Holocaust Invers (I)

Suferinţa evreilor din cel de-al doilea război mondial este de necontestat. Am rămas însă surprins să constat existenţa unor rapoarte false trimise de evreii din Romînia, Ligii Naţiunilor de exemplu, în care se incrimina statul român (mijlocul anilor `20) ca favorizant a violenţelor interetnice.

În Rapoartele ce le vom publica (întocmite de Siguranţă – SRI-ul de atunci) sunt evidenţiate ostilităţi provocate de evrei vs. români şi nicidecum invers. Scrisorile trimise de societatea Maccaby şi Liga Culturală Evreiască răstălmăcesc evenimentele descriindu-le într-o lumină favorabilă coreligionarilor.

Aceste Rapoarte întocmite de Siguranţă sunt dovezi ale faptului că antisemitismul secolului XX nu s-a născut din nimic (cel puţin în România) şi întăresc butadă care afirmă că într-un conflict există totdeauna doi vinovaţi.

SURSĂ: ASRI fond D, dosar nr.8441, vol 2, f.227-239. – Arhiva Serviciului Român de Informaţii.

Incidentele dintre studenţii creştini şi populaţia evreiască, care au avut loc la Chişinău şi Călăraşi, în decembrie 1926.

La 1 decembrie 1926, a avut loc la Iaşi, congresul anual al tuturor studenţilor din ţară. Aceste congrese studenţeşti se ţin regulat, fixându-se pentru fiecare, în mod anticipat, localitatea unde urmează să aibe loc.

La acest congres, pe lângă că au luat parte delegaţi ai tuturor Universităţilor din ţară, dar au participat şi profesori în afară de orice culoare politică; însuşi rectorul Universităţii din Iaşi a deschis congresul.

Programul dezbaterilor, ce fusese mai dinainte adus la cunoştiinţa autorităţilor şi a dat publicităţii, nu cuprindea nimic care să turbure ordinea şi să aţăţe opinia publică, ci se mărginea la o serie de revendicări studenţeşti.

Congresul s-a desfăşurat în cea mai perfectă linişte, iar chestiunile s-au discutat cu obiectivitate şi fără a jigni pe nimeni.

Deci afirmaţia făcută în memoriul comitetului delegaţiilor evreieşti din Paris, că congresul ar fi fost ţinut numai de studenţii antisemiţi şi cu un anumit scop nu este adevărat.

De asemenea, nu este exact că ţinerea congresului de la Iaşi, a concis cu inaugurarea Facultăţii de Teologie din Chişinău, deoarece congresul s-a ţinut la 1 decembrie 1926, iar inaugurarea Facultăţii de Teologie a avut loc la 8 noiembrie, deci cu o lună înainte.

Sosirea studenţilor congresişti la Chişinău, în ziua de 2 decembrie 1926, se datoreşte faptului că parte dintre ei, în special cei din Ardeal, care nu văzuseră Basarabia, au căutat să se folosească de prilejul că se găseau în apropiere de Chişinău şi au hotărât să vadă acest oraş, mai ales că aveau şi invitaţia I.P.S. Arhiepiscop Gurie pentru a vizita Facultatea de Teologie.

În drum de la Iaşi la Chişinău, studenţii intonau în tren cântece patriotice şi în expansiunea lor erau cu totul departe de orice intervenţie agresivă.

Numeroşi evrei însă – în majoritate tineri – membrii ai asociaţiei Maccaby şi Ligii Culturale evreieşti, ştiinde de prin ziare că vin studenţii, au ieşit în grupe prin staţiile intermediare, având atitudini provocatoare.

De altfel, faptul acesta nu poate surprinde pe acei care cunosc caracterul acestor două societăţi, cum şi mentalitatea evreilor din Basarabia.

Maccabeyi, care sunt forma de asociaţie sportivă, pregăteşte tineretul evreiesc pentru rezistenţă, agitaţie şi chiar luptă, împotriva populaţiei creştine, formează cu drept cuvânt puterea armată a evreilor, iar Liga Culturală Evreiască, sub aspectul unei instituţii de cultură, ascunde idei, planuri şi acţiuni subversive.

