athenian legacy » 2010 » March

Iranul, pasibil de noi sancţiuni

F.T. — Wed, 31 Mar 2010 16:08:23 +0000

Am mai discutat despre Iran pe blogul athenian-legacy: odată structural şi odată punctual. Astăzi vom discuta succint despre posibilitatea impunerii unor noi restricţii Iranului de către Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite. Până în prezent, CS a adoptat trei rezoluţii care vizau restrângerea capacităţii Teheranului de a deturna proiectul nuclear civil spre unul militar: prima bloca comerţul cu materiale radioactive, a doua bloca resursele financiare ale celor implicaţi în programul nuclear şi a treia interzicea exportul de armament al Iranului.

Totuşi, în ultimul timp situaţia internaţională a blocat impunerea de noi sancţiuni. În primul rând, vechile interese energetice ale Beijingului şi ale Moscovei au primat, şi discuţiile despre noi sancţiuni s-au împotmolit. În al doilea rând, criza financiară şi problemele eurozonei au absorbit Bruxellesul în aceeaşi masură în care reforma medicală de peste ocean, a stat în prim planul agendei Casei Albe şi a Capitol Hill-ului.

Totuşi, progresele în îmbogăţirea uraniului ale Teheranului au dezmorţit cancelariile occidentale care au pornit o ofensivă diplomatică, ce se poate finaliza cu adoptarea unei noi rezoluţii restrictive împotriva Iranului.

Vizitând Washingtonul, preşedintele Sarkozy a convenit cu Barack Obama să se implice în restricţionarea programului nuclear iranian. Pe lângă întâlnirea cu preşedintele american, Sarkozy a discutat şi cu Ban Ki-moon despre acest subiect.

Deşi rezervat de obicei, Berlinul prin cancelarul Angela Merkel a ameninţat că în cazul în care o decizie în Consiliul de Securitate va fi blocată de Beijing, Germania şi alţi parteneri occidentali îşi rezervă dreptul de a acţiona unilateral, prin impunerea de sancţiuni economice.

Având în vedere disensiunilor recente între Moscova şi Teheran, există posibilitatea reală ca o rezoluţie să treacă. Preşedintele Medvedev şi ministrul Lavrov au lăsat de înţeles că, deşi preferă o abordare diplomatică, iau în calcul şi susţinerea unor restricţii concrete, printr-o rezoluţie.

Cel mai dificil partener de dialog pentru occident rămâne Beijingul care, pe lângă investiţiile directe în Iran, depinde de importurile de petrol şi gaze naturale, în contextual creşterii cu 28% a cererii de petrol pe piaţa chineză prin comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut.

Proiect de uniune personala romano-ungara – Hermann Müller

Temüügin — Wed, 31 Mar 2010 06:36:58 +0000

Intitulat Problema viitorului României, acest document din 1930 analizeaza situatia geopolitica, pornind de la constatarea ca, pentru dezvoltarea viitoare a României, “ca si pentru toate statele, are o însemnatate considerabila — în afara de consolidarea interna completa — si dezvoltarea statelor vecine. Pe lânga dezvoltarea viitoare a statelor din Mica Intelegere si a celor trei state vecie, este foarte natural ca România este interesata mult si de soarta si viitorul statului maghiar, precum si de raporturile cu acest stat”.

Este analizata apoi “problema Regiunii Dunarii, respectiv a Europei Centrale si, în legatura cu aceasta, punctul cel mai sensibil e viitorul Austriei”. Soarta acesteia nu formeaza “numai punctul cardinal al problemei Europei Centrale, dar se prezinta si ca un motiv de cearta permanenta între Franta si Italia, Germania si Mica Intelegere, apt de a face cât mai dificila solutionarea acestor probleme si consolidarea Europei Centrale”.

O eventuala alipire (Anschluss) a Austriei la Germania era privita în mod diferit de Mica Intelegere. “Cehoslovacia ar vedea mai mare pericol în alipire Austriei la Germania”, pe când Iugoslavia se simtea amenintata de o “legatura strânsa între Italia si Austria”.

Din punctul de vedere al României, considera H. Müller, “o alipire a Austriei la Germania este aproape binevenita, fiind aceasta nu numai complet nepericuloasa, dar contine chiar si avantaje serioase pentru România, deoarece prin Anschluss s-ar elimina pentru totdeauna problema restaurarii monarhiei [habsburgice] si Ungaria ramâne si pentru mai departe un stat mic si nepericulos, care, indiferent de faptul daca în viitor ajunge sub influenta politicii germane sau italiene, n-ar putea sa conteze la marimea teritoriului sau spre Est, ci cel mult spre Sud sau Nord”.

