Trecerea la regimul democratic nu a determinat conducerea E.T.A, să adopte o atitudine no-violentă, ci dimpotrivă activitatea teroristă s-a radicalizat. Această atitudine a provocat scăderea popularităţii activităţii radicalilor basci, societatea civilă delimitându-se de activităţile criminale ale E.T.A. Majoritatea cetăţenilor spanioli de cultură bască s-au îndreptat spre forme constituţionale de activitate politică condamnând violenţele poli-tice.
Fragilitatea noului regim democrat, schimbarea de mentalităţi întipărite timp de 35 de ani de un regim autoritar, deschiderea spre Uniunea Europeană, elaborarea unei noi Constituţii vor domina sfera interesului politic în perioada tranziţiei. Noile realităţi poli-tice, sunt imediat speculate de E.T.A.
În 1976, radicalii basci au prezentat platforma KAS, ce cuprindea o serie de cereri spre a fi soluţionate. E.T.A. cerea: libertăţi fundamentale democratice, eliberarea „prizonierilor politici” (de fapt a criminalilor radicali), retragerea poliţiei din Ţara Bascilor, legalizarea tuturor partidelor, îmbunătăţirea traiului în special al muncitorilor, organizarea unui regim provizoriu cu o largă autonomie în Ţara Bascilor (provinciile Alava, Biscaya, Guipuzkoa şi Navarra) iar în finalul procesului, independenţa Ţării Bascilor.
Constituţia spaniolă adoptată în 1978 prevedea reintroducerea autonomiei regiunii basce cu largi responsabilităţi executive: în educaţie, sănătate, finanţe(chiar impozite) dar nu putea satisface pretenţiile de independenţă ale separatiştilor basci.
După moartea lui Franco şi începutul procesului democratic, ETA s-a împărţit în mai multe grupuri între care exista un relativ consens. Grupările moştenitoare ale vechii organizaţii teroriste au fost ETA(M), adică fracţiunea militară aceasta continuându-şi campania teroristă violentă contra guvernului spaniol, şi ETA (PM), frontul politico-militar. Cea din urmă fracţiune nu era atât de violentă ca prima. În anii 80’ E.T.A. (PM) se împarte în două grupări: ETA VI şi ETA VII (aceasta acceptă jocul democraţiei şi se transformă în partidul Euskadiko Ezkerra. ETA VI se va dizolva în ETA(M). ETA(M) rămânând ultima fracţiune reia vechiul nume ETA1.
Ca răspuns faţă de violenţele întreprinse de ETA, guvernul spaniol va sprijini Grupul Antiterorist al Libertăţii (GAL) activ între 1983-1987. Activiştii GAL răpeau şi ucideau membrii ETA, sau susţinătorii acestora.
Începând cu anul 1977 numărul atentatelor ETA a crescut considerabil. Astfel în această perioadă, E.T.A, se „distinge” prin următoarele acţiuni: 29 iulie 1979 – atacuri cu bombe în gara Chamartin şi Atocha, aeroportul Barajas (din Madrid), 1 februarie 1980 , militanţi ETA lansează un atac cu grenade asupra Gărzii Civile în Ispaster (Vizcaya) – 6 morţi.
Toate grupurile teroriste din Spania îşi trec în cont: 1977 – 29 morţi, 1978 – 88, 1979 – 127, 1980 – 126.1 Naşterea Batalionului Basc Spaniol, organizaţie teroristă anti-E.T.A, de extremă dreapta alături de Lupta Poporului Spaniol, Luptătorii Cristo Rey iar la jumătatea 80’ fondarea Asociaţiei pentru Pace în Ţara Bascilor ( Gesto por la Paz), ce milita în favoarea opririi violenţei întreprinse în special de E.T.A. dar şi de G.A.L, au completat un tablou deja suficient al presiunii politice cotidiene.
Structura organizaţională ETA era extrem de bine construită, pe celule (grupuri de circa 5 membrii)2. Aceste grupuri au o autonomie relativă în funcţie de zona geografică unde operează fiind coordonate de un for superior militar. Multe comandouri sunt „legale” necunoscute de poliţie având parte şi de o viaţă civilă în afara celei de revoluţionar iar cele „ilegale” cunoscute de poliţie trăiesc în clandestinătate renunţând la viaţa civilă şi fiind întreţinute din fondurile organizaţiei. ETA se bazează pe suportul unui grup solid de informatori, o adevărată reţea de sprijin logistic şi comunicativ.
Membrii ETA, proveneau din diverse categorii sociale: „muncitori – 30,9%, clasa de mijloc – 41,9%, clasa superioară – 2,5%, studenţi şi preoţi – 18,5%, neangajaţi – 6%”3.
Sursele de finanţare a organizaţiei provin de la simplul sprijin financiar al susţinătorilor mişcării şi până la jafuri, şantajarea unor oameni de afaceri (taxe de protecţie, „taxe revoluţionare”), răpiri, etc. Devine tot mai veridic scenariul finanţării organizaţiei şi din traficul cu droguri bănuindu-se că radicalii bascii au legături strânse cu imperiul narcotic din Columbia. Astfel se poate explica şi numărul mare de consumatori de droguri din zonă, regiunea Ţării Bascilor, având una dintre cele mai ridicate rate de consum din Europa Occidentală depăşind consumul din Glasgow ori New York.
