The Ancient Order of Hibernians

Tradiţia acestei organizaţii datează în istoria Irlandei din 1565, când a fost fondată de către o căpetenie irlandeză, Rory O’Moore, ce dorea să protejeze romano-catolicii de persecuţiile politice la care erau supuşi de Lord Lieutenant a Irlandei. Ordinul se apropia de organizaţia înfiinţată de Thomas Radclyffe, The Defenders .Mişcarea a rezistat până în secolul XX, atunci când a început să suporte acţiuni mai ample. Reorganizarea ordinului datează din secolul al XIX-lea (unii a istorici spun că atunci a fost formată) în Ulster, coordonată de marele maestru Joseph Devlin, care mai târziu va ajunge membru al Parlamentului, reprezentând Belfast-ul. AOH a fost deseori confundată cu Partidul Parlamentar Irlandez, iar mulţi membri ai acestui partid erau încadraţi şi în Ordin. AOH se opunea ideologiilor seculare, având ca principal rival Frăţia Republicană.
AOH a constituit un mijloc de exprimare a năzuinţelor irlandeze prentru afirmare naţională şi în secolul XX. Până în 1914 şi-a inclus membrii în numeroase asociaţii din ţară, manevrându-le indirect. După Revolta de Paşti membrii AOH au fost absorbiţi de Partidul Sinn Fein şi de Armata Republicană Irlandeză. În multe zone ale Irlandei unde erau foşti combatanţi AOH acum membrii IRA forţele paramilitare erau foarte puternice. Mulţi lideri republicani din perioada 1916-1923 fuseseră membrii ai Ordinului Hibernian: Sean MacDermott şi Rory O’Connor de exemplu.
AOH a fost una dintre principalele legături între noile organizaţii naţionaliste şi societăţiile populare militante tradiţionale. Totuşi natura activităţii lor era interesantă. Mai târziu în perioada interbelică foşti membrii ai AOH vor forma „legiuni” puse la dispoziţie generalului Franco în războiul său cu republicanii.