Erau luate în discutie si probleme legate de existenta în jurul României a patru “state slave”. In eventualitatea “unirii ideale” a acestora, Ungaria ar fi devenit pentru România “singurul vecin, cu interese comune fata de acest pericol slav”.

Omul politic german vedea o singura solutie: “uniunea personala între România si Ungaria sub regele Carol al II-lea si a dinastiei sale. Prin aceasta — continua H. Müller — s-ar putea elimina divergentele dintre aceste popoare, creându-se astfel o punte de trecere, peste care ar fi posibila o colaborare larga pe terenul economic si politic”. Uniunea personala “dupa modelul Austro-Ungariei sau suedez-norvegian” ar crea posibilitatea unei uniuni vamale si, eventual, chiar “o armata comuna sau armate separate, dar identic organizate”.

H. Müller recunoaste ca “singura divergenta pronuntata între aceste doua popoare este problema Ardealului”. Aceasta ar putea fi rezolvata “prin introducerea unei descentralizarii complete si o autonomie perfecta în administratie si solutionarea reusita a problemei minoritatilor”. Uniunea dinastica ar duce la “formarea celui mai puternic bloc de state în regiunea Dunarii”. Acest bloc “ar paraliza complet pericolul panslavist si ar putea sa faca fata întotdeauna unei încercari înfiintarea unui mare stat panslav în Est sau în Europa Centrala”.

Evenimentele de la Srebreniţa, o condamnare morală

F.T. — Tue, 30 Mar 2010 15:18:29 +0000

O lungă perioadă de timp, autorităţile de la Belgrad au preferat să ignore acuzaţiile Bruxellesului sau Hagăi, în ceea ce privea genocidul comis de sârbii bosniaci împotriva musulmanilor la Srebrenita. Acolo, în 1995, au fost ucişi 8000 de bosniaci musulmani, genocid pentru instrumentalizarea căruia, s-au emis mandate de arestare pe numele generalilor sârbi Radovan Karadjic şi Ratko Mladic, ultimul aflându-se încă în libertate.

Astăzi, la 15 ani de la tragedia din Srebrenita, guvernarea pro-occidentală de la Belgrad a propus redactarea unei rezoluţii care condamnă evenimentul şi aduce scuze oficiale din partea statului sârb.

Totuşi, propunerea legislativă urmează să treacă printr-un Parlament divizat între eurofili şi naţionalişti, care resping draftul actual. Aceştia sugerează că textul ar trebui să conţină şi menţiuni ale crimelor comise de bosniaci şi de croaţi în evenimentele de la începutul anilor ’90.

Preşedintele Boris Tadici a respins o astfel de posibilitate, afirmând că Serbia are obligaţia morală de a condamna crimele de la Srebrenita. Totuşi, liderul sârb a admis că există posibilitatea redactării unei alte declaraţii care să condamne şi crimele comise de celelalte etnii ale fostei Iugoslavii. El a explicat această opţiune prin dorinţa de a evita ideea de “vină colectivă”, pe care o condamnare globală ar putea-o sugera.

Având în vedere numărul mare de formaţiuni politice din Parlamentul de la Belgrad este posibil ca rezoluţia să fie respinsă din lipsă de cvorum, pentru ca mulţi lideri au părut indecişi, lăsându-şi opţiunile deschise până în ultimul moment.

Dacă unii lideri sârbi au găsit declaraţia prea dură, în schimb, marele muftiu al Sandzak-ului, sub a cărui autoritate spirituală se află musulmanii bosniaci, a declarat că acceptă condamnarea formală a Belgradului în care aceasta conţine termenul de genocid, termen recunoscut de tribunalele internaţionale.

Acest demers vine în întâmpinarea unei iniţiative a Bruxellesului care a decis, în ianuarie 2009, declararea zilei de 11 iulie (momentul masacrului de la Srebrenita), zi oficială de comemorare în toată Uniunea Europeană.

