Un articol publicat de Ria Novosti la începutul lunii septembrie evoca poziția premierului rus, Vladimir Putin, față de posibilitatea de a reveni, în 2012, în funcția de președinte al Federației Ruse. Plin de echivoc, Putin a dat de înțeles că nu se vor produce “șocuri” la următoarele alegeri prezidențiale, pentru că el și colegul său de tandem, Dmitri Medvedev, sunt “oameni aparținând aceluiași partid”. Totuși, după cum observa un academic german, Alexander Rahr, prezent în momentul în care Putin își făcea declarația, cu numai un an înainte, premierul rus îl numise “frate de sânge”. Traducerea este stângace pentru că nu permite echivalarea corecta, ca în limba engleză: între “people of one party” și “people of one blood”.
În prealabil, actualul președinte, Dmitri Medvedev, părea încurcat de întrebările jurnaliștilor referitoare la candidatura sa. “S-ar putea să fie Medvedev, s-ar putea să fie Putin, sau, cine știe, altcineva, la care nu vă gândiți”, spunea, în august, președintele rus.
Realitatea este că singurul care știe ce se va întâmpla este Putin, care, urmând modelul promovat și în 2008, va face totul public pe ultima sută de metri. Ce m-a determinat să scriu acest articol sunt faimoasele cable-uri, date publicității de site-ul Wikileaks, din care unul (între Ambasada americană de la Moscova și Departamentul de Stat) trata pe larg ipotezele aflate la dispoziție astăzi. Documentul american este clasificat “confidențial” și a fost emis la începutul lunii februarie, anul curent.
Ce impresionează, făcând o paralelă între documentul oficial american și articolele prezente în presa internațională pe această temă, este lipsa informațiilor extraordinare. Înafara de câteva impresii personale ale autorului și dialoguri cu membrii ai establishmentului (a caror probabilitate de a spune ce cred este la fel mare în presă ca și în dialogurile off the record cu oficiali americani).
Altfel concluzia diplomaților americani, convergentă cu cea a presei, este că Medvedev nu și-a creat o bază politică solidă pentru a putea câștiga nominalizarea, în ciuda dorinței lui Putin. O consilieră a Kremlinului, membră a Partidului Rusia Unită, arăta că din primii 75 de funcționari inalți (adică posturi influente), doar doi sunt loialiști ai lui Medvedev. Deci, după toate presupunerile, Vladimir Putin va fi cel care va decide cine, ce și cum… în 2012.
Mă voi rezuma, în final, la a traduce concluziile diplomatului american:
“Conducerea bicefală a Rusiei nu pare să fie permanentă, având în vedere istoria Rusiei și dinamica tandemului actual. Medvedev și Putin lucrează bine împreună, dar Putin are la dispoziție cele mai multe și mai bune atuuri în această relație. Întoarcerea sa la Kremlin nu este inevitabilă dar, dacă lucrurile vor rămâne stabile, Putin se va afla în poziția de a decide dacă el, Medvedev sau altă persoană, va deveni următorul președinte al Rusiei. Ar trebui să continuăm în a-l trata cu deferență pe Putin, care va continua să aibă un rol important în conducerea Rusiei, independent de poziția sa formală”.