Aproape în toate descoperirile teroriste şi comuniste care s-au făcut în curs de nouă ani în această provincie, s-a dovedit amestecul, fie ca colaboratori, fie ca conducători, ai membrilor Ligii Culturale Evreieşti.

S-a putut remarca de altfel acest fapt şi cu prilejul vizitei studenţilor când paralele cu atitudinea provocatoare a maccabeylor şi ligiştilor evrei, s-a reînceput şi propaganda Uniunii Tineretului Comunist, sau aşa-zişilor „Comsomolişti”.

Atitudinea provocatoare și agresivă a evreilor, se datorește și faptului că au fost încurajați chiar de elemente subversive de peste Nistru, care au găsit un nou prilej de agitație.

Aceasta o dovedește și faptul că o barcă cu mai mulți indivizi a încercat să treacă Nistrul în noaptea de 9 decembrie 1926, din Ucraina, în apropierea oașului Tighina, cu scopul de a aduce un transport de revolvere și cartușe, destinate elementelor subversive evreiești din Chișinău, care se vedeau în vederea unor eventuale ciocniri cu studenții anunțați a reveni la Chișinău în ziua de 10 decembrie 1926.

Această barcă a fost surprinsă de santinelele românești, apropiindu-se de malul drept al Nistrului, cu care ocazie a vut loc un schimb violent de focuri, atât din partea santinelelor noastre, cât și a indivizilor care însoțeau transportul de arme; din aceștia, 2 au fost răniți grav. Barca fiind legată cu sârmă, de malul rusesc, în timpul luptei a fost retrasă de posturile sovietice.

Faptul fiind stabilit cu precizie, chestiunea a fost pusă în discuția Comisiei Mixte româno-sovietice, pentru aplanarea conflictelor de pe Nistru și s-a stabilit că din cei doi indivizi răniți, unul a încetat din viață, iar al doilea se găsește în spitalul dinTiraspol.

În drumul de la Iași la Chișinău, atât în tren, cât și prin stații, nu a fost molestat nici un evreu și afirmația că în acest timp studenții ar fi oprit trenul în vreo gară, nu este exactă, deoarece trenul a ajuns în Chișinău la ora fixată după itinerariul căilor ferate; de altfel, este ridicol a atribui studenților posibilitatea de a determina opriri mai mari decât cele fixate de autoritatea căilor ferate.

Cu toate acestea, în trecere prin stația Călărași, pentru că intonau cântece patriotice, studenții au fost huiduiți de către membrii Ligii Culturale Evreiești, care se aflau pe peron; studentul Ștefan Gheorghe, președintele colegiilor săi teologi din Chișinău, a fost lovit cu bastonul, la plecarea trenului din stație, de către evreul Nuhim Schwartz, în timp ce alți tineri evrei aruncau cu bolovani în vagoanele ocupate de studenți.

În gara Chișinău, congresiștii au fost primiți de colegii lor din localitate și conduși la Facultatea de teologie, unde au fost găzduiți. De aici au plecat cu toții la Catedrală, unde s-a oficiat un Te-Deum, ținând cuvântări preotul-profesor Pișculescu și preotul Vasilescu, șeful Catedralei. După Te-Deum studenții au mers la Arhiepiscopie, unde au fost întâmpinați de I.P.S. Gurie, cu care prilej a avut loc o recepție. Apoi au continuat executarea programului de mai înainte fixat, vizând diferite instituții din oraș.

Pe tot parcursul autorităţilor civile şi militare luaseră din vreme măsurile necesare pentru menţinerea celei mai perfecte ordini. Populaţia evreiască, în special tineretul, în loc să privească cu simpatie, sau să păstreze cel puţin rezerva cuvenită în astfel de împrejurări, se postase în grupuri compacte pe la toate colţurile străzilor pe unde aveau să treacă studenţii pe care apoi îi urmăreau zgomotos. Chiar patronii magazinelor, care conform legii repausului muncii, urmau să-şi închidă prăvăliile la amiezi, între orele 13-15, le-au ţinut de data aceasta deschise, adăpostind înăuntru grupe de coreligionari, care aşteptau ostentativ trecerea studenţilor, cu toate că poliţia îi vrevenise să nu staţioneze pe străzile oraşului.