Investitiile in Contextul Economiei De Piata Din Romania

Temüügin — Tue, 30 Mar 2010 11:03:13 +0000

In orice domeniu: economic, social, cultural – investitiile sunt asociate ideii de dezvoltare. Dezvoltarea oricarei societati comerciale necesita si investitii corespunzatoare. In mod logic, la nivelul economiei nationale, dezvoltarea aparatului de productie si largirea suportului material al activitatilor social-culturale sunt in dependenta directa de fondurile de investitii pe care societatea isi permite sa le aloce intr-o anumita perioada.
Dar cresterea economica nu este in functie numai de volumul investitiilor. Ea este si urmarea modului in care fondurile banesti disponibile sunt repartizate pe obiecte concrete, a manierei in care aceste fonduri sunt esalonate in timp, a felului cum sunt gestionate. Eficienta investitiilor este o conditie la fel de importanta, daca nu chiar mai importanta, care apare in activitatea economica. Actul decizional avand ca obiect dezvoltarea economica trebuie, intotdeauna, sa se motiveze prin directionari precise reiesite din asemenea operatii.
In economie, prin investitii, in sens larg, se intelege orice cheltuiala baneasca facuta cu scopul de a obtine profit. In sens mai restrans, prin investitii se inteleg cheltuielile care vizeaza construirea de cladiri, achizitionarea de utilaje si altele asemenea. La nivelul unei societati comerciale, investitiile vizeaza cresterea patrimoniului acesteia.
Investitiile reprezinta suportul material al dezvoltarii economico-sociale a tarii. Prin ele se asigura sporirea capitalului fix, cresterea randamentului tehnic si economic al celor existente dar si crearea de noi locuri de munca. In acest context, investitiile reprezinta elementul decisiv al cresterii economice, al promovarii factorilor intensivi, calitativi si de eficienta.
Investitiile au un pronuntat caracter novator deoarece prin ele se creaza conditiile materiale necesare promovarii progresului tehnic si a rezultatelor activitatii de cercetare stiintifica in toate domeniile de activitate, iar prin aceasta se asigura perfectionarea mijloacelor de productie, tehnologiilor, formelor de organizare a productiei, precum si innoirea produselor. Promovarea progresului tehnic prin investitii trebuie privita din trei puncte de vedere: tehnic, economic si social. Din punct de vedere tehnic investitiile alocate conduc la perfectionarea bazei tehnice a unitatii economice si in general a societatii; sub aspect economic, investitiile contribuie la cresterea volumului productiei realizate si implicit vor duce la o crestere uneori considerabila a indicatorilor de eficienta economica; iar sub aspect social prin investitii se asigura cresterea nivelului de trai, usurarea muncii depuse si in general, cresterea eficientei sociale. Toate acestea sunt posibile ca urmare a faptului ca prin investitii se asigura mecanizarea, automatizarea si robotizarea proceselor de productie, modernizarea utilajelor existente, crearea de noi mijloace de munca, mai perfectionate, elaborarea de noi tehnologii moderne, crearea si folosirea de noi materiale mai ieftine, etc.
In dezvoltarea economiei nationale au un rol hatarator in asigurarea modernizarii intregii activitati economice ca o conditie indispensabila de adaptare a sistemelor tehnice si economice la conditiile de trecere a economiei nationale la o economie de piata, de particiare a tarii noastre la relatiile economice internationale in conditii de concurenta si competitivitate. Prin investitii se poate asigura dotarea locurilor de munca cu utilaje performante, perfectionarea proceselor tehnologice, realizarea unor masuri de natura tehnico-organizatorica, extinderea si generalizarea conducerii activitatii cu ajutorul mijloacelor de prelucrare a datelor.
Prin investitii se asigura cresterea gradului de utilizare a resurselor materiale si de munca ale societatii, avand un rol deosebit de important in dezvoltarea economico-sociala a tarii, rol pe care l-a avut in toate perioadele istorice pe care le-a parcurs omenirea.
Principalul aspect care vizeaza deciziile in domeniul investitiilor, in economia de piata, il constituie necesitatea descentalizarii acesteia. Deciziile de investitii trebuie sa fie luate la nivelul unitatilor, adica al agentilor economici, in functie de nivelul surselor de finantare ale acestora, precum si de raportul existent intre cerere si oferta la produsele respective. In acest caz, statul are drept de decizie numai pentru investitiile finantate integral sau partial de la buget si rol de regulator asupra deciziilor individuale prin politica de credite pe care o promoveaza. De aceea, se prevede ca in urmatorii ani sa se diminueze rolul statului in orientarea dezvoltarii economico-sociale, se va actiona prin intermediul unor programe elaborate in special la nivel microeconomic, care sa contina informatii privind strategia si orientarea capitalurilor de investitii, sa asigure incurajarea sau descurajarea unor investitii prin orientarea capitalurilor, impozite diferentiate pe tipuri de activitati, impozite progresive sau regresive pe cifra de afaceri sau profit.
Programe cu caracter directional vor exista pentru obiectivele ce se executa din fondurile statului, pentru celelalte investitii, ele avand un caracter orientativ. Oricum, aceste programe se vor limita la fundamentarea necesitatii si oportunitatii investitiilor si vor cuprinde un numar restrans de indicatori. In schimb, programele microeconomice, elaborate deci de regiile autonome, societatile comerciale, alti agenti economici, se vor referi la indicatori, cum ar fi: volumul investitiilor, consumurile specifice de materiale, lista obiectivelor “comanda de stat”, care asigura dezvoltarea strategica a economiei nationale. Este necesar ca programele operative sa se refere, in special, la aspecte ce vizeaza evolutia probabila a cererii pietei interne si externe, la principalele grupe de produse si servicii.
De asemenea, la nivelul agentilor economici, se impune cunoasterea cu exactitate a evolutiei veniturilor si cheltuielilor, a cererii si ofertei la produsele ce fac obiectul propriei activitati, a evolutiei eficientei economice pe fiecare produs si pe total activitate. Elaborarea, la nivelul fiecarei unitati, a unor programe privind dezvoltarea si restructurarea unitatii permite cunoasterea din timp, de catre salariati si actionari, a orientarilor consiliilor de administratie si faciliteaza participarea acestora la cresterea eficientei actiunilor propuse.
Un rol important pentru activitatea viitoare trebuie sa-l capete generalizarea criteriilor de eficienta economica in luarea deciziilor de investitii. Pe viitor, agentii economici vor urmari realizarea unor investitii care au o eficienta ridicata, care asigura un grad ridicat de competitivitate pe piata interna si externa. In acest scop este oportuna infiintarea unor colective de cercetare si prognoza in cadrul firmelor care sa prezinte informatii reale privind nivelul cererii la unele produse, genurile de investitii ce urmeaza a se realiza – indiferent de sursa de finantare – pentru a se crea, in acest fel, o concurenta loiala, bazata pe o buna cunoastere a realitatii curente si de perspectiva. Este de asteptat ca intr-o perioada de circa 5-10 ani sa se formeze agenti economici puternici capabili sa-si constituie trainice colective de cercetare, analiza si prognoza care sa proiecteze propriile strategii de dezvoltare cu orizont de timp indelungat si grad de certitudine ridicat.
Un alt aspect care vizeaza cresterea eficientei economice a investitiilor il constituie liberalizarea finantarii acestora prin crearea posibilitatii utilizarii de catre agenti economici a oricaror surse de finantare. In general, apreciem ca acestea ar putea fi sursele proprii care se constituie din profitul repartizat in acest sens, fondul de amortizare, emisiuni de actiuni, incasarile obtinute in urma dezafectarii sau vanzarii unor utilaje si alte surse; capitalul particular (intern sau extern); creditele bancare (interne sau externe); alocatii de la buget pentru obiectivele economice “comanda de stat”.
In conditiile trecerii la economia de piata, fiecare agent economic isi va face o dimensionare stricta a numarului salariatilor si a fondului de salarizare. In acest context poate sa apara situatia ca un anumit numar de salariati sa-si piarda locul de munca. Ca urmare, statul are un rol deosebit de important in asigurarea protectiei sociale a salariatilor. Unele masuri de protectie se infaptuiesc prin investitii, cum sunt sprijinirea de catre stat a dezvoltarii societatilor comerciale mici si mijlocii, a serviciilor si prestarilor de servicii in vederea atragerii persoanelor disponibile si asigurarii unor noi locuri de munca.

