Am mai discutat despre Iran pe blogul athenian-legacy: odată structural şi odată punctual. Astăzi vom discuta succint despre posibilitatea impunerii unor noi restricţii Iranului de către Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite. Până în prezent, CS a adoptat trei rezoluţii care vizau restrângerea capacităţii Teheranului de a deturna proiectul nuclear civil spre unul militar: prima bloca comerţul cu materiale radioactive, a doua bloca resursele financiare ale celor implicaţi în programul nuclear şi a treia interzicea exportul de armament al Iranului.
Totuşi, în ultimul timp situaţia internaţională a blocat impunerea de noi sancţiuni. În primul rând, vechile interese energetice ale Beijingului şi ale Moscovei au primat, şi discuţiile despre noi sancţiuni s-au împotmolit. În al doilea rând, criza financiară şi problemele eurozonei au absorbit Bruxellesul în aceeaşi masură în care reforma medicală de peste ocean, a stat în prim planul agendei Casei Albe şi a Capitol Hill-ului.
Totuşi, progresele în îmbogăţirea uraniului ale Teheranului au dezmorţit cancelariile occidentale care au pornit o ofensivă diplomatică, ce se poate finaliza cu adoptarea unei noi rezoluţii restrictive împotriva Iranului.
Vizitând Washingtonul, preşedintele Sarkozy a convenit cu Barack Obama să se implice în restricţionarea programului nuclear iranian. Pe lângă întâlnirea cu preşedintele american, Sarkozy a discutat şi cu Ban Ki-moon despre acest subiect.
Deşi rezervat de obicei, Berlinul prin cancelarul Angela Merkel a ameninţat că în cazul în care o decizie în Consiliul de Securitate va fi blocată de Beijing, Germania şi alţi parteneri occidentali îşi rezervă dreptul de a acţiona unilateral, prin impunerea de sancţiuni economice.
Având în vedere disensiunilor recente între Moscova şi Teheran, există posibilitatea reală ca o rezoluţie să treacă. Preşedintele Medvedev şi ministrul Lavrov au lăsat de înţeles că, deşi preferă o abordare diplomatică, iau în calcul şi susţinerea unor restricţii concrete, printr-o rezoluţie.
Cel mai dificil partener de dialog pentru occident rămâne Beijingul care, pe lângă investiţiile directe în Iran, depinde de importurile de petrol şi gaze naturale, în contextual creşterii cu 28% a cererii de petrol pe piaţa chineză prin comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut.
[...] Între timp, conferinţa s-a şi încheiat, pe 28 mai exact, fără a se încheia cum şi-ar fi dorit causticul preşedinte iranian. Surpriza pregătită de Statele Unite, a fost un draft al unei Rezoluţii de condamnare a Iranului, pe care, cu siguranţă, s-a negociat puternic în spatele uşilor închise. Condamnare despre a cărei posibilitate am vorbit în martie. [...]