Societatea nu poate exista in absenta impozitelor, a caror necesitate este, pe de o parte, statuata prin Constitutie, si pe de o alta parte, demonstrata de realitate istorica.Urmarea fireasca a instituirii impozitelor este resimtirea presiunii fiscala de catre contribuabilii.
Indiferent de termenul utilizat: povara fiscala, presiune fiscala, coeficient fiscal, rata prelevarilor obligatotii, ideea generala este aceea a obligatiei fata de stat de diminuare a veniturilor particulare.Rata presiunii sau rata prelevarilor obligatorii, in sens larg, este raportul dintre totalul impozitelor si contributiilor sociale efectiv incasate de administratia publica si produsul intern brut.
Contribuabilul onest si cu spirit civic vede in impozit “un rau necesar” si consimte la plata acestuia.Cand insa impozitele depasesc anumite limite, iar contribuabilii resimt din plin povara fiscala care ii apasa, comportamentul normal, in economie si societate, este paralizat, conducand la inhibarea initiativei particualre, a motivatiei de a munci sau, mai grav, la adevarate revolte fiscale.
Stabilirea unor limite ale presiunii fiscale este o problema care i-a preocupat pe specialisti inca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand economistii si juristii afirmau ca fiscalitatea trebuie sa fie cat mai lejera.Cum insa, datoria diversificarii actiunilor si implicarilor statului in viata economica si sociala, impozitelor si cotizatiile sociale au avut o evolutie ascedenta, in fiecare etapa de dezvoltare, marimea acestora era considerata ca fiind la limita maxima.
Creşterea presiunii fiscale in ultimile doua secole, are la baza extinderea rolului économic si social al statului.De asemenea, avand in vedere ca prevederile obligatorii sunt sursa de acoperire a cheltuielilor publice, impozitele si presiunea fiscala inregistreaza, in consecinta, aceeasi tendinta de crestere pe care o manifesta cu pregnanta cheltuielile publice.Autoritatile publice percep impozite, deoarece guvernele au nevoie de resurse.
Totodata, acestea trebuie sa fie foarte precaute in incercarea lor de a maximiza veniturile fiscale, pentru ca situatia sa nu ia alta turnura, intorcandu-se impotriva propriilor interese.In acest sens, problema care se pune este: cat de mult pot creste impozitele, astfel incat, acest lucru sa nu se reflecte intr-o diminuare a incasarilor fiscale pentru guvern?
Avand in vedere faptul ca impozitul este perceput de contribuabil ca o amputare a veniturilor sale de catre autoritatea publica, trebuie sa admitem si necesitatea cuantificarii acesteia la diferite niveluri.
1.Presiunea fiscal nationala
In general, presiunea fiscal este data de rata fiscalitatii, care se calculeaza ca raport intre suma totala a incasarilor fiscale percepute pe o anumita perioada si marimea procesului intern brut realizat in aceeasi perioada, de obicei un an.
2.Presiunea fiscala la nivelul agentului economic
Pentru contribuabilii agenti economici, impozitele pe care le platesc statului sunt percepute ca elemente de presiune fiscala, cu atat mai accentuate cu cat ponderea lor in valoare adaugata realizata este mai mare.
Cu cat impozitele cuantificate la numarator se calculeaza conform unor cote mai mari, cu atat suma totala a impozitelor va fi mai ridicata, ceea ce se va repercuta in marimea pronuntata a ratei fiscalitatii la nivelul agentului economic.
3.Presiunea fiscal individuala
Pe langa presiunea fiscala masurata la nivel national si al agentului economic, se poate cuantifica si presiunea fiscala individuala, resimtita sub aspect psihologic si care masoara pragul tolerantei la impozite.Aceasta se calculeaza ca raport intre prelevarile totale fiscale suportate de contribuabil si suma veniturilor brute obtinute de acesta.
La acest nivel, presiunea fiscala este foarte dificil de cuantificat atata timp cat ea ramane tributara unor elemente aleatorii, cum sunt: diversitatea prelevarilor, caracterul adesea ocult al incorporarii impozitelor in preturi, volumul serviciilor publice de care contribuabilul beneficiaza, actiunea progresivitatii impozitelor.
Totodata, dincolo de aceste estimari matematice, presiunea fiscala individuala trebuia analizata in raport cu puterea de cumparare a veniturilor nete, pentru a se vedea in ce masura veniturile ramase dupa impozitare reusesc sa satisfaca nevoile de subzisenta, de economisire si petrecere a timpului liber.
One Response to “Presiunea fiscala”
Din cauza presiunilor fiscale prea mari impusa de guvernul Boc , o multime de privatizati si-au inchis afacerea , lasind in urma lor o multime de someri si o gaura mare in buget din lipsa impozitelor care nu au mai avut de unde sa fie colectate.