Frontul Popular de Eliberare a Palestinei a fost înfiinţat în 1967 ca o reacţie la înfrângerea arabilor din războiul de şase zile, având ca rădăcini Harakat al-Qawmiyyin al-Arab (Mişcarea Naţională Arabă – bazată pe secularism şi socialism) fondată în 1953 de dr. George Habash (recunoscut printre fedayni sub numele de „al hakim” – doctorul).
În “statutul” FPEP adoptat la 11 decembrie 1967 membrii palestinieni şi-au formulat ţelul principal: eliberarea Palestinei de sub ocupaţia Palestiniană. Numeroşi fedayini au venit la birourile de recrutare ale FPEP iar împreună cu Fatah (Victorie), cealaltă mare grupare politică palestiniană controlată de Yasser Arafat, alcătuiau Organizaţia de Eliberare a Palestinei. La începutul lui 1968, FPEP avea aproximativ 3000 de membrii fiind puternic finanţaţi de Siria şi având baza de antrenament în Iordania la as-Salt.
În 1969 FPEP s-a declarat marxist-leninistă ca ideologie, dar fidelă mişcării Pan Arabe. Mişcarea îşi populariza programul politic prin publicaţia al-Hadaf (Ţelul). Resursele financiare ale organizației proveneau din partea unor state dar și a magnaților arabi ce aveau conștiința încărcată deoarece vindeau petrol americanilor, SUA fiind recunoscută pentru susținerea politică a Israelului în Orientul Apropiat.
Muammar al Gaddafi era alt lider arab ce contribuia substanțial financiar, sperând să fie recunoscut astfel ca un nou calif a spațiului de cultură islamică. Regimurile Baas din Siria și Irak contribuiau la rându-le cu sume importante, fiecare încercând să demonstreze influența în lumea arabă (între cele două partide exista un conflict).
Acțiunile Fatah și FPEP au fost zădărnicite de serviciul secret israelian Shin-Bet ce infiltrase spioni și informatori în grupurile palestiniene.
Din 1968, Wadi Haddad a preluat inițiativa creării unei noi strategii în războiul palestinian cu Israel: „Încercările noastre de a infiltra oameni și arme peste râul Iordan sunt pierdere de timp și de putere. O astfel de luptă armată nu va duce niciodată la eliberarea Palestinei”.
La Conferința FPEP din 1968, coordonată de dr. Habash, șeful operațiunilor FPEP, Wadi Haddad trasa noua straregie a organizației: „Trebuie să batem armata israeliană nu prin calitate, ci prin cantitate. Armata israeliană este o entitate aparte. Nu putem să o combatem avion contra avion, tanc contra tanc, soldat contra soldat […]Ce vreau să spun cu aceasta? Vrea să spun: operațiuni izolate spectaculoase. Acestea vor atrage atenția lumii asupra problemei palestiniene. Lumea se va întreba: care este problema în Palestina? Cine sunt acești palestinieni? De ce fac ei așa ceva? În același timp aceste operațiuni vor fi foarte dureroase pentru israelieni. Cu acțiuni surprinzătoare, senzaționale, executate de oameni antrenați excepțional, în structuri sigure în conspirativitate, așa trebuie să atacăm punctele dureroase. În cele din urmă lumea se ca sătura de această problemă. Ea va ajunge la concluzia că ceva trebuie să se întâmple cu Palestina. Va trebuii să ne dea dreptate”.
Participanții de la Conferință au aprobat strategia propusă de Haddad. Prima acțiune a fost declanșată imediat: capturarea unui avion a companiei israeliene El Al (zborul Roma-Tel Aviv). Banii pentru răscumpărarea pasagerilor au dus la consolidarea organizației. Începutul terorismului palestinian se năștea. Încet, încet, presa internațională s-a interesat asupra spectaculoasei operațiuni, devenind subiectul numărul unu al jurnalelor.
Inițial, Israel nu știa cum să răspundă unor asemenea atacuri. După câțiva ani a lansat planul de asasinare a liderilor FPEP, iar apoi a încep campania de bombardare strategică a Beirutului, capitala Libanului adăpostind cei mai mulți lideri FPEP. Premierul israelian Golda Meir a numit această campanie – autoapărare activă.
Acțiunile spectaculoase, devenite evenimente pentru media i-au determinat pe liderii FPEP să numească un „ofițer de presă” care prin publicația al-Hadaf să comunice cu occidentul. Bassam Abu Sharif, redactor-șef adjunct al ziarului a fost numit portavocea FPEP.
Din FPEP s-au desprins în timp mai multe fracțiuni: în 1968 Ahmed Jibril și-a creat propriul grup FPEP-Comandamentul General; apoi în 1968 s-a format FDEP – Frontul Democratic de Eliberare a Palestinei condus de Nayef Hawatmeh și Yasser Abd Rabbo;
Activitatea FPEP a fost intensă până la căderea blocului sovietic. Colaborarea lor cu celebrul terorist Carlos Șacalul și cu grupările teroriste europene, Fracțiunea Armata Roșie sau Euskadi ta Askatasuna a determinat societatea civilă din occident să acorde o atenție mărită dramei palestiniene. După căderea „cortinei de fier” și creșterea influenței islamice în Gaza, FPEP a rămas fără sprijin social, politic și financiar. O parte a FPEP din Iordania s-a transformat într-un partid politic, Partidul Popural-Democratic Unit din Iordania iar restul au continuat să colaboreze cu Yasser Arafat.
După 2001, Ahmad Sa’adat a devenit secretar general al FPEP în locul fondatorului Habash. Ahmad a fost răpit de armata israeliană în martie 2006, actualmente fiind deținut în Israel.
