Influenţa Moscovei asupra teroriştilor europeni a fost decisiva. Fără o Universitate Patrice Lumumba terorismul european postbelic ar fi fost mult mai sărac. KGB-ul a întreţinut permanent comunicarea cu grupuri teroriste pe unele finanţându-le direct iar pe cele mai multe prin intermediari.
Cel mai interesant exemplu îl constituie chiar universitatea menţionată mai sus ce la găzduit şi pe Carlos în tinereţe… „Universitatea Lumumba a fost creată în 1960 de Nikita Hrusciov pentru a lărgi numărul de cadre calificate din lumea a treia. Conducerea, administraţia şi corpul didactic al Universităţii provin din cadrul KGB-ului, iar misiunea şcolii era de ai educa pe studenţii din ţările subdezvoltate în aşa fel încât, reîntorşi în ţările lor, să devină agenţi motori ai acţiunii prosovietice. La terminarea unui ciclu de studii, mii de tineri extremişti se întorceau, gata de luptă, în ţările lor: Iran, Chile, Angola, Mozambic, întreaga lume arabă, toată America Latină”1.
Toţi aceşti tineri vor intra în contact cu teroriştii europeni în taberele de antrenament din ţările arabe stabilind o adevărată reţea teroristă patronată de sovietici. Diplomaţi ai diverso ambasade arabe din occident ori agenţi KGB din vest, ajutau această adevărată „armată roşie” din occident sa destabilizeze sistemul democrat…
Relaţia mass-media – terorism s-a modificat decisiv începând cu atentatul de la Munchen din 1972. „Logica mass-media a început să se identifice total cu logica pieţei: oportunitatea, exclusivitatea, spectaculosul şi caracterul dramatic al ştirilor primează asupra contextului şi circumstanţelor, aprofundării, interpretării faptului şi chiar controlului veridicităţii informaţiilor difuzate”2. Conform acestei logici, multe canale media descriu ameninţările sau acţiunile teroriste prin prisma faptului senzaţional, adesea încălcând până şi normele deontologice ale jurnalismului, conform cărora în realizarea relatărilor principiul neutralităţii trebuie respectat cu maximă rigurozitate. Această situaţie este datorată faptului că în societăţi democratice instituţiile mass-media funcţionează cu unele excepţii ca întreprinderi comerciale, perfect adaptate cerinţelor pieţii şi regurilor concurenţiale, în baza cărora, prima şi ultima condiţie pentru a nu fi eliminate de pe piaţă este să-şi vândă produsele.
Necesitatea găsirii senzaţionalului cu orice preţ a făcut ca instituţii media consacrate, care condamnau la modul general, terorismul cu modalităţile sale de acţiune, să acorde, probabil, sub „acoperirea” dreptului la replică, timp de emisie liderilor terorişti, jurnalişti renumiţi realizând în mod clandestin interviuri cu aceştia. Publicarea acestor interviuri a avut ca efect realizarea unor beneficii de imagine pentru gruparea teroristă, întărind astfel legitimitatea şi justificarea angajării totale, până la moarte, a teroriştilor, consideraţi luptători pentru libertate, în slujba unor cauze „nobile”, cum ar fi obţinerea independenţei, eliberarea naţională, secesiunea teritorială, schimbarea unui regim politic etc.
Teroriştii au folosit din plin modernitatea informaţională postbelică. Multe grupuri teroriste au efectuat atentate în funcţie de nivelul de publicitate. Terorismul înţelegea că prin informaţie, mesajul său va putea să ajungă în lumea întreagă crescându-i astfel şansele de reuşită.
1 Vladimir Alexe, Reţelele teroriste, Ploieşti, Elite Comentator, 1991, p. 70.
2 Jean C., Politica e informazione (politică şi informare), în Rivista Militare, Italia, nr.1-1997, p. 40. CID-MapN, apud Mr. Valentin Vasile, Terorismul – reflexii mediatice, INFOCOM, 2004, p. 73.