ETA, se bucură de suportul aripii politice Herri Batasuna. Partidul a obţinut numeroase mandate în alegeri până la trecerea sa în ilegalitate (obţinea în jur de 15%) în legislativul local. Alte aripi politice de o mai mică importanţă: tinerii naţionalişti – Sergi; Uniunea Sindicală – Langile Abertzaleen Batzordeak (LAB), Euskal Herritarrok. Există şi formaţiuni politice ce au aceleaşi obiective ca ETA, dar resping metodele teroriste folosit de E.T.A.: EAJ-PNV, Eusko Alkartasuna, Aralar, Abertzaleen Batasuna.
Partidul Herri Batasuna ce obţinea de obicei 10%-20%, din voturi în legislativul basc este scos în afara legii în 2003. Adoptarea legii Partidelor Politice în august 2002, obliga toate formaţiunile politice să condamne violenţa politică, dar Herii Batasuna nu s-a raliat legii şi conform deciziei Curţii Supreme de Justiţie a Spaniei a fost declarat ilegal. Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii au procedat similar nerecunoscând caracterul politic al partidului basc. Ca urmare a scoaterii în afara legii a partidului H. Batasuna, mulţi membrii decid intrarea în noul partid înfiinţat în aprilie 2005, Aukera Guztiak dar nici acesta nu va recunoaşte legea adoptată în 2002 şi va fi scos la rândui în afara legii. Deoarece alegerile se apropiau, Partidul Comunist al Ţării Basce va prelua o parte din electoratul H. Batasuna obţinând la alegerile pentru Cortes-ul regional 12,4%.
Ţintele ETA sunt diverse, fie că aducem aminte uciderea de membrii ai Gărzii Civile ori militari, funcţionari locali ori metropolitani, persoane particulare, oameni de afaceri, ziarişti, etc. Tacticiile ETA de eliminare a ţintei sunt variate, în funcţie de situaţie şi fonduri. De la cele mai simple asasinări prin împuşcare în cap, la atentate cu maşini capcană, şi până folosirea unor lansatoare de rachetă pentru a distruge diverse locaţii, organizaţia şi-a creat un brand în lumea terorismului prin diversitatea tehnicii sale. Deseori s-au folosit arme furate din diverse depozite militare slab păzite, dar sprijin logistic au primit cu siguranţă şi din exterior.
Organizaţia şi-a stabilit legături cu anarhiştii elveţieni, ce controlau o parte a pieţii de armament clandestin din Europa folosindu-şi strânsele relaţii cu grupurile palestiniene.
Majoritatea atentatelor ETA, erau anunţate de obicei cu puţin timp înainte de a se întâmpla iar organizaţia teroristă şi le asuma1. Ziarele care primeau anunţurile E.T.A, privind desfăşurarea unui atentat iminent erau de obicei: Egin, Gara şi Egunkaria.
Fiecare grupare teroristă îşi dezvoltă o simbolistică proprie, iar E.T.A. nu face rabat nici de la această caracteristică obişnuită terorismului. Gruparea bască îşi termină comunicatele cu „Gora Euskadi Askatuta!” (Trăiască ţara bască liberă!) şi „Gora Euskadi Sozialista!” (Trăiască ţara bască socialistă!)1. Diferitele comunicate prezentate de grupare sunt înregistrate şi apoi trimise presei spre difuzare. Membrii E.T.A. apar întotdeauna în înregistrări cu feţele acoperite de cagulă (de obicei de culoare albă), din motive de securitate dar şi din cauza spectaculozităţii fenomenului iar uneori înarmaţi. Simbolul ETA este un şarpe (reprezintă politica), încolăcit în jurul unei securi (reprezentând forţa armată) iar motto-ul grupării este: „Bietan Jarrai”.2
În anii `80 atentatele E.T.A. cuprind întreaga Spanie, astfel în septembrie 1985, în urma unui atentat cu maşină capcană în Madrid este ucis un cetăţean iar alţi 16 răniţi, iulie 1986, atentat al bascilor produce 12 morţi şi 50 de răniţi din rândul Gărzii Civile, în acelaşi an, militanţi basci ucigând o fostă tovarăşă, pe Maria Dolores Katarain, retrasă din activitatea revoluţionară. În 19 iulie 1987, atentat într-un market din Barcelona duce la uciderea a 21 de civili şi la rănirea a 45, în 11 decembrie 1987 în Zaragoza se produce un atentat cu maşină capcană împotriva sediului Gărzii Civile lăsând în urmă 11 morţi dintre care 4 erau copii.3
În 12 ianuarie 1988 toate forţele politice din Ţara Bascilor semnează Ajuriu Enea (o încetare a focului timp de 60 de zile). PSOE ce era la guvernarea ţării a decis ca deţinuţii reţinuţi pe motive politice (acte de terorism) să fie reintegraţi în societate dacă renunţă la terorism. Parlamentul, legiferează şi o nouă Lege contrateroristă – arestarea preventivă pe baza unui mandat eliberat de tribunalul central (Audiencia Nacional – Madrid), astfel articolul 509 definea situaţia unui reţinut din motive de terorism: suspectul putea fi reţinut cel mult 13 zile, timp în care nu avea dreptul de a lua legătura cu familia, avocatul.
