Datorita faptului ca societatea americana respinge realsimul, in SUA declaratiile politice sunt impregnate de optimism si moralism. „Totusi, in spatele usilor inchise, elitele care elaboreaza politca de securitate nationala vorbesc in cea mai mare parte limbajul puterii, nu pe acela al principiilor, iar Statele Unite se comporta in sistemul international in conformitate cu imperativele logicii realiste. In esenta, exista o falie vizibila intre retorica publica si conduita reala a politicii externe americane.”
„Pentru un observator inteligent ar trebui sa fie evident faptul ca Statele Unite se exprima intr-un fel si actioneaza intr-altul. De fapt factorii de decizie din alte tari au remarcat intotdeauna aceasta tendinta in politica externa americana. Inca din 1939, de exemplu, Carr arata ca statele de pe continentul european considerau popoarele vorbitoare de limba engleza <<maestre ale artei de a-si disimula interesle nationale egoiste sub masca binelui general>>, adugand ca <<tipul acesta de ipocrizie este o trasatura aparte si caracteristica a mentalitatii anglo-saxone.>>”
Aceasta contradictie dintre retorica si politca nu este perceputa de americani datorita faptului ca liberalismul este foarte inradacinat in cultura lor, si pentru ei este usor sa creada ca actioneaza conform principiilor liberale si morale si nu potrivit unor consideratii de putere calculate. Cazul razboiului din Irak confirma cele de mai sus. Daca este sa analizam acest razboi din perspectiva realista, trebuie sa privim dincolo de declaratiile presedintelui Bush, si sa cautam adevaratele interese de putere pe care americanii le-au avut in acest razboi.
Pe 17 septembrie 2002, Administratia Bush a publicat The National Security Strategy of the United States of America (Strategia de Securitate Nationala a Statelor Unite ale Americii), document care a trecut neobservat de mass-media. Acest document justifica din punct de vedere teoretic escalada militara americana in lume, reprezinta „ghidul” interventionismului si al dreptului de utilizare a fortei impotriva oricarei tari in orice moment, daca tara respectiva este considerata un „pericol” pentru interesele politice sau economice ale Statelor Unite.
In acest document se afirma ca in lumea amenintata de terorism, SUA vor lupta pentru impunerea valorilor democratice si a libertatii. De altfel lupta impotriva terorismului si a statelor care detin arme de distrugere in masa cu care ar putea sustine gruparile teroriste, este imperativa. In acest scop se subliniaza dezvoltarea capacitatilor militare a SUA, inclusiv dezvoltarea armelor de distrugere in masa. „Este o perioada ce ofera o mare sansa Americii. Ne vom stradui sa transformam acest moment, in decade de pace prosperitate si libertate. Strategia de securitate a SUA se va baza pe un internationalism american diferit care va reflecta unitatea dintre valorile si interesle noastre nationale. Scopul acestei strategii este de a face lumea nu doar mai sigura ci si mai buna.” De asemenea se mai precizeaza ca SUA dispun de o putere si de o influenta mondiala mai mari ca oricand, si ca acestea trebuie utilizate pentru a promova o balanta a puterii care sa favorizeze libertatea.
Nici o alta natiune in istoria moderna nu si-a afirmat vointa de hegemonie mondiala intr-o maniera mai clara decat Statele Unite, prin acest document. Se subliniaza in mod evident faptul ca SUA nu vor ezita sa atace tarile care prin armele de distrugere in masa detinute reprezinta o amenintare, in primul rand pentru posibilul sprijin pe care ar putea sa il acorde terorismului. Documentul incepe cu considerentul ca „Statele Unite poseda o putere si o influenta in lume fara precedent si de neegalat”, pentru ca apoi sa se declare ca „securitatea nationala a Statelor Unite va fi bazata pe un internationalism american distinct, care sa reflecte valorile si interesele noastre nationale.” Ceea ce este de remarcat este faptul ca se vorbeste de un „internationalism american” in lume. Este vorba de un „internationalism” in virtutea caruia „ce este bun pentru America este bun pentru intreaga planeta”, ceea ce este in conformitate cu credintele si valorile societatii americane, dupa cum aratam mai sus. Documentul sustine ca „lectiile istoriei sunt clare: economie de piata, nu economie de comanda si control, cu interventia masiva a guvernului, este cel mai bun mod de a produce prosperitatea si a reduce saracia.”
In document se afirma si ca Statele Unite incearca sa-si atraga sprijinul comunitatii internationale, „dar nu vor ezita sa actioneze si singure”. Intr-un alt pasaj se avertizeaza ca Statele Unite vor „intreprinde actiunile necesare pentru ca eforturile noastre sa ne asigure o securitate globala si ca protectia americanilor sa nu ramana la discretia investigatiilor, anchetelor si urmaririi Curtii Penale Internationale, a carei jurisdictie nu se extinde asupra americanilor, si pe care nu o recunoastem.” Putem deduce de aici ca in scopul securitatii SUA si a intregii omeniri, America va trece daca va fi cazul dincolo de dreptul international (cu alte cuvinte scopul scuza mijloacele, si atunci putem spune ca Strategia de Securitate a fost formulata in termeni realisti, dincolo de interesele morale).
In acest context, problema Irakului este firesc sa joace un rol major in ambitiile strategice americane, datorita a doi factori: petrolul si pozitia geografica a Irakului in Orientul Mijlociu. Primul razboi contra Irakului a debutat prea devreme, pentru ca fostul presedinte George H. Bush, nesigur in acel moment de destinul Uniunii Sovietice, nu a indraznit, in razboiul din Golf (1991), sa depaseasca „granitele” unui mandat ONU si sa incerce unilateral rasturnarea lui Saddam Hussein. Sfarsitul razboiului din Golf nu a corespuns nici asteptarilor elitei politice americane, nici celor ale marilor companii petrolifere. In contextul actual, cand Statele Unite incearca sa previna orice forta, sau combinatie de forte, care ar ameninta dominatia Americii, cucerirea Irakului, si a petrolului irakian, a devenit un obiectiv strategic crucial, atat pentru Statele Unite, cat si pentru Noua Ordine Mondiala. In numeroase documente ale strategiilor dreptei republicane din SUA se afirma deschis ca rasturnarea regimului lui Saddam Hussein va conferi Statelor Unite controlul asupra petrolului irakian, resursa esentiala pentru ca America sa domine economic si militar pe plan mondial.
Zbigniew Brzezinsky afirmase, inca din anii ’70, ca „pentru a supravietui (economic) trebuie sa cucerim”. George Friedman si Meredith Lebard afirma la randul lor, in influenta carte The Coming War with Japan (1991), urmatoarele: „Datorita resurselor sale petrolifere, Golful Persic este mult mai mult decat o problema regionala. Devine pivotul economiei mondiale. Pentru Statele Unite, dominatia regiunii va deschide portile unei puteri internationale fara precedent. Pe de alta parte, controland tari ca Irakul sau Iranul, Statele Unite vor controla practic intreaga regiune si-si vor consolida astfel propria putere.”