Gigi Becali, smerit in Saptamana Patimilor

Temüügin — Mon, 29 Mar 2010 12:45:10 +0000

Hai sa-l conduc! Sarumana Hai sa-l conduc… Gata tatii…. “Credinta este in sufletul fiecarui om. Eu nu pot sa impun sa oblig credinta! Fiecare jucator alege daca crede sau nu!” “Pot sa le aduc mir de pe Muntele Athos” Asa la impachetat Gigi pe parintele Vişan cu ocazia telespovedaniei de la Palat.
Gigi Becali devine incet, incet filozoful Romaniei, prim bard al bisericii ortodoxe si emitatorul de spiritualitate crestina pentru poporul roman. Astazi latifundiarul din Pipera a dezlantuit un ropot vandal vs. ziarul Libertatea care a publicat un articol monden despre viata personala a magnatului.
Libertatea scrie despre evenimentul relatat de duhovnicul domnului Becali: “Peste câteva ore, duhovnicul a primit un telefon pe neaşteptate. “Noaptea, la ora unu, îmi sună telefonul. Mă uit, era Gigi. M-a întrebat aşa: «Părinte, m-am spovedit şi m-am împărtăşit azi, fără să ştiu că îmi vor da drumul. Spune- mi, îmi poţi da dezlegare să mă ating de Luminiţa, soţia mea?»”, a încheiat părintele Vişan”. [sursa: http://www.libertatea.ro/stire/duhovnicul-lui-gigi-becali-mi-a-cerut-voie-sa-se-atinga-de-sotie-281946.html].
Cu ocazia telespovedaniei indirect, de la palat Gigi, imparatul crestin si-a lansat platforma Cruciadei pe care o va intreprinde la Bruxelle in calitatea sa de europarlamentar.

