Redactia Athenian Legacy va prezinta urmatorul eveniment:
CEU-HESP Comparative History Project, Budapesta,
în colaborare cu Catedra de istorie a românilor din cadrul
Facultătii de Istorie a Universitătii din Bucuresti
vă invită la un colocviu internaŃional pe tema:
Studii de istorie socială în România. Noi perspective
Bucuresti, 12-13 iunie 2010
Constantin Iordachi, CEU, Budapesta, iordachinc@ceu.hu
Istoria socială s-a aflat în ultimele decenii la originea a numeroase transformări istoriografice în Europa si
America de Nord, afirmându-se ca un domeniu de cercetare istorică de sine stătător. Institutionalizarea
istoriei sociale s-a făcut simtită prin aparitia unor departamente si institute de profil si a unui număr
considerabil de noi reviste academice precum Journal of Social History, The International Review of Social
History, Past and Present, Comparative Studies in Society and History, Geschichte und Gesellschaft, etc.
Acest proces de instituŃionalizare a fost însotit de o diversificare tot mai accentuată în interiorul domeniului,
manifestată prin multiplicarea crescândă a perspectivelor teoretice, a practicilor metodologice si a
subdisciplinelor. În primul rând, s-a putut observa aparitia „istoriei ca stiintă socială” (social science history)
marcată de dezvoltarea istoriei comparative si mai cu seamă a unei sociologii istorice bazate pe o
combinaŃie inegală între metodele si temele istorice si sociologice. În al doilea rând, expansiunea
abordărilor semiotice si antropologice în domeniile istoriei sociale si culturale a dus la explozia unor noi
domenii precum istoria sexualitătii si a relatiilor de gen, istoria orală si microistoria etc. Asadar, alături de
mai vechea istorie economică si socială au apărut alte domenii si perspective ale cercetării istorice precum
istoria politico-socială (political social history), istoria societală (Gesellschaftsgeschichte), istoria socială a
artelor si culturii înalte, istoria socială a relatiilor de gen si istoria social-intelectuală. Scoala germană a
istoriei conceptuale (Begriffsgeschicte) a folosit analiza de discurs politic pentru a întelege istoria gândirii
politice în general dar mai cu seamă pentru a explora dinamica structurilor sociale în timp ce „grupul istoricilor
de la Cambridge” interesati de istorie intelectuală s-a concentrat pe structurile discursive ale limbajelor politice.
După câteva decade de expansiune prodigioasă, istoria socială se află astăzi într-un moment de răscruce.
Pe de o parte, se manifestă o serie de încercări de a depăsi limitele istoriei nationale si de a sintetiza întrun
mod sistematic diferitele abordări teoretice si metodologice la nivel international. În acest sens se pot da
drept exemplu eforturile de a aborda istoria europeană si/sau regională dintr-o perspectivă transnatională si
într-un mod analitic si coerent: histoires croisée, shared/connected histories, istoria transferurilor culturale.
Din punct de vedere metodologic, acestea au scopul de a reevalua practicile istoriei comparate si de a
pune un mai mare accent pe multitudinea nivelelor de conectivitate socială si culturală, printr-un accent tot
mai mare pus pe interdisciplinaritate. Din punct de vedere tematic, se manifestă o interactiune crescândă si
o influentă mutuală între istoriografiile vest- si est-europene, cu precădere în ceea ce priveste istoria
socială a celui de-al doilea război mondial si a regimurilor comuniste.
Care este situatia istoriei sociale din România? La o primă privire, ne-am astepta ca transformările fără
precedent din Occident să fi avut un impact major si asupra istoriografiei românesti. Precum în majoritatea
tărilor comuniste din tările est-central europene, istoriografia românească postbelică a fost dominată de
marxism. Acest lucru ar fi trebuit să determine sau cel putin să încurajeze o anumită deschidere si
sensibilitate pentru problematica generală a schimbării sociale precum si conditiile propice pentru
eventualele dezbateri teoretice si metodologice. Ar fi de adăugat receptivitatea traditională a elitelor
românesti fată de paradigmele intelectuale franceze. În domeniul istoriografic, „Scoala de la Annales” cu
interesul său deosebit pentru structurile profunde si deschiderea sa către sociologie, istorie regională si
globală, geografie umană precum si către dezbaterile teoretice neomarxiste care dominaseră viata
intelectuală în Franta postbelică ar fi putut să exercite o influentă benefică, oferind conditiile propice pentru
dezvoltarea unei istorii sociale propriu-zise, asa cum s-a întâmplat în Ungaria si Polonia.
O examinare mai profundă a istoriei sociale în cadrul istoriografiei de limba română dezvăluie însă lipsa
unui corpus de lucrări care să abordeze dinamica structurilor sociale într-un mod sistematic si coerent.
Acest gol s-a umplut într-o anumită măsură în ultima decadă si jumătate, când s-au manifestat contributii
valoroase ce abordează istoria socială într-un mod nealeatoriu si într-un efort interdisciplinar dominat de
istorici, sociologi si antropologi. Un astfel de forum de discutii este reprezentat de Revista de Istorie
Socială.
Conferinta noastră intitulată „Studii de istorie socială în România. Noi perspective” urmăreste să aducă
împreună o serie de specialisti în studiile românesti, în principal istorici, sociologi si antropologi, într-un
efort comun de dezbatere teoretică, metodologică si tematică a istoriei sociale în general si a cazului
românesc în particular. Demersul nostru porneste de la premisa că noile cercetări interdisciplinare în
domeniu aduc în centrul atentiei o serie de întrebări fundamentale, precum: care sunt perspectivele si
provocările dezvoltării istoriei sociale în istoriografia română? Care este impactul interactiunilor est-vestice
postdecembriste asupra dezvoltării istoriei sociale în studiile românesti?
Pentru abordarea acestor întrebări, participantii la conferintă sunt invitati să se concentreze asupra uneia
din următoarele arii posibile:
1) studii istoriografice asupra situatiei unor subdomenii ale istoriei sociale precum istoria grupurilor sociale,
istoria politicilor sociale, istorie urbană, istorie rurală si agricolă, demografie, istoria familiei si a
copilăriei, istoria relatiilor de gen si a sexualitătii, istoria medicinii, istoria mentalitătilor si culturilor
populare (popular cultures), istoria consumerismului, istoria sărăciei si a ostentatiei, istoria
criminalitătii si a practicilor coercitive etc.
2) studii privind noi tendinte teoretice si metodologice în domeniul istoriei sociale pe plan global si
3) contributii personale si studii de caz în domeniul istoriei sociale.
Lucrările prezentate în cadrul conferintei vor fi publicate într-un volum colectiv pentru uzul cadrelor
didactice si a studentilor. De asemenea, o selectie de lucrări va fi propusă spre publicare în numere
tematice, în limba engleză, în revistele East-Central Europe (http://www.brill.nl/eceu) si Social History
(http://www.tandf.co.uk/journals/routledge/03071022.html).
Conferinta este parte din “CEU-HESP Comparative History Project” (http://www.ceu.hu/ceuhesp), proiect
sponsorizat de Higher Education Support Program HESP al Open Society Institute, Budapest. Acest
proiect are scopul de a disemina istoria comparată drept o metodă principală de abordare a istoriei
regionale în facultătile si catedrele relevante din Europa Centrală, de Sud-Est si de Răsărit. Utilizând
experienta noastră considerabilă si resursele puse la dispozitie de CEU, dorinta noastră este de a contribui
la promovarea istoriei comparată ca o strategie de cercetare si predare această parte a Europei.
