Robert Schuman

 Născut la 1886 în Luxembourg şi crescut în Lorena (Germania), Schuman a luptat ca ofiţer în armata germană în Primul Război Mondial. De profesie a fost avocat. În 1918, ând Lorena a fost restituită Franţei, el a primit automat cetăţenia franceză.În 1919, a fost ales în Parlamentul francez. Era de orientare conservator moderat. Devine subsecretar de stat pentru refugiaţii în martie-iulie 1940.
În septembrie 1940 Gestapoul îl arestează şi îl deportează în Germania, de unde evadează în 1942. Activează in rezistenţa franceză anti-hilaristă. În 1944 R. Schuman devine un membru al Mişcării Republicane Populare, pe care o reprezintă ca deputat în Parlament în perioada 1945-1962.
Aplică Planul Marshall şi colaborează cu Jean Monnet, Comisarul Planului de reconstrucţie a economiei franceze. Monnet îl inspiră în Declaraţia Shuman din 9 mai 1950 şi în istituirea CECO.
Marcând centenarul naşterii sale în 1986, Comunitatea Europeană a declarat ziua de 9 mai, data Planului Schuman, Ziua Europei.
Planul Schuman de integrare europenaă este lansat în contextul în care SUA a dat prin Planul Marshall şi crearea OECE un important impuls cooperării europene, iar mişcările de promovare a ideii unificării europene pregăteau spiritele pentru acestea. Planul a fost elaborat de fapt de Jean Monnet, iar R. Schuman ca ministru de externe l-a adoptat şi i-a dat sprijinul politic necesar pentru traducerea lui în viaţă.
Schuman a obţinut prealabil aprobarea guvernului francez pentru acest plan şi a obţinut susţinerea cancelarului german K. Adenauer. Ministrul de extern francez a lansat public Planul Schuman la 9 mai 1950 la Paris. Schuman a propus în esenţă reconcilierea franco-germană şi crearea Comuniăţii Europene a Cărbunelui şi a Oţelului condusă de o Înaltă Autoritate supranaţională, ca primă etapă în construirea unei federaţii europene.
Ministrul Înaltei Autorităţi era modernizarea producţiei, furnizarea cărbunelui şi oţelului în condiţii identice pe piaţa franeză şi pe piaţa germană şi pe pieţele ţărilor care mai aderă creşterea nivelului de trai al muncitorilor în mod egal în ţările membre, libera circulaţie a cărbunelui şi oţelului, o uniune vamlă, în piaţa comună a cărbunelui şi oţelului prin “furnizarea pieţelor” naţionale.
Schuman propunea ca aceste principii să facă obiectul unui tratat între state. Declaraţia Schuman începea prin invocarea tradiţiei politicii externe franceze de promovare a ideii de Europă unită.