O altă interpretare, mai pozitivă, dată câinelui şi şarpelui, privind asocierea lor cu regenerarea naturii, fertilitate şi noroc în mitologia greco-romană, a fost sugerată de J.R. Hinnels[i]. Interpretarea lui Cumont asupra craterului si leului care apar în duet pe unele reliefuri danubiene si ca un trio, impreună cu şarpele pe marile reliefuri de pe Rin, a eşuat argumentele fiin neconvingătoare. Cumont[ii] le interpretează ca fiind simboluri ale elementelor, foc apă şi pământ şi în consecinţă a unui cosmos creat. Alte interpretări au fost date de către Saxl[iii] ca fiind reprezentări ale sufletului şi corpului, de Campbell[iv], reprezentări ale coborării în geneză, de E. Will[v], care vede leul ca o personificare a puterii zeului. În altă ordine de idei, Clemen[vi] a sugerat pentru asocierea dintre leu şi crater opoziţia vară-iarnă, semnele zodiacale ale leului şi Vărsătorului.
Uciderea taurului ca un act de salvare nu poate fi argumentat prin apelul direct la mit aşa cum pot teoriile creaţiei sau escatologia.
J.R. Hinnles vedeîn spatele tauroctoniei, un act de sacrificiu, [vii]
Noile interpretări astronomice date cultului marchează cotitură în modul de abordare a scenei tauroctonului. Acestea pun la îndoială teoria care susţine că tauroctonia trebuie să fie citită în primul rând ca un eveniment într-o poveste mitică. În locul acestei teorii argumentează că scena principală-tauroctonia trebuie privită ca o hartă a cerului. Interpretarea se leagă de coincidenţele şi corespondenţele dintre elementele stranii din care este compusă tauroctonia şi anumite constelaţii: taurul cu Taurus, câinele cu Canis Minor, şarpele cu Hydra, leul cu Leo, craterul cu Crater, corbul cu Corvus, scorpionul cu Scorpius şi spicele din coada taurului cu Spica.
Cumont [viii]a observat câteva din aceste similitudini, însă nu a încercat să exploateze acest lucru şi nu a deviat de la semnificaţia iraniană a cultului.
R. Beck[ix] a semnalat aceste corespondenţe în contextul unui articol despre acoliţii lui Mithras.
S. Insler[x] a încercat să demonstreze că poziţia elementelor din tauroctonie, de la dreapta la stânga, se apropie desuccesiunea constelaţiilor de la vest la est, deci în ordinea în ca apar şi apun în lungul curs al anului. Deci tauroctonia defineşte timpul dar şi spaţiul fiind un calendar dar şi o hartă. El crede cătauroctonia ne arată o anume eveniment din an şi anume aşezarea heliacală a Taurului în Aprilie, adicău uciderea taurului înseamnă moartea iernii.
M. P. Speidel[xi] a folosit acelaşi set de corespondenţe pentru a propune că Mithras se poate identifica cu Orion, pe motiv că Orion este elementul lipsă din ceea ce putem numi succesiunea completă a constelaţiilor ecuatoriale.
În aceeaşi încercare de a decoda mesajul astronomic al tauroctoniei, David Ulansey îl regăseşte pe Mithras în constelaţia Perseus[xii].
Interpretările astronomice ale tauroctoniei oferă o explicaţie iniţială convingătoare a faptului că elementele disparate ale tauroctoniei sunt aşa cum sunt. Ele sunt aşa pentru că cerurile sunt aşa. Această concluzie este mult mai satisfăcătoare şi cu siguranţă mult mai simplă decît orice apel la mitul narativ. Însă , ceea ce trebuie să demonstreze teoriile astronomice dacă vor să fie luate în considerare, este motivul alegerii acestei harţi celeste ca motiv central în cultul lui Mithras. Asocierea lui Insler cu sfârşitul iernii şi cea a lui Speidel cu constelaţia Orion sunt triviale. Acelaşi lucru se poate spune şi despre interpretarea lui A. J. Rutger[xiii] în sensul urmăririi şi capturării lunare a Lunii de către Soare. Soarele şi Luna erau înţelese în religia şi filosofia antică ca fiind implicate în procesul intrării şi ieşirii decedaţilor, a genezei şi apogenezei. R Beck susţine că, dacă tauroctonia este o alegorie care urmăreşte, într-un cod soteriologic complex, mecanismul, rutele celeste şi ritmurile genezei şi apogenezei, atunci relaţia dintre Soare şi Lună în conjuncţie şi eclipse ar juca un rol important[xiv]. Tauroctonia este o hartă şi un calendar pentru geneză şi apogeneză, pentru ascensiunea şi coborârea sufletelor. Marii actori ai acestui prooces, Mithras şi taurul identificat cu Soarele şi Luna sunt prezenţi pe hartă. Putem concluziona că tauroctonia nu indică doar spaţiul şi timpul ci şi acţiunea. Faptul ca Soarele şi Luna erau agenţi ai genezei şi apogenezei în general şi ai ascensiunii şi coborârii sufletului în mod particular, este atestat atât în mistere cât şi în cultura vremii[xv].
