Obligatia – raportul juridic care constă în dreptul subiectului activ numit creditor de a pretinde subiectului pasiv numit debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva, sub constrângerea de stat în caz de neexecutare de bunăvoie. Clasificarea obligatiilor : 1. După izvoare : care izvorăsc din actul juridic bilateral (contract), care izvorăsc din actul juridic unilateral, din fapta ilicită ca izvor de obligatie (răspunderea civilă delictuală), care izvorăsc din gestiunea de a face, din plata lucrului nedatorat si din îmbogătirea fără just temei. 2. După obiect : obligatii de a da, de a face (pozitive) si de a nu face (negative). A da înseamnă a constitui sau a transmite un drept real (încheierea unui contract de ipotecă). 3. După rezultat : de prudentă si diligentă.
Izvoarele obligatiilor. După Codul civil obligatiile sunt contractul, cvasicontractul, delictul, cvasidelictul si legea. Izvoare : actul juridic ca izvor de obligatii si faptul juridic ca izvor de obligatii. Actul juridic ca izvor de obligatii – bilateral si unilateral. Faptul juridic ca izvor de obligatii – licit ca izvor de obligatii si ilicit ca izvor de obligatii (răspunderea civilă delictuală). Actul juridic bilateral – acordul de vointă al părtilor pentru nasterea de obligatii civile. Contractul este acordul de vointă a două sau mai multor părti, dat pentru nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic concret.
Clasificarea contractelor : 1. După modul de formare : consensuale (încheiate prin simplul acord de vointă al părtilor), solemne (pentru încheierea lor valabilă se cere respectarea unei forme autentice – donatia), reale (se caracterizează prin aceea că pentru formarea lor nu este suficientă simpla manifestare a vointei părtilor, ci trebuie să aibă loc si remiterea materială a lucrului). 2. După continutul lor : sinalagmatice (bilaterale) si unilaterale. Cele sinalagmatice se caracterizează prin reciprocitatea obligatiilor ce revin părtilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce. Contractele unilaterale dau nastere la obligatii în sarcina numai a uneia dintre părti, cealaltă având calitatea numai de creditor (contract de gaj, contract de depozit gratuit). 3. In functie de scopul urmărit de părti : contracte cu titlu oneros (fiecare parte voieste a-si procura un avantaj – contractul de vânzare-cumpărare) si contracte cu titlu gratuit – de binefacere (una din părti voieste a procura fără echivalent un avantaj celeilalte – contractul de donatie). 4. După modul (durata) de executare : cu executare imediată si cu executare succesivă. Spre deosebire de contractele cu executare imediată a căror executare se face într-un singur moment, cele cu executare succesivă se execută treptat, în timp.
Incheierea contractelor – realizarea acordului de vointă a părtilor asupra clauzelor contractuale. Acest acord se realizează prin întâlnirea unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte. Oferta de a contracta este o propunere de a contracta, făcută de o persoană. Această ofertă se mai numeste si politicipatiune si poate fi executată cu termen sau fără termen.
Conditiile ofertei. Oferta trebuie să fie o manifestare de vointă reală, serioasă, constientă, neviciată si cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. Oferta trebuie să fie fermă, să exprime o propunere neîndoielnică pentru un angajament juridic. Trebuie să fie neechivocă si de asemenea, trebuie să fie precisă si completă. Forta obligatorie a ofertei. Dacă este făcută cu termen, ofertantul trebuie să o mentină în termen. Acceptarea ofertei – răspunsul în care se manifestă acordul cu oferta primită, în scris sau verbal, expres sau în mod tacit. Conditiile de acceptare : 1. Să concorde cu oferta (să fie conformă acesteia). 2. Să fie neîndoielnică. 3. Dacă a fost adresată unei anumite persoane numai aceasta o poate accepta. 4. Acceptarea trebuie să intervină înainte ca oferta să devină caducă sau să fi fost revocată.
Efectele contractului (puterea obligatorie a contractului) : stabilirea cuprinsului contractului si principiul obligativitătii contractului. Obligativitatea – facta sunt servanda. Principiile efectelor contractului : Principiul fortei obligatorii (art. 969 C. civ.) – Conventiile legal încheiate au putere de lege între părtile contractante. Contractul este obligatoriu între părti si părtile, după ce si-au dat acordul, nu se pot sustrage de la executarea contractului. Principiul simetriei actelor juridice – Odată ce contractul este rezultatul unui “mutuus consensu” revocarea lui trebuie să fie rezultatul unui “mutuus disensu” – art. 962 alin. (2) C. civ. Actul ce poate fi denuntat prin vointa unilaterală a unei părti este contractul de mandat, de depozit, de închiriere sau orice alt contract care contine o clauză de denuntare unilaterală. Principiul relativitătii efectelor contractului (art. 973 C. civ.) – Conventiile nu au efect decât între părtile contractante.
