Inca de la inceputul razboiului, fostul presedinte american, George W. Bush Jr., a tinut mai multe discursuri incare atrag atentia, in special, formulele utilizate. Bush nu ezita nicodata atunci cand se refera la Saddam si sustinatorii lui sa-i numeasca „asasini”, „brute”, „criminali de razboi”, si sa afirme ca lupta de partea raului, ei facand parte dupa cum spunea tot presedintele american din „Axa Raului”. Pe de alta parte Statele Unite si aliatii lor lupta pentru binele intregii omeniri, pentru pacea generala. America are un rol mesianic, acela de a aduce libertate si prosperitate poporului irakian. Instaurand in Irak un regim democratic Statele Unite ar face lumea mai sigura, si ar contribui la instaurarea si mentinerea unui climat de pace, caci se presupune ca „natiunile libere”, democratice nu poarta razboaie intre ele.
Discursurile si atitudinea lui Bush, amintesc de cele ale lui Woodrow Wilson, care la randul sau vedea in SUA o natiune ce are un rol mesianic in intreaga lume, si aborda lucrurile cu un limbaj similar.
Declaratiile pe care presedintele Bush le-a facut chiar de la inceputul razboiului sunt puternic impregnate de elemente idealiste. Acest lucru se intampla pe de o parte datorita optimismului si moralismului ce caracterizeaza societatea americana in general, iar pe de alta parte pentru ca un lider politc nu poate sa vina in fata poporului, si mai ales in fata unui popor cum este cel american la care valorile liberale sunt puternic inradacinate, sa justifice razboiul in termeni de putere. Americanii tind sa clasifice statele in state ‚bune” si in state „rele”, lucru ce vine in contradictie cu teoria realista ce nu recunoaste aceasta distinctie. Pentru a oferi un exemplu sa luam cazul Razboiului Rece cand americanii considerau ca SUA se deosebeste fundamental de Uniunea Sovietica prin faptul ca au intentii bune, respingand astfel teoria realista care spune ca fiecare din cele doua superputeri erau preocupate de balanta de putere si actiona in scopul maximizarii puterii relative. Amercicanii tind sa se ralieze idealismului in relatiile internationale, deoarece acesta la permite sa vada SUA ca un stat binevoitor in politica internationala, considerand statele nedemocratice ca fiind nocive si vinovate de razboaie.
Realistii au criticat de multe ori diplomatia americana pentru ca este prea idealista. In 1951 Kennan afirma „consider ca viciul cel mai grav al politicii noastre din trecut consta in ceea ce as numi abordarea legalist-moralista a problemelor internationale. Aceasta abordare strabate, ca un fir rosu, politica noastra externa din ultimii 50 de ani.” „Potrivit acestei argumentatii, nu exista nici o falie reala intre retorica liberala a Americii si comportarea sa in politica externa, deoarece Statele Unite pun in practica ceea ce predica. Dar afirmatia este gresita. Politica externa americana a fost calauzita de obicei de o logica realista, cu toate ca declaratiile publice ale liderilor ne-ar putea face sa credem altceva.”
Hans Morgenthau atragea atentia asupra pericolului de a identifica declaratiile politice ale liderilor cu politica urmarita practic: „o teorie realista a politicii internationale se va feri sa cada in eroarea de a identifica politicile externe ale unui lider cu principiile lui filosofice, si sa o considere ca decurgand din acestea. Conducatorii statelor, in special in conditiile actuale, pot sa isi faca un obicei din a prezenta politicile externe in termeni filosofici pentru a obtine sprijinul popular. Dar ei vor face distinctia intre <<datoria lor oficiala>> , care este aceea de a gandi si a actiona in termeni de interes national, si <<dorinta lor personala>>, care este sa-si vada principiile morale si politice indeplinite in toata lumea.” Se impune deci sa facem distinctia intre declaratiile publice facute de presedintele american, George Bush Jr., si scopurile urmarite.
Chiar prin ultimatumul pe care il adresa Irakului, George Bush tine sa sublinieze ca America si celelalte tari aliate ei lupta de partea binelui, bine ce in final va triumfa, si va aduce mai multa securitate omenirii intregi: „Statele Unite si alte tari nu au facut nimic pentru a atrage aceasta amenintare, dar vom face tot ce ne sta in putinta pentru a o anihila. In loc sa ne indreptam catre o tragedie, ne vom indrepta catre securitate. Inainte de a veni ziua groazei, inainte de a fi prea tarziu pentru a actiona, acest pericol va fi indepartat.”
„Astazi nici o tara nu poate spune ca Irakul s-a dezarmat. Si nici nu se va dezarma atata vreme cat Saddam Hussein se afla la putere. In ultimele patru luni si jumatate, Statele Unite si aliatii lor au actionat in cadrul Consiliului de Securitate pentru a impune respectarea cerintelor Consiliului. Dar unii membri permanenti ai Consiliului de Securitate au anuntat public ca se vor opune prin veto oricarei rezolutii care impune dezarmarea obligatorie a Irakului. Guvernele lor au aceeasi parere cu noi asupra pericolului, dar nu au si hotararea noastra de a-i face fata. Multe tari au insa hotararea si darzenia de a actiona impotriva acestei amenintari la adresa pacii. O coalitei ampla se creeaza acum, pentru a impune cerintele juste ale lumii. Consiliul de securitate nu s-a ridicat la nivelul raspunderilor ce ii revin, asa ca noi o vom face.” Bush subliniaza rolul misionar al SUA care lupta pentru a inlatura „amenintarea impotriva pacii” si pentru a „impune cerintele juste ale lumii”. Dar pana la urma cine stabileste ce este just si ce nu? Protestele impotriva razboiului ar spune poate ca acest razboi nu este drept si ca nu isi are locul. Acelasi lucru se poate spune si din punctul de vedere al dreptului international, suveranitatea statelor fiind absoluta si garantata. In plus Carta ONU interzice agresiunea. Pentru americani insa razboiul se justifica intrucat este un mijloc de a-si atinge scopurile politice.
„Saddam Hussein si fiii sai trebuie sa paraseasca Irakul in 48 de ore. Refuzul lor de a o face va avea ca rezultat un conflict militar care va incepe atunci cand vom dori noi… multi irakieni ma pot auzi acum printr-o traducere radiodifuzata. Am un mesaj pentru ei: daca trebuie sa pornim o campanie militara, aceasta va fi indreptata impotriva omului fara de lege care va conduce tara, nu impotriva voastra. Dupa ce coalitia noastra il va indeparta de la putere, va vom da hrana si medicamentele de care aveti nevoie. Vom distruge aparatul terorii si va vom ajuta sa claditi un nou Irak, prosper si liber.” Declarand ca razboiul va incepe „atunci cand vom dori noi” Bush, face evident faptul ca este vorba de un razboi al americanilor si subliniaza faptul ca SUA sunt o mare putere, hegemonul si jandarmul lumii. Puterea ii ofera acest drept de a utiliza forta. De asemenea subliniaza rolul eliberator al Americii in acest razboi, promitand poporului irakian o viata libera si mai buna.
