Politica Demografica a Regimului Nazist

Politica demografica a nazismului a fost una extrem de complexa. Intr-o prima faza s-a pus accentual pe cresterea numerica a populatiei germanice ariene, iar in a doua faza pe dorinta reducerii numerice a nonarienilor, dupa cum declara si Gisela Bloch.
Politica demografica a nazismului a fost paradoxala pentru ca a inclus masuri inclusiv impotriva propriului popor german.
Pana la 400 mii de germani au fost eliminati fizic prin eutanasiere.
Spre deosebire de nazisti, fascistii au fost preocupati de cantitate, de numar, de aspectul rasial, aspectul calitativ nefiind dominant precum in cazul nazist.
Intre politica demografica a fascismului si cea a nazismului exista o diferenta ideologica.
Politica demografica a fascismului bazandu-se aproape exclusiv pe masuri de eugenie pozitiva, in timp ce nazismul a comis crime impotriva propriului popor german.
Astfel rasismul biologic a fost fundamental pentru ideologia nazista, cu mult inainte de venirea la putere a lui Hitler in 1933.
Spre deosebire de varianta italiana, nationalism-socialismul german de stat a detinut atat vointa politica, ideologica cat si puterea de a implementa un program comprehensiv de igiena rasiala, care a inclus politici specifice, precum sterilizarea in masa, eutanasierea, experientele medicale pe oameni, integrarea in lagare, genocidul.
Politica nazistilor fata de handicapatii fizici si psihici, fata de evrei, tigani, comunisti, homosexuali, prizonierii de razboi slavi, arata fara nici un dubiu ca regimul nazist a inaugurat pentru prima data in epoca moderna, masuri de eugenie negativa.
O continuitate vizibila intre cel de-al doilea Reich si cel de-al treilea Reich german e data de antecedentele in materie de eugenie existente in Germania pana la Primul Razboi Mondial.
Infiintarea in 1905 si apoi activitatea “Societatii Germane de Igiena Rasiala”, inclusive masurile de Eugenie naturala propuse, au constituit un bagaj ideologic important pentru regimul nazist.
O caracteristica a eugenistilor germani a fost preferinta pentru masurile de eugenie negative, in timp ce eugenistii francezi si italieni au manifestat simpatie pentru masurile de eugenie pozitiva in masurile lor populationiste.
Unul din motivele care au condus la aceste viziuni diferite e si acela ca in randul eugenistilor germani a prevalat credinta ereditara in timp ce in randul eugenistilor francezi si italieni au fost dominante ideile privind mediu, contextual social. Eugenistii francezi si italieni au fost preocupati de imbunatatirea programelor de bunastare sociala.
Primul Razboi Mondial a dus si la constientizarea fortei femeii. Germania este primul stat in care se introduce votul universal.
Masuri luate de Hitler:
Prima masura dupa venirea la putere a lui Hitler in 1933, a fost legea de interzicere a casatoriilor intre / cu handicapati fizici si mentali, urmata la scurt timp de o noua lege ce prevedea sterilizarea obligatorie a handicapatilor fizici si psihici.
In timp ce majoritatea istoricilor, accentueaza cauzele economice ale ascensiunii naziste, exista specialisti care insista asupra rolului factorilor sociali.
Cresterea popularitatii propagandei populationiste si rasiale a nazismului care se opunea principiului justitiei