Fascismul este o ideologie sau mişcare naţionalistă, cu o structură ierarhică totalitară, fundamental opusă democraţiei sau liberalismului. Termenul a apărut în Roma antică, unde autoritatea statului era simbolizată prin fascii, mănunchiuri de nuiele legate la un loc (simbolizând unitatea populară), cu un cap de topor scos în afară (care simboliza conducerea). Termenul a fost însuşit ca atare de B. Mussolini, spre a-şi eticheta mişcarea pe care a condus-o la putere în Italia, în 1922, dar după aceea a fost generalizat, ca să cuprindă o întreagă serie de mişcări din Europa interbelică:
- naţional-socialismul din Germania
- Action Francaise
- Crucile cu săgeţi în Ungaria
- falangiştii în Spania
In perioada postbelică, termenul a fost utilizat, adesea cu prefixul „neo”, spre a descrie ceea ce se consideră a fi succesorii acestor mişcări:
- Mişcarea Socialistă Italiană (rebotezată, în 1994, Alianţa Naţională)
- Republikaner Partei în Germania
- Frontul Naţional în Franţa
- Falanga în Spania
- Peronismul în Argentina
O clasificare a ideologiilor fasciste autentice s-ar putea face în felul următor. În ceea ce priveşte structura asemenea ideologii sunt:
- moniste: bazate pe ideea că există adevăruri fundamentale despre umanitate şi mediu, care nu admit controverse
- simpliste: atribuie unor fenomene complexe cauze unice şi avansează remedii unice
- fundamentaliste: implică divizarea lumii în bună şi rea, fără nimic intermediar între acestea
- conspirative: bazate pe existenţa unei conspiraţii mondiale secrete, condusă de un grup ostil, care caută să manipuleze masele spre a obţine şi/sau a menţine o poziţie dominantă
In ceea ce priveşte conţinutul, aceste ideologii se disting prin 5 componente principale:
(I) Naţionalismul extrem, credinţa că există o naţiune clar definită, care are propriile sale caracteristici, o cultură şi interese distincte şi care este superioară celorlaltor (Urvolk, la germani, era un popor de origine caucaziană, din care se trag indo-europenii şi care ar fi păstrat cele mai pure forme şi caracteristici)
(II) Naţionalismul este asociat cu asertarea declinului naţional, căci la un anumit moment în trecutul ei mitic naţiunea a fost magnifică, având relaţii sociale şi politice armonioase, şi dominându-le pe celelalte, pe când mai apoi s-a dezintegrat, a devenit sfâşiată de facţiuni interne, divizată şi subordonată unor naţiuni inferioare
(III) Declinul naţional este legat de scăderea purităţii rasiale a naţiunii. În unele mişcări naţiunea este considerată coextensivă cu rasa (naţiunea-rasă), în timp ce în altele ierarhiile raselor sunt definite în raport cu totalitatea naţiunilor stabilite în cadrul acesta (rasa-naţiune). În toate cazurile întâlnim ideea că introducerea de impurităţi a slăbit naţiunea şi a fost răspunzătoare de starea sa
(IV) Cauza acestei decăderi sau amestec rasial este atribuită conspiraţiei celorlator naţiuni/srase care sunt angajate în lupta disperată pentru dominaţie
(V) In această luptă atât capitalismul, cât şi forma sa politică, democraţia liberală, sunt considerate simple procedee de divizare, destinate să fragmenteze naţiunea şi să o subordoneze în continuarea în ordinea mondială
In ceea ce priveşte conţinutul prescriptiv, cea dintâi prioritate este reconstituirea naţiunii ca entitate, prin restaurarea purităţii sale. A doua prioritate este restaurarea dominaţiei naţionale, prin reorganizarea politicii, a economiei şi a societăţii. Mijloacele sunt diverse:
- instituirea unui stat autoritar şi antiliberal, dominat de un singur partid
- controlul total exercitat de Stat asupra asocierii politice, a comunicării şi socializării
- dirijarea de către Stat a muncii şi consumului, spre a se crea o economie productivă şi autosuficientă
- un conducător charismatic, care să întruchipeze interesele „reale” ale naţiunii şi să energizeze masele
Odată aceste priorităţi realizate => naţiunea va fi în stare să-şi recapete dominanţa, prin mijloace militare, la nevoie.
Asemenea priorităţi erau explicite în perioada interbelică şi implicau: purificări rasial-etnice, instalarea unor sisteme totalitare, economii productive şi dictatură, pasrticiparea la război. Astăzi, nu se mai pot adopta făţiş astfel de principii:
- puritatea naţional-rasială ia acum forma opoziţiei faţă de imigraţie şi impunerea repatrierii
- totalitarismul si dictatura au fost înlocuite cu revigorarea autorităţii Statului, presupus într-un cadru democratic
- productivismul a devenit intervenţionsim
- gloria militară a fost trecută sub tăcere
