Unde este România Bunului Simţ ? Crin Antonescu este cel mai recent produs de răsfăţ a multor, deontologi, emiţători de moralitate, analişti din ultima vreme. El este soluţia durerii pe care mulţi o văd ca remediu faţă de sindromul băsescian.
Aceşti iluminaţi a studiourilor TV, par să fie dramatic, susţinătorii unui personaj fictiv, ce-şi ridică temelia oratorică din vulgaritate. Crin Antonescu îmi aminteşte de Traian Băsescu în 2004. Au o retorică comună, diferenţa fiind făcută de un lexic mai bogat asezonat cu o cultură generală cuprinzătoare de care Antonescu dispune.
Ne-am aşteptat ca cetăţeni a unei presupuse Românii Moderne, ca în sfârşit un politician să vorbească transparent despre inutilitatea socială a populismului şi a mitei electorale. Nimeni nu este atât de naiv să creadă în eradicarea acestor fenomene dar este mai mult decât legitim să încercăm să le diminuăm. Antonescu a dezamăgit. Informal a abandonat subiectul moralităţii în favoarea horei politice cotidiene.
Am apreciat în această toamnă efortul PNL de a stabili un program economic propriu doctrinei liberale. Nici lista guvernului din umbră nu este una dezamăgitoare fiind chiar plăcut impresionat că personalităţi precum Andrei Marga şi Radu Catană sunt promovate de actuala conducere PNL, însă agenda politică a domnului Antonescu presupunea mult mai mult. Este o dezamăgire pentru mulţi, care îl vedeau deja viitorul liant a asocierilor civice cu politica, a comunităţii cu administraţia. Este o dezamăgire pe care o prevedeam 
Actualul succes electoral din sondaje a PNL-ului îl legitimă ca preşedinte a unui partid liberal, însă comportamentul politic personal începe să-l transforme într-un politician mediocru, actualizându-şi interesele doar pentru distrugerea oponenţilor politici, fără a construi ceva util pentru societate.
Nu am crezut nicidoată în Crin şi mulţumesc cerului că în turul II nu a ajuns, fiindcă atunci ar fi fost prima dată când a-şi fi ocolit procesul electoral.
