Evoluţia în salturi este considerată de numeroşi specialişti care se ocupă cu studiul fenomenelor evolutive ca fiind mult mai probabilă decât evoluţia graduală, aşa cum a fost imaginată de Darwin şi de adepţii concepţiei sale.
Apariţia teoriei în salturi a fost marcată de criticile aduse de Goldschmidt argumentaţiei clasice evoluţioniste. El considera că apariţia a două specii poate avea loc pe calea mutaţiilor şi a acţiunii selecţiei naturale, dar geneza diferitelor tipuri de organizare transspecifică nu poate fi explicată prin acumularea îndelungată a efectelor mutaţiilor şi selecţiilor, căci clasele şi încrengăturile noi apar ca urmare a remanierii bruşte a întregului sistem cromozomial, adică prin salt mutaţional.
Steven Jay Gould şi Niles Eldredge au devenit adepţi declaraţi ai evoluţiei în salturi după analiza unor depozite fosile în straturi geologice complete care a dus la constatarea că după o prezenţă pentru o perioadă îndelungată a resturilor fosile ale unei specii, acestea dispar, pentru a reapărea după mult timp ca resturi fosile ale unei specii înrudite.
Fiind paleontologi, ei încearcã sã explice lipsa formelor de tranziţie paleontologice, afirmând cã starea de echilibru îndelungat este întreruptã (“punctatã”) de transformarea rapidã a speciilor. Apariţia speciilor este un proces rapid şi brusc, rezultat al unor momente neadaptive ca urmare a derivei genetice întâmplãtoare.
Singura explicaţie logică ar fi producerea unor salturi în desfăşurarea procesului evoluţiei, pe care cei doi îl consideră a fi caracterizat de echilibru punctat sau echilibru întrerupt.
Rata evoluţiei morfologice este mai puţin uniformă decât este considerată de teoria sintetică. Cei doi consideră că absenţa acestor forme intermediare nu se datorează întâmplării,(adică au existat dar nu au fost încă descoperite), ci speciile au evoluat prea rapid, apoi au rămas neschimbate, milioane de ani: “tezaurul fosilifer ne dezvăluie acum că speciile supravieţuiesc în mod caracteristic timp de o sută de mii de generaţii, chiar şi un miliard sau mai mult, fără să evolueze prea mult. S-ar părea că suntem siliţi să conchidem că evoluţia în mare parte se produce rapid…după naştere, majoritatea speciilor evoluează prea rapid înainte ca ele să dispară.”