Ierusalim, Ieruşalaim, Ur Salim al Quds in antichitate

Temüügin — Mon, 29 Mar 2010 10:02:34 +0000

Ierusalimul este numele a… şase mii de ani de istorie. Acest lucru face ca el să fie unul dintre cele mai vechi oraşe ale lumii. Ierusalimul este un oraş deosebit, special şi sfânt, pentru trei religii.
Încă din secolul al 10-lea înainte de Hristos, Ierusalimul este oraşul cel mai sfânt şi centrul spiritual al Iudaismului. Pentru creştini, Ierusalimul este un oraş în care omenirea s-a născut şi se va sfârşi. Pentru musulmani, acesta este al treilea oraş, după alte două locuri sfinte: Mecca şi Medina.
Ierusalimul este un oraş comun pentru majoritatea oamenilor lumii. Ierusalimul este un simbol de referinţă pentru umanitate, în interpretarea existenţei omenirii. Ierusalimul este un proiect comun al umanităţii.
Oraşul vechi al Ierusalimului, despre care se crede că ar fi fost locuit, în urmă cu aproape 6000 ani, formează un patrulater cu ziduri de aproximativ 900 metri lungime pe fiecare parte.
Istoria orasului, cunoscuta noua incepete in jurul anului 1000 a Chr. cand David, al doilea rege al evreilor, a cucerit Şalem, pe atunci cetate a unei populaţii canaanene locale şi şi-a stabilit aici capitala. Oraşul, care a devenit cunoscut ca Ieruşalaim sau Ieruşalem -Ierusalim, a devenit centrul religios, politic, economic şi administrativ al regatului evreiesc antic. Regele Solomon, (Shlomó) fiul lui David, a construit în Ierusalim primul Templu evreiesc şi un palat regal.
În anul 586 î.Hr. Nabucodonosor II, rege al Babilonului, a cucerit capitala evreiască, a distrus Templul, palatul regal şi zidurile de apărare. Mulţi evrei, între care mulţi meseriaşi şi cărturari au fost deportaţi în Babilon. În anul 519 î.Hr., cu permisiunea regelui persan Cyrus al II-lea cel Mare, care a cucerit Babilonul şi întreaga regiune, s-au întors mulţi evrei din familiile deportate. Evreii au reconstruit zidurile oraşului şi au ridicat un al doilea Templu evreiesc. Ierusalimul, având în centrul său Templul, a redevenit centrul religiei şi culturii evreieşti.
În anul 332 î.Hr. Alexandru cel Mare a cucerit oraşul fără luptă şi a permis evreilor să-şi continue cultul şi ritualul religios.
În anul 63 î.Hr. Ierusalimul a fost cucerit de Imperiul Roman. Templul evreiesc şi simbolurile entităţii statale evreieşti a fost distruse de romani în timpul războiului cu evreii răsculaţi (Războiul Iudeilor) în anii 68 – 73 d.Hr. Dupa ultime mare răscoală antiromană a evreilor în anii 132-135 d.Hr. Ierusalimul a fost transformat într-o urbe romană numită Aelia Capitolina in cinstea împaratului Adrian (Aelius Hadrianus).

Avioane F-16 Pentru Armata Romana

Temüügin — Fri, 26 Mar 2010 06:23:15 +0000

CSAT a aprobat, marţi, propunerea MApN de achiziţionare a 24 de avioane F16 în uz, documentul urmând să fie trimis Parlamentului spre dezbatere şi decizie.
In comunicatul Administraţiei Prezidenţiale se precizeaza: “Având în vedere că România nu dispune de resursele financiare necesare pentru achiziţionarea unor avioane multirol noi, CSAT a aprobat propunerea MApN de achiziţionare a 24 de avioane F16 în uz, propunere care va fi trimisă Parlamentului pentru dezbatere şi decizie. Ministrul s-a referit în expunerea sa la implicaţiile cauzate de terminarea, în următorii ani, a resursei avionului MIG 21 Lancer, aflat în dotarea Forţelor Aeriene Române”
Iata cateva informatii tehnice a acestor aparate de zbor:
F-16 Fighting Falcon