Relativ recent Stephen R. Zwirn[xvi] a publicat un articol în care susţine că majoritatea imaginilor cu Mithras au fost gândite pentru a fi biografice, deşi imaginile de pe reliefurile de cult nu sunt reprezentate în aceeaşi succesiune şi există numeroase abateri de la o aşa-numită reprezentare canonică. Autorul trece în revistă primele referiri care susţin căscenele de pe relieful mithraic reprezintă o poveste biografică. Cumont susţinea[xvii] că scenele prezintă patru etape clare a istorie mithraice şi că acestea corespund unui text:
1. O cosmogonie eclectică ce precede viaţa lui Mithras arătînd originea lumii şi generaţia zeilor;
2. O succesiune ce reprezintă viaţa lui Mithras incluzând petrogenesis
3. Tauromachia
4. Evenimente între Mithras şi Sol cum ar fi apoteoza lui Mithras şi banchetul.
Această sistematizare a dovezilor într-o construcţie credibilă, atât biografică cât şi teologică nu a fost afectată de inconsistenţele ce existau în secvenţele reliefurilor mithraice. Textula avea prioritate în faţa imaginii şi determina semnificaţia imaginilor de cult. Pentru Cumont scopul conţinutului biografic a fost să ilustreze viaţa zeului.
Stephen R. Zwirn deduce două căi prin care conţinutul biografic a servit ca modalitate de înţelegere pentru adoratorii lui Mithras:
1. prin descrierea modului cum a reuşit sctructura scenelor mithraice, configuraţia acestora să reprezinte o formulă de înţelegere pentru conţinut
2.indicând modul cum prezentarea imaginilor narative în monumentele contemporane romane a fost folosită pentru a formula un mesaj esenţial visual asupra conţinutului[xviii]
Caracterul particular al poveştii narative este acela că poate fi percepută aproape simultan în două moduri:expunerea consecutivă a conţinuturilor şi prin modelul configurării conţinutului. Analizând diverse monumente romane , de la sarcofage până la arcuri de triumf şi columne, Zwirn [xix]notează că imaginea biografică nu trebuie privită doar ca o poveste a zeului, a cărui viaţă a fost de interes istoric pentru iniţiaţii cultului, nici ca un nucleu de date astronomice sau teologice unite într-imagine vizuală reflectând un plan cosmic la scară mult mai mare.
Pe plan conceptual Mithras a fost beneficiarul teologiei imperiale a victoriei iar structura imaginilor de cult a fost influenţată de dezvoltarea reprezentărilor romane contemporane de natură biografică, mitologică şi istorică. Se poate spune că reprezentarea vieţii lui Mithras în imaginile de cult a fost o modalitate nonverbală de a comunica nemărginita percepţie a numen-ului zeului şi de a structura recepţia adoratorilor asupra prezentării. Accesibilă prin reprezentare, dar în acelaşi timpexistând dincolo de percepţia imediată, imaginile de cult au folosit un mediu important al mărturiilor religioase a timpuluişi anume biografia. Imaginile erau texte vizuale care validau istori lui Mithras, iar modurile lor de reprezentare şi structura au folosit actualitatea şi transcedenşa zeului invincibil[xx]
[i] J. R. Hinnels 1975, Reflections on the bull slaying scene, în Mithraic Studies, pp. 293-300
[ii] Franz Cumont, 1899. p. 100
[iii] Saxl, 1931, p. 65
[iv] R. L. Campbell, 1968, Mithraic iconography and Ideology, în EPRO, 11, pp. 268-289
[v] E. Will, 1955, p. 406
[vi] Clemen, C., 1973, Der Mithrasmythus, în Booner Jahrbucher 142, p. 17
[vii] J. R. Hinnels 1975, p. 290
[viii] Cumont, F., 1899, p. 202
[ix] Beck, R, 1977, Cautes and Cautopates: some astronomical interpretations, în Journal of Mithraic Studies, 2, pp. 1-
[x] Insler, S., 1978, A new interpretation of the bull-slaying motif, în Hommage Vermaseren, pp. 519-538
[xi] Speidel, M. P., 1980, mithras-Orion: Greek Hero and roman Amy God, în EPRO, 81, Leiden
[xii] Ulansey, D., 1989, The origins of the Mithraic Mysteries, New York
[xiii] Rutger, A. J., 1970, Rational interpretation of the ritual of Mithra, and various other cults, în Anamnesis: Gedenkboek A. E. Leemans, Univ te Gent, Werken uit. Door de Fac. Van de Leet. En Wijsbeg, 149, p. 303-315.
[xiv] Beck, R., 1978, Interpreting the Ponza Zodiac II, în Journal of Mithraic Studies 2, pp. 100-107
[xv] Idem, 1990, In the place of the lion: Mithras in the tauroctony, în Studies in Mithraism, Rome, p. 48
[xvi]Zwirn S. R., 1989, în World and Image, p. 2-18
[xvii] Cumont, F., 1899, p. 153
[xviii] Zwirn S. R., 1989, în World and Image, p. 6
[xix] Ibidem, p. 14
[xx] Ibidem, p. 15
