Statele Unite au aparut ca mare putere pe scena politicii internationale dupa Primul Razboi Mondial. Dupa aceasta perioada America a avut o vocatie de a deveni hegemon mondial. Cel de-al Doilea Razboi Mondial a permis Statelor Unite sa se afirme ca superputere alaturi de Uniunea Sovietica. Daca aprorximativ o jumatate de secol a fost una din cele mai mari puteri ale sistemului bipolar, sfarsitul comunismului si destramarea URSS-ului, a lasat-o hegemonul lumii.
Evolutia SUA in sistemul international corespunde descrierii comportamentului statelor in relatiile internationale de catre teoria realista. Statele actioneaza pe plan international in functie de interese. Principalul interes este supravietuirea sau pastrarea puterii, insa la maxim interesul statelor este dominatia universala. SUA au actionat potrivit acestui principiu: prin razboiul din Irak, America a incercat pe de o parte sa-si consolideze pozitia de hegemon, iar pe de alta parte sa-si maximizeze capabilitatile.
Statele Unite nu au atacat Irakul pentru a inlocui regimul dictatorial existent cu un regim democratic, si a face astfel lumea mai sigura si mai pacifica, asa cum au declarat. Acesta nu poate fi un motiv necesar si suficient pentru ca un stat sa se angajeze in razboi impotriva altui stat. Realismul considera ca razboiul este o consecinta fireasca a relatiilor internationale si care apare datorita faptului ca fiecare stat isi urmareste propriul interes. Interesele divergente pe care statele le pot avea la un moment dat duc la inevitabilitatea razboiului. In inlocuirea regimului lui Saddam cu unul democratic, am putea totusi identifica unele interese ascunse ale americanilor. SUA ar putea fi interesate de instaurarea unui guvern democratic in Irak doar daca acest guvern este supus SUA, si sa raspunda intereslor americane in zona.
In ceea ce priveste existenta unor arme de distrugere in masa in Irak, din punctul de vedere al teoriei realiste si neorealiste, acesta ar putea fi un motiv pentru declansarea razboiului, deoarece ori de cate ori un stat isi intareste masurile de siguranta celelalte state se simt amenintate. SUA detin arme de distrugere in masa. Faptul ca alte state ar detine asemenea arme ar anula puterea pe care aceste arme le-o ofera (in cazul Razboiului Rece, faptul ca amandoua superputerile detineau arme nucleare reducea posibilitatea folosirii lor la 0, caci fiecare stat stia ca daca va utiliza aceste arme, celalalt stat poate oricand riposta). Se poate presupune ca SUA s-au simtit amenintate de existenta acestor arme. Acest argument insa nu se sustine, deoarece, rapoartele inspectorilor Natiunilor Unite au aratat ca nu exista asemenea arme; de altfel, ele nici nu au fost gasite, chiar daca americanii le-au cautat neincetat pentru a putea justifica razboiului. Un alt lucru care indica faptul ca argumentul existentei armelor de distrugere in masa este fals, sau ca nu este cel mai important, este existenta „Actului de Eliberare a Irakului” (1998). Acest document arata ca razboiul din Irak fusese planuit de mai demult, chiar inaintea atentatelor de la 11 septembrie.
Statele Unite s-au angajat in acest razboi pentru ca au avut interese mult mai mari si pentru ca au avut capabilitatile necesare. Victoria in acest razboi le-ar fi confirmat statutul de superputere si accesul la petrolul irakian ceea ce le-ar fi permis sa domine lumea din punct de vedere economic si militar.
