Sunt de dimineata plecat si scriu aceasta postare pe fuga, pentru ca mi se pare subiectul ei, esential, daca nu definitoriu pentru viitorul politic al cetatii.
A izbucnit astazi un scandal, care confirma, destul de evident, faptul ca grupurile victorioase din PD-L incearca sa capitalizeze succesul din alegerile prezidentiale. Mai simplu spus, liderii, cei care au pus infrastructura personala la dispozitia presedintelui Basescu, asteapta parandaratul.
A izbucnit o disputa la varful partidului pentru nominalizarea unui candidat pentru colegiul 1, daca nu ma insel. Cele doua figuri vehiculate si istoricul lor, sunt esentiale pentru intelegerea partidului menit sa reformeze statul. Primul este un pustan de 23 de ani, cu patalamaua obtinuta pe meleaguri americane, care, in schimb, din cauza tineretii poate, nu a stiut sa se tina deoparte de o parte a presei care i-a creat o imagine de superficial. Posesorul de Gallardo, Honorius. Asta este el pentru opinia publica. E bine, e rau, nu stiu. Dar oamenii atat stiu. Ca este fiul lui Silviu Prigoana si conduce un Lamborghini Gallardo negru. Cam putin pentru rolul de exponent al poporului in forul democratic numarul 1 al tarii.
Cel de-al doilea, victima, care s-a lovit de influenta in partid al tatalui tanarului Honorius, Viorel Tudorache, este un veros om de afaceri bucurestean, cunoscut pentru legaturile sale dubioase si combinatiile imobiliare abile. Il cunosc indirect pe domnul Tudorache, stiu off the record multe despre domnia sa, si nu mi se pare profilul reprezentantului vointei populare.
Practic, Honorius si-a adjudecat runda si sustinerea partidului. Totusi, optiunile PD-L pentru acest colegiu evidentiaza felul in care relatiile personale si influenta financiara determina oamenii ce reprezinta partidul. Dragii mei, cam asta propune PD-L. Cred ca cei care si-au pus speranta in acest partid, ca vector reformator al tarii, trebuie sa se mai gandeasca o data.
Iertati-mi lipsa de elocinta. Ea se datoreaza, pe de o parte, putinatatii mele oratorice, si pe de alta, grabei in care ma aflu. Vom comenta, probabil, impreuna, mai pe larg, toate aceste evenimente, in zilele ce urmeaza.
3 Responses to “Icnetul gatuit al reformei”
Salut! Ai dreptate FT, ai dreptate!
Theophyle, dincolo de anii mei, sunt la curent cu realitatea politica romaneasca. Dincolo de presa si de mass media. Stiu realitatea din spate. Stiu oameni, stiu conceptii, stiu discutiile din spate. Am avut norocul sa cunosc aceasta dimensiune, ascunsa ochiului public, si, ca si tine, nu ma pronunt in necunostinta de cauza. Sunt specimene in PD-L care ar face sa roseasca si pe cel mai veros pesedist.
Cunosc oameni in PD-L, oameni seriosi, inteligenti, capabili si dornici sa invete, dar nu sunt expusi. Sunt buni sa stea noptile in campanii, sunt buni sa coordoneze, sunt buni sa scrie discursuri, dar cand trebuie sa urce, apare unul care a luat-o pe scurtatura. Eu am militat din start impotriva ideii ca PD-L este altceva. Nu este. Functioneaza pe aceleasi principii si foloseste aceleasi reguli. Nothing more, nothing less.
Singura diferenta, care ma face sa dezavuez acest partid, este ca incearca sa para altfel. Induce in eroare oamenii sinceri, oameni dornici de altceva, de politica cinstita. Ii minte. Le vinde iluzii. De asta ii dispretuiesc.
Flavius, te rog suna-l pe prietenul nostru comun, Florin, daca poti, ca sa ne intrunim si noi la un pahar de vorba
. asta daca ai timp si vezi mesajul asta.