degrabă nu! Diplomația nu poate fi plebiscitară, nu poate fi complet transparentă si nu poate vedea maniheist lumea. Diplomația înseamnă compromis, cedare pentru câștig și angrenează nenumărate rotițe cu potențial imoral.
Dar, pe de o parte, exceptând interesele imediate americane, dezvăluirile Wikileaks au și o parte bună. Îl arată pe împărat gol. Arată că nu se poate opera, dincolo de operațiunile de marketing, cu binoame de tipul bine/rău, moral/imoral, adevăr/minciună. Pur și simplu lucrurile nu funcționează așa. Marketingul e necesar pentru că, în societățile democratice, susținerea opiniei publice pentru un anumit tip de politici este esențială. Iar oamenii au nevoie de grile simplificatoare. În realitate, statele nu sunt bune sau rele ci au interese divergente sau convergente. Toată lumea încearcă să-și îndeplinească obiectivele și folosește o largă panoplie de instrumente, care variază de la cele mai legitime (morale), până la cele mai ilegitime (imorale).
Pentru o țară mică, cum e România, întotdeauna, cea mai buna putere este cea aflată la cea mai mare distanță. Și cred că un mexican mi-ar da dreptate, spre exemplu. Personal, mă declar rezervat față de acest eveniment și lucrurile pe care le pune pe masă, bârfe diplomatice mai mult sau mai puțin cunoscute. Ce mi se pare esențial este rolul său cu potențial curativ pentru naivitate. Deși, nu mă indoiesc, cine nu vrea să vadă, nu vede!
P.S: Ar mai avea și un alt impact pozitiv: vinde ziarele și oferă activitate jurnaliștilor.