Este un avion de luptă multirol proiectat iniţial de General Dynamics şi îmbunătăţit de Lockheed Martin pentru United States Air Force.
Caracteristici:
Echipaj: 1
Lungime: 49 ft 5 in (14.8 m)
Anvergură: 32 ft 8 in (9.8 m)
Înălţime: (4.8 m)
Greutate (gol): 18,238 lb (8,272 kg)
Greutate încărcat: 26,463 lb (12,003 kg)
Greutate maximă la decolare: 42,300 lb (16,875 kg)
Motor: 1× Pratt & Whitney F100-PW-220 sau 1× General Electric F110-GE-100 postcombustie turboventilator, F100 14,590 livre fără postcombustie şi 23,770 livre cu postcombustie; F110 17,155 livre fără postcombustie, 28,985 livre cu postcombustie (F100 64.9 kN / 105.7 kN; F110 76.3 kN / 128.9 kN) .
Performanţe:
Viteză maximă: Mach 2.05 la altitudine, 1,321 mph (2,500 km/h)
Rază de acţiune: 2,000+ mi distanţă maximă de zbor (3,200+ km)
Rază de luptă: 340 mi (295 nm, 550 km) într-o misiune sus-jos-sus cu şase bombe de 1,000 livre (454 kg)
Plafon de serviciu: 55,000+ ft (15,240+ m)
Viteză ascensională: 50,000 ft/min (255 m/s)
Armament
Tunuri: 1× M61 Vulcan 20 mm Tun Gatling
Rachete neghidate: CRV-7
Rachete ghidate:
Aer-aer: 6× AIM-9 Sidewinder sau 6× AIM-120 AMRAAM sau 6x Python-4
Aer-sol: 6× AGM-65 Maverick sau 4× AGM-88 HARM
Antinaval: 4× AGM-119 Penguin, 2x AGM-84D Harpoon (Singapore/Israel F-16D)
Bombe: 2× CBU-87 cu fragmentare, 2× CBU-89 mine, 2× CBU-97, 4× GBU-10 Paveway, 6x GBU-12 Paveway II, 6x bombe din seria Paveway ghidate prin laser, 4× JDAM, 4× Seria Mk 80, precum şi bombe nucleare cum ar fi Bombă nucleară B61.
Adversarii acestei afaceri considera ca Eurofighter Typhoon ar fi fost mai potrivit pentru armata romana:
Eurofighter Typhoon:
.
Performanţele de combatere a lui Typhoon în comparaţie cu noul F-22 Raptor si F-35 Lightning II, luptător în curs de dezvoltare în Statele Unite şi Dassault Rafale dezvoltat în Franţa, şi-a făcut obiectul unor discuţii de mult. În martie 2005, şeful Statului Major United States Air Force, Generalul John P. Jumper, singura persoană care a zburat atât cu avionul Eurofighter Typhoon cât şi cu Raptor, a vorbit cu Air Force Print News despre aceste două aeronave. El a spus: „Eurofighter este atât de agil şi sofisticat, dar este încă dificil de comparat cu F/A-22 Raptor. Ele sunt avioane de diferite tipuri pentru început; e ca si cum ne-aţi cere să comparãm un Nascar cu o masina de Formula 1. Ele sunt atât de incitante în moduri diferite, dar sunt concepute pentru diferite niveluri de performanţă.”
Mai mult, “Eurofighter este, cu siguranţă, în măsura în care este fineţea controlului, precum şi capacitatea de a trage (de mare şi susţine forţe G), sunt foarte impresionante”, a mai adãugat. “Asta este pentru ceea ce a fost creat, mai ales versiunea cu care am zburat eu, cu avionics, display-ul cu hartã colorat şi mobil, etc. – toate absolut în top. Manevrabilitatea avionului a fost, de asemenea foarte impresionantã”.
Typhoon este capabil de o cursã supersonicã fãrã arderi. Aceasta este denumită “supercursa”. Conform site-ul oficial, nemţescul Luftwaffe şi austriacul Eurofighter, au viteza maximă posibilă fără reîncãlzire între Mach 1,2 şi Mach 1,5.
În 2002, MBDA Meteor a fost selectat ca interval lung de aer-la-aer cu rachete de armament de Eurofighter Typhoon. Până Meteor va fi disponibil, Typhoon va fi echipat cu Raytheon AMRAAM. În prezent, data lucrãrii interioare pentru Meteor se anticipează a fi august 2012.
Consorţiul Eurofighter susţine cã avionul lor de vânãtoare are o mai mare ratã de întoarcere subsonicã, şi accelerare mai rapidã la Mach 0,9 la 6000 metri altitudine decât F-15, F-16, F/A-18, Mirage 2000, Rafale, Su-27, şi MiG-29.
În 2005, un Eurofighter T1 a fost raportat de a fi avut o şansã de a se întâlni anul precedent cu două US Air Force F-15s peste Lake District, în nordul Angliei. Întâlnirea a devenit o luptã fãcutã de râs cu Eurofighter presupus victorios.
În evaluarea din 2005 din Singapore, Typhoon a trecut toate cele trei teste, inclusiv unul în care un singur Typhoon a invins trei RSAF F-16s, încrezãtor a completat toate testele de zbor planificate. Singapore a mers în continuare pe cumpãrarea avionului F-15.

