Ce sunt grupurile teroriste, cum devin diverse mişcări politice grupuri teroriste, cum sunt organizate?
Structura unui grup terorist, motivaţiile membrilor săi, sunt asemănătoare multor organizaţii ori partide politice ce se încadrează în legalitate. Ceea ce deosebeşte fundamental, un grup terorist de o organizaţie acceptată de societate, este caracterul violent ca mijloc de atingere al scopului propus. Asemănătoare din punct de vedere organizaţional cu partidele politice, grupurile teroriste sunt formate din militanţi, conducători, sprijinindu-se şi pe un anumit număr de simpatizanţi, ce sunt însărcinaţi cu diverse misiuni. În organizaţia teroristă, există o diviziune a muncii şi o concurenţă în ceea ce priveşte conducerea grupului(profesionalizare a fenomenului, luptă pentru posturile de decizie). Pentru a obţine o misiune importantă, tânărul terorist trebuie să parcurgă mai multe etape, de la banalele răspândiri de manifeste, la găzduirea de arme, apoi ascunderea unor persoane clandestine. Acest tip de ascensiune este familiar şi partidelor politice (ascensiunea, nicidecum mijloacele), amintind organizaţiile de tineret ori feminine şi rolul acestora. Motivaţiile membrilor grupului terorist sunt asemănătoare cu cele ale membrilor partidelor politice: interese materiale, politice, confesionale.
Structura grupurilor teroriste este de trei tipuri: piramidală, celulară, mixtă. Toate cele trei tipuri de structuri se regăsesc în organizarea grupurilor teroriste europene după 1945.
Structura piramidală, permite transmiterea rapidă a deciziei depinzând de o conducere puternică. Slăbiciunile acestei structuri sunt determinate de fragilitatea grupului în faţa anchetelor autorităţilor şi posibilelor contestări ce pot apărea la nivelul conducerii duc la destabilizarea organizaţiei. IRA are o structură de acest tip, cu o conducere militară ce decide activitatea organizaţiei. Următorul nivel piramidal este deţinut de direcţiile operaţionale, financiare şi logistice ale organizaţiei irlandeze. La rândul lor acestea au mai multe subdiviziuni, direcţia operaţională având de exemplu trei sub-diviziuni regionale: Frontul de Sud (Republica Irlanda), Comandamentul din Nord (Ulster) şi Frontul Britanic.
Structura pe baze de celule, este mai fiabilă în anumite situaţii. Celule funcţionează autonom în vederea atingerii unui scop comun. Există un canal de comunicare întreţinut de membrii cei mai importanţi ai celulelor, aceştia constituind un soi de conducere (RZ– teroriştii germani reprezintă acest tip de structură).
Structura mixtă îmbină cele două structuri. Organizaţia este împărţită în mai multe grupuri autonome ce îndeplinesc obiectivele trasate de conducerea centrală. Organizaţia bască ETA se înscrie în acest tip de structură, comandourile ETA, depinzând de conducerea organizaţiei pentru planificarea şi aplicarea acţiunilor.
Grupările teroriste sunt compuse din patru categorii de persoane, fiecare având un rol operaţional diferit.
La baza grupării sunt simpatizanţii, categoria cea mai instabilă din cele patru deoarece nu este strâns legată de organizaţie, putându-şi modifica opţiunea politică în funcţie de împrejurări, susţinând grupul terorist logistic sau în scopul recrutării de noi militanţi. Această formă de susţinere şi de slabă implicare în operaţiunile propriu zise ale grupării, este determinată de îndoielile privind totalitatea acţiunilor desfăşurate de organizaţie. Majoritatea celor ce susţin terorismul dar nu-l practică sunt în genere categoria de populaţie nemulţumită de guvern, atraşi doctrinar de guvernările autoritare, mulţi manifestând un adânc sentiment de fustrare din diverse considerente, dar neavând curajul în a renunţa la viaţa legală ce le asigură traiul din fiecare zi, pentru a susţine direct cauza.
Militanţii (ucenicii), sunt a doua categorie de susţinători ai grupului terorist, aceştia având contact direct cu membrii grupării, furnizându-le arme, hrană, ascunzători, neavând în schimb drept operaţional şi decizional în cadrul organizaţiei.
Membrii organizaţiei, sunt cei ce formează nucleul grupului terorist, responsabili cu pregătirea şi înfăptuirea actului terorist. Numărul membrilor este mic din considerente de securitate şi eficienţă „cu cât un grup este mai mic, cu atât este mai omogen şi eficient – în limitele posibilităţilor sale de acţiune. Cu cât este mai mare, cu atât este mai eterogen şi mai fărâmiţat în diferite curente”1. In interiorul acestui nucleu se formează un grup de decizie ce urmează să stabilească strategia şi obiectivele organizaţiei. Odată intrat deplin în lumea conspiraţiei şi a ilegalităţii teroristul îşi pierde individualitatea, aparţinând total grupului având slabe şanse de a părăsi viu grupul şi de a-şi adopta valori sau repere acceptate de societate. Doar un individ cu o personalitate puternică poate ieşi din acest tipar – greutatea de a „reface un sistem de valori politice, morale, şi culturale, diferit de cel al grupului”.
Ultima categorie este reprezentată de susţinători sau militanţi ai grupului, cunoscuţi de autorităţi, ce asigură canalul de comunicare dintre grup şi stat, grup şi societate prin intermediul unei interfaţe politice legale (Ex. Herri Batasuna – ETA, Sinn Fein – IRA).
