Apariţia omului şi evoluţia lui

Deşi Darwin nu specifică nimic referitor la apariţia sau evoluţia omului în cartea sa “Originea speciilor”, poate pentru că nu era documentat în această privinţă, sau nu voia să lezeze sentimentele creştinilor, el totuşi face o referire la aceasta, în finalul cărţii: “Văd în viitor deschizându-se domenii de cercetare cu mult mai importante…Se va aduce multă lumină în problemele originii şi istoriei omului.”
Lamarck susţinea că omul ar putea deriva dintr-un patruped care a părăsit viaţa arboricolă şi şi-a câştigat noi facilităţi; Darwin dezvoltă această teorie, aducând diverse argumente anatomice. În prezent sunt mai multe controverse cu privire la apariţia omului…
Etapele evoluţiei umane (din punct de vedere evoluţionist):
-originea familiei umane însăşi, acum şapte milioane de ani, când a apărut locomoţia bipedă.
-proliferarea speciilor bipede (radiaţie adaptativă)
-mărirea dimensiunilor creierului caracterizează cea de-a treia etapă, Homo…
-oamenii actuali
Conform modelului evoluţionist, omul este o maimuţă evoluată. Se presupune că maimuţele şi oamenii au un strămoş comun, rămas anonim, şi că acel tip de maimuţă a fost nevoit să umble în două picioare…
“Omul e un curat mamifer”, spunea Haeckel, observând asemănările dintre om şi maimuţe: dantura, cinci degete la o mână, glande salivare,etc…
Un manual de biologie pt. clasa a VI-a consideră că “prin caracterele de asemănare a maimuţelor cu omul, s-a tras concluzia că maimuţele şi omul au avut un strămoş comun.”
Este adevărat că există asemănări, dar ele sunt externe, aparente:
“Existenţa structurilor omoloage între două organisme nu probează în mod necesar rudenia lor fizică. Identitatea poate să fie doar aparentă”.
Diferite specii se aseamănă între ele, prezentând organe omoloage; şoarecii, pisicile, caii, oile, au câte patru picioare dar asta nu înseamnă că derivă unele din altele.
Faptul că omul este o maimuţă dar nu are blană reprezintă un mister: “…ieşind din animalitate şi nemaiavând corpul acoperit cu blană, el a trebuit să-şi facă îmbrăcăminte, şi să-şi construiască adăposturi.”
Pentru a explica absenţa blănii şi poziţia bipedă, bieţii noştri strămoşi sunt alungaţi din junglă în savană şi invers, invocându-se tot felul de pretexte: răcirea vremii l-a silit pe om să-şi facă îmbrăcăminte, dar atunci de ce i-a mai căzut blana? Dacă încălzirea vremii l-a făcut să-şi piardă blana, de ce şi-a mai făcut îmbrăcăminte? Şi de ce maimuţele actuale mai au blană?
Omul are însă 46 de cromozomi, iar maimuţa 48. Nu există nici o specie de mamifer cu 47 cromozomi. Chiar dacă ar fi existat, cu cine s-ar fi împerecheat, cunoscut fiind faptul că monstruozităţile sunt izolate reproductiv de membrii speciei?
Versiunea lui Darwin despre modul în care a decurs evoluţia noastră a dominat antropologia până acum câţiva ani, când s-a dovedit a fi eronată.
Există nenumărate probleme ale istoriei omenirii cărora nu li s-au dat răspunsuri definitive: care este forma precisă a arborelui genealogic actual? Care a fost cauza creşterii dramatice a dimensiunilor cerebrale din timpul preistoriei umane?
Prof. Nicolae Paulescu afirmă: “Numai observaţia directă a transformării dintr-o specie actuală în alta poate constitui o probă ştiinţifică în favoarea derivaţiei. Dacă e adevărat că derivaţia implică omologia organelor, inversul poate fi fals şi este evident că omologia organelor nu implică deloc derivaţia.”
Oamenii de ştiinţă resping creaţionismul pentru că se prezintă o minune; dar ni se pare şi mai fantastică povestea apariţiei omului din maimuţă.