România optimistă

F.T. — Thu, 25 Mar 2010 05:09:25 +0000

Avem de înfruntat zilnic nesimţirea publică sau particulară a concetaţenilor noştri şi simpla clamare a ei a devenit un truism. E pur şi simplu redundant să vorbeşti despre sistemul social, ineficient în toate aspectele sale, despre clasa politică coruptă şi neperformantă, de economia şubredă, umflată odinioară de specula imobiliară şi un consum disproporţionat în raport cu valoarea muncii şi a remuneraţiei noastre. Suntem obişnuiţi, de ceva timp, să asimilam normalităţii eşecul şi lipsa performanţei de orice natură. Suntem lipsiţi de incredere în potenţialul nostru şi în bunăcredinţa celuilalt. Ne-am obişnuit să credem că orice e românesc este şi prost, şi nimic nu-i de făcut în acest sens. Poate doar timpul şi generaţiile… sau poate nu. Oricum, ca entitate colectivă, românul nu e dat afară din casă de optimism, dimpotrivă.

Nu o să vă zdruncin astăzi aceste credinţe dar mă bucur că pot scrie aici ceva pozitiv despre performanţele academice româneşti. Pe lângă instituţiile de învăţământ ineficiente de sus până jos, tocmai am aflat că un think tank românesc este cotat de un “third party” ca al 6 lea ca valoare din Europa Centrală şi în primele 400 din întreaga lume. Din punct de vedere metodologic, criteriul de departajare a fost “producţia de cercetări, publicaţii şi programe riguroase şi relevante”. Big WOW, huh?

So, warm applause for these guys, they sure deserve it!

P.S: Sursele: aici (site-ul Institutului Ludwig von Mises) si aici (raportul)

Primele efecte ale crizei globale – Anglia (1929-1931)

Temüügin — Thu, 25 Mar 2010 03:41:47 +0000

DE LA CRIZA ECONOMICĂ LA CRIZA FINANCIARĂ
Slaba stabilitate a guvernului. Il împiedică să întreprindă o serie de reforme economice şi sociale, în timp ce ţara începe să resimtă efectele crizei economice.
- scăderea bruscă a exporturilor şi a producţiei industriale
- creşterea şomajului şi a deficitului balanţei comerciale
Criza economică este urmată de una financiară: căderea Bursei şi dezechilibrarea bugetului datorită cheltuielilor sociale. La acestea se adaugă şi falimentul multor bănci din Germania şi Austria (Kredit Anstalt), care aveau şi capital englez => scăderea capitalurilor engleze => diminuarea rezervei de aur => ameninţarea stabilităţii lirei.
Soluţia: un împrumut de la Federal Reserve Bank din new York, dar aceasta pune o condiţie: reechilibrarea bugetului, posibilă doar prin reducerea costurilor sociale => gravă criză politică în aug. 1931.

