În Bulgaria, pentru început, liderul comunist Todor Jivkov a reuşit, prin manevre abile, să lase impresia că va imita politica de reforme iniţiată de Mihail Gorbaciov. În vara anului 1987 a declarat că atotputernicia unui singur partid va lua sfârşit şi că este nevoie de „un model nou al socialismului“ , de reforme economice şi administrativ-teritoriale. Printr-o rezoluţie a Biroului Politic a partidului comunist au fost îndepărtate portretele lui T. Jivkov din locurile publice.
În 1988 s-a lansat un grup neoficial pentru drepturile omului. Deşi liderii acestuia au fost arestaţi sau exilaţi în primăvara anului 1989, grupul a căpătat o audienţă mai mare, din el desprinzându-se un sindicat independent şi alte nouă organizaţii dizidente.
În vara anului 1989, situaţia din Bulgaria s-a înrăutăţit şi pozitia liderului comunist bulgar este în pericol sub presiunea populaţiei nemulţumite.
Pe 10 noiembrie 1989, Tudor Jivkov a fost înlocuit cu un grup de „aparatnici“ în frunte cu Petar Mladenov. Noul lider, agreat de Moscova, a anunţat începerea de reforme pentru ca Bulgaria să devină, în scurt timp, „o ţară modernă, democrată şi de drept“.
După căderea lui T.Jivkov la Sofia şi alte oraşe au avut loc mari demonstraţii de stradă, în care se cerea înlăturarea dictaturii şi trecerea la un sistem multipartidic. La 13 decembrie 1989, C.C al partidului comunist a hotărât să-l elimine din rândurile sale pe T. Jivkov, iar în ianuarie 1990 acesta a fost pus sub arest la domiciliu. Ulterior, Partidul Comunist din Bulgaria şi-a schimbat numele în Partidul Socialist Bulgar, ca o despărţire simbolică de dogmele leniniste.
La începutul anilor ’90, Albania rămăsese singura „pepiniera“ a stalinismului în Europa. Deşi Ramiz Alia i-a succedat în fruntea statului şi a Partidului Comunist lui E. Hodja, în acelaşi an în care M. Gorbaciov venea la putere la Moscova, acesta a respins ideea de reformă a regimului, considerând-o nerelevantă pentru Albania. Forţată de împrejurări, conducerea comunistă a procedat la o serie de deschideri, astfel că în ianuarie 1990 s-a hotărât o relaxare în domeniul conducerii economice, mai ales în agricultură, şi în ceea ce priveste drepturile omului. A permis cetăţenilor să călătorească în afară şi s-a abrogat interzicerea religiei. Albania a restabilit relaţiile diplomatice cu Moscova, Bonn-ul şi capitalele est-europene, ieşind, astfel, din autoizolare.
Conducerea albaneză a renunţat la stalinism, însă nu şi la marxism-leninism şi a acceptat sistemul multipartidic. Partidele politice şi ziarele de opoziţie s-au impus în societate rapid. Lider al opoziţiei a devenit Sali Berisha. Primele alegeri libere s-au desfăşurat în primăvara anului 1991, iar în iunie s-a constituit primul guvern de coalitie care-i includea şi pe comuniştii botezaţi acum socialişti .
