(Holocaust Invers I) După ce au terminat vizitarea instituţilor din oraş, studenţii au luat masa la Facultatea de Teologie, după care au plecat la orele 4 spre gară, fără a fi forţaţi de autorităţi, cum se arată în memoriu şi conform programului stabilit mai dinainte.
În drum spre gară, studenţii au fost din nou huiduiţi şi atacaţi cu pietre de diferite grupe de evrei, care deveniseră şi mai agresivi, fără ca şi de data aceasta vreun student să facă cel puţin un gest de provocaţie, aceasta fiind şi cuvântul lor de ordine, dat autorităţilor care îi însoţeau. De altminteri, chiar memoriul Comitetului delegaţiilor evreieşti, nu menţionează nici un caz de provocare din partea studenţilor, ci din contră afirmă că, „studenţii erau în mare pericol, ameninţaţi fiind de populaţia evreiască”. În acest timp a fost rănit la cap, grav, însuşi conducătorul congresiştilor ilie Gârneaţă, preşedintele Uniunii studenţeşti, căruia i s-a dat ajutorul medical în gara Chişinău, de către dl doctor Cocea, de la Facultatea de Electrotehnică din Bucureşti şi Chistrugă Alexe, de la facultatea de Teologie din Chişinău. A mai fost lovit cu o piatră în cap un soldat din regimentul 7 Vânători, asemenea sergentul de oraş Bujeac Teodor a fost rănit şi îngrijit de medicul Corpului de Sergenţi, cum şi cetăţeanul Vuţichi Ioan din acest oraş, căruia i s-au rupt hainele şi a fost grav bătut.
Studenţii intrând în staţie, s-au întâlnit în uşa gării cu călătorii care tocmai sosiseră de la Tighina. Pretinsele incidente semnalate în memoriu se reduc la o simplă învălmăşeală, inerentă aglomeraţiei neobişnuite într-o staţie de provincie la sosire unui tren de călători şi plecarea unui număr mare de cetăţeni şi este regretabil că asemenea mici altercaţii au putut să figureze pe un memoriu depus la Liga Naţiunilor.
La trecerea trenului prin halta Visterniceni, în dreptul semnalului de distanţă s-au tras focuri de armă de către un grup de tineri evrei asupra trenului congresiştilor şi s-au aruncat cu pietre sfărâmându-se geamul de la vagonul-restaurant. Cu o piatră a fost lovit în cap şi agentul de Siguranţă I. Usturoi, cum şi locuitorul N. Lescenco, care au fost pansaţi de doctorul V. Sârbulescu.
Urmărindu-se evreii autori ai acestei agresiuni, au putut fi prinşi următorii: Zams Leiba, care huiduia şi insulta pe studenţi şi la care s-a găsit un cuţit mare de măcelărie, cum şi numiţii Ramov Monea, Boruh Sor, Gherş Cleiman, toţi din Chişinău, trimişi la judecată Consiliului de Război al Corpului III Armată (dosar nr.61/926).
Este inexactă afirmaţia că în mai multe oraşe s-ar fi petrecut agresiunii cu prilejul vizitei studenţilor la Chişinău.
Nu s-a semnalat nici un incident în alt oraş din Basarabia sau Moldova, aflat de târgul Călăraşi, oraş eminamente evreiesc, unde studenţii fuseseră molestaţi şi provocaţi în gară de către ligiştii evrei şi maccabey, la trecerea lor spre Chişinău. Aci au avut loc la întoarcerea unele incidente provocate tot de către tineretul evreiesc . Studenţii îndârjiţi şi surescitaţi peste măsură de atitudinea permanent ostilă a evreilor, de modul cum au fost întâmpinaţi la Chişinău, unde prima oară veniseră în vizită la fraţii lor, indignaţi de atacul de la Visterniceni, de rănirea insăşi a conducătorului lor şi de manifestaţiile provocatoare ale evreilor din Călăraşi, atât la venire cât şi la înapoierea lor prin acea localitate, un grup din ei s-a dat jos în timp ce trenul staţiona şi a ripostat impotriva provocatorilor evrei, care erau înarmaţi cu ciomege şi bolovani. În învălmăseala produsă s-au stricat geamurile la câteva prăvălii de lângă gără şi au fost răniţi studenţi şi 2 evrei.
Nu este adevărat că studenţii ar fi intrat în locuinţele evreilor şi ar fi bătut bărbaţi, femei şi copii, de altfel era şi o imposibilitate de fapt ca să se comită toate aceste acte în „38 minute”, cât se pretinde în memoriu că a staţionat trenul în staţie, mai ales că şi distanţa de la gara Călăraşi până în târg este de un kilometru.
Remarcăm însă că evreii din Călăraşi erau armaţi şi pregătiţi a ataca în gară pe studenţi. Aceasta o confirmă chiar memoriul, care spune că: „un număr oarecarede tineri evrei se organizează pentru a respinge atacurile ulterioare ale studenţilor”.
Afirmaţia că s-ar fi petrecut incidente în gara Ungheni este completamente inventată.
De asemenea, afirmaţia ca „oameni, purtând uniforme poliţieneşti s-au dus la victimele exceselor propunându-le să-i despăgubească de geamurile şi mobilele sfărâmate cu condiţia ca să semneze o hârtie pentru pagubele suferite la 2 decembrie şi care au fost pricinuite de indivizi necunoscuţi”, este o simplă invenţie fără nici o bază de adevăr.
Toate cercetările făcute în această direcţie de autorităţile componente au stabilit că nici o persoană din cele interogate de autorităţile poliţieneşti nu au cunoştinţă să se fi prezentat cineva pentru a oferi despăgubiri.
De altfel, conform legislaţiei ţării, singură în drept a fixa cuantumul unei despăgubiri în asemenea materie, era numai justiţia, care până în prezent nu a fost sesizată cu nici o cerere în acest sens.
Pentru a se vedea neseriozitatea acuzaţiilor cuprinse în memoriu, cum şi denaturarea faptelor petrecute cu acest prelej, menţionăm întrebările primite în Chişinău din centrele mari ale Europei şi din America si de către Marele rabin Tzirelsohn, şi alţii, prin care li se cere lista fruntaşilor evrei ce au fost omorâţi la Chişinău şi Călăraşi.
SURSĂ: ASRI fond D, dosar nr.8441, vol 2, f.227-239. – Arhiva Serviciului Român de Informaţii.
