“Marketingul reprezintă o activitate societală importantă care înseamnă mult mai mult decât a vinde pastă de dinţi, săpun sau oţel. Cursele politice ne amintesc faptul că toţi candidaţii se vând la fel de bine ca săpunul, recrutarea studenţilor în facultăţi/colegii ne aminteşte că educaţia superioară se vinde, iar strângerea de fonduri ne aminteşte că şi “cauzele” se vând foarte bine.” Sursa: Kotler, Levy, Zaltmann, Shapiro
Clasificarea este dificilă: există multe cazuri în care organizaţiile comerciale depun efort într-un domeniu social, nonprofit (de ex., firma de asigurări care doreşte să îmbunătăţească atitudinea consumatorilor, a guvernului şi a producătorilor de automobile faţă de airbag-uri; magazinele universitare care vând mult mai mult decât cărţi; firme mici care se sponsorizează evenimente la şcoala locală etc.).
Henry Hansmann propune un alt tip de control:
a) organizaţii donatoare sau comerciale (venituri în principal din donaţii sau prin taxarea utilizatorilor)
b) organizaţii mutuale sau antreprenoriale (controlate de utilizatori sau de manageri profesionişti).
Putem distinge între organizaţiile-suport şi cele operative. Cele suport adună fonduri şi le distribuie, pe când cele operative oferă programe, adesea contra unei taxe.
O problemă cu toate aceste clasificări este faptul că adesea o organizaţie (nonprofit) este formată din părţi care funcţionează în paralel, în categorii diferite (ex., muzee, spitale).