CRIZA POLITICĂ
In 1930, majoritatea partidelor şi sindicatelor erau divizate în ceea ce priveşte măsurile ce urmau a fi luate în vederea stopării consecinţelor crizei economice. Oswald Mosley se retrage din partidul laburist => înfiinţează New Party, care va evolua spre fascism.
In cele din urmă Mac Donald adoptă o politică conservatoare, fiind sprijinit de laburiştii moderaţi şi liberalii de dreapta. Ca urmare, în 1931, demisionează => se formează un guvern de „uniune naţională” (conservatori, liberali şi laburişti dizidenţi), avându-l în frunte tot pe Mac Donald. Acesta are un mandat de chirurg şi va fi perceput ca trădător de majoritatea laburiştilor.
MĂSURILE DE URGENŢĂ ŞI ALEGERILE DIN 1931
Primele măsuri pe care le ia guvernul Mac Donald sunt reducerea alocaţiilor de şomaj şi a salariilor bugetarilor => manifestaţii, marşuri ale foamei şi chiar revolte.
Scurgerea continuă de Au => suspendarea convertibiltăţii lirei => în câteva săptămâni aceasta pierde 30% din valoare.
Conservatorii introduc un proect de protecţionsim vamal => în alegerile din oct. 1931, englezii sunt chemaţi mai degrabă la un referendum în vederea renunţării la liber-schimbism. Conservatorii, conduşi de St. Baldwin şi N. Chamberlain, câştigă => 473 de locuri le aparţin.
LUPTA ÎMPOTRIVA CRIZEI, O NOUĂ POLITICĂ ECONOMICĂ
Principalele acţiuni vizate au fost:
- pe plan monetar: crearea unui fond de stabilizare a schimburilo, care va menţine cursul la aprox. 30% sub vechea valoare
- pe plan comercial: în ciuda faptului că lira este mai ieftină exproiturile nu cresc, pentru că ţările dependente de Marea Britanie şi-au devalorizat şi ele moneda, iar majoritatea ţărilor europene practică protecţionismul vamal => britanicii introduc şi ei taxe vamale mari (10-33%) şi încheie cu dominioanele, la Ottawa, un tratat care prevede un regim preferenţial reciproc
- pe plan intern: Statul câştigă un rol tot mai important în viaţa economică =>:
o lansează o campanie publicitară puternică pentru promovarea produselor : „Buy British”
o reanimă activitatea industrială prin credite ieftine
o favorizează concentrarea întreprinderilor miniere şi siderurgice
o reducerea taxelor pentru export
o subvenţionează sectorul agricol.
O UŞOARĂ REDRESARE
După 1932, are loc o redresare a Marii Britanii => aceasta nu a fost la fel de puternic afectată ca şi Franţa, SUA sau Germania. Ca urmare, în 1938,:
producţia agricolă este cu 25% mai mare decât în 1914
producţia industrială creşte cu 30% faţă de 1928, datorită restructurării industriei siderurgice, a cererii interne mari şi a reînarmării
Totuşi, volumul comercial rămâne în continuare mic => ½ din valoarea sa din 1929. De asemenea, şomajul este incredibil de mare: 22% din populaţia activă

Tudor Postelnicu in cazul Carlos Sacalul

Redactia — Wed, 24 Mar 2010 08:49:26 +0000

Acum doua luni promiteam unui cititor ca voi afisa dovezi despre implicarea fostei DSS(Securitate) in afacerile celebrului terorist Carlos Sacalul. Fotocopii ale dosarului Carlos Sacalul din mai multe institutii, au fost trimise redactiei Athenian-Legacy de binevoitori, dar din considerente etice vom prezenta doar anumite documente.

Implicarea statului roman in actiuni de prevenire dar si de sprijinire a teroristului venezuelean inainte de 1989 sunt evidente. Parchetul Militar si SRI detin anchete si rapoarte concepute de autoritatile statului vizand ofiterii de informatii ce au colaborat cu Carlos Sacalul.

Athenian Legacy va demara din luna mai o investigatie particulara a cazului “Carlos” sperand ca finalitatea acestui demers sa se concretizeze intr-un interviu cu sotia celebrului terorist, doamna Magdalena Kopp.

Despre Carlos Sacalul s-a scris indelung pe platforma noastra:
http://www.athenian-legacy.com/2009/02/1021
In documentele de mai jos puteti sa regasiti povestea ascensiunii dl. Tudor Postelnicu dar si o marturie evidenta a fostului sef al DSS prin care recunoaste colaborarea dintre Unitati Speciale ale DSS si celule teroriste.
Documentele constituie o premiera in presa din Romania:

Pentru a intelege mai bine importanta “confesiunii” domnului Postelnicu, va oferim o scurta biografie a acestuia:
Tudor Postelnicu (n. 1931) a fost un lider comunist şi general român. În 1977 a făcut parte din Comandamentul de reprimare a grevei minerilor din Valea Jiului. În 1978 a fost numit şef al Departamentului Securităţii Statului. În 1987 devine Ministru de Interne şi membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.

A fost membru al Comitetului Central al PCR şi ministru de interne (1987-1989). În perioada 1978 – 1987 a fost şeful Securităţii. Numele lui este legat şi de urmărirea şi persecutarea mai multor disidenţi, ca scriitorilor Paul Goma, Ion Caraion, Wagner Klaus Georg, George Constantin şi alţii care ar fi „acţionat” împotriva convingerilor Partidului Comunist.

La şedinţa din 17 decembrie a CC al PCR a fost criticat împreună cu ministrul apărării Vasile Milea, pnetru că nu au acţionat destul de ferm împotriva manifestanţilor din Timişoara. A luat parte şi la ultima şedinţă a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, desfăşurată în dimineaţa de 22 decembrie 1989 (în jurul orei 9:45), la puţin timp dupa sinuciderea generalului Vasile Milea.

În timpul Revoluţiei române din 1989 a fost arestat de revoluţionari şi interogat de procurorii militari.

P.S: Orice preluare a acestor materiale va fi facuta cu mentionarea sursei (+link) si acceptul scris al unui membru din colectivul redactional al acestui blog.