Un grup de evrei au huiduit pe studenţii care se duceau să viziteze fabrica de tutun şi aruncând-su pietre din diferite direcţii, fără a se putea stabili de cine anume, s-au spart două geamuri de la sediul societăţii evreieşti Oze şi un geam la filiala Băncii Marmorosch Blank.

Este inexat că studenţii umblau în grupe de câte 50-70 persoane, împrăştiaţi prin diferite părţi ale oraşului, strigând: „Moarte Jidanilor!” şi atacând populaţia evreiască. De altfel, nici nu ar fi fost posibil ca grupe atât de mici să poată manifesta într-un oraş străin şi în mijlocul a mii de evrei, care staţionau pe străzi şi aveau o atitudine ostilă şi provocatoare.

Afirmaţia că evreii au fost târâţi prin noroi, este indiscutabil o invenţie, întrucât nici încăierări nu s-au produs nicăieri; de altfel, străzile erau uscate şi timpul frumos.

Că studenţii nu au fost agresivi şi că autorităţiile şi-au făcut pe deplin datoria, reiese şi din însuşi memoriul Comitetului delegaţiilor evreieşti, care afirmă că „poliţea şi trupa ocrotea pe studenţii în contra încercărilor făcute de populaţia evreiască de a riposta agresiunilor bandelor de huligani”. Prin aceasta, memoriul recunoaşte că populaţia evreiască era agresorul şi că autorităţile se găseau la locul cuvenit, pentru menţinerea ordinii.

La întoarcerea de la fabrica de tutun, studenţii îndreptându-se spre centrul oraşului, au fost întâmpinaţi, în dreptul Pieţii, de numeroşi măcelari evrei şi indivizi suspecţi, care fiind înarmaţi cu cuţite, au încercat să-i atace, aruncând asupra lor cu bolovani şi ciocane de fier. Studenţii n-au reacţionat, ei au fost cu totul surprinşi şi nu aveau nici o armă asupra lor. Au fost salvaţi numai prin intervenţia poliţiei şi a patrulelor militare, care supravegheau ordinea în oraş. Cu toate că măcelarii evrei nu aveau nici un motiv de nemulţumire din partea studenţilor, care nici nu au trecut pe lângă gheretele lor, au sărit totuşi în mod sălbatec aspra studenţilor pentru a-i linşa; aceasta reiese şi din insuşi memoriul Comitetului delegaţiilor evreieşti.

Amănuntele ce se dau în memoriu despre violenţele comise de studenţi, faţă de apărătorul Averbuh, individul Pascar; ziaristul Sudit, sioniştii Iahinsohn, Trahtenberg, Goldstein şi avocatul Ostrowski, sunt inexate. De altfel, numiţii nu au făcut nici o reclamaţie autorităţilor în drept, n-au prezentat nici o dovadă de leziunile primite şi au fost văzuţi tot timpul sănătoşi şi teferi.

În ce priveşte devastarea a două Sinagogi, despre care se menţionează în memoriu, faptul se reduce la stricarea câtorva geamuri numai la Mica Sinagogă, din str.Chilievskaia, de către indivizi care întotdeauna în astfel de împrejurări se găsesc cu prisosinţă.

Accesul la sinagoga din str. Chilievskaia a fost din vreme barat de patrulele militare, astfel că nimeni nu a putut pătrunde înauntru; mobilierul rămânând intact la locul lui, iar geamurile au fost sparte cu pietre de la distanţă.

La sinanoga principală nu s-a făcut absolut nici o stricăciune.

Autorităţile constatând în urmă că, comandantul de sergenţi Ţurcan, a dat dovadă de insuficienţă energie în executarea măsurilor de ordine luate cu această ocazie, au raportat faptul Ministerului de Interne, care a dispus pedepsire numitului cu suspendarea din funcţie, cu pierderea salariului pe timp de 30 de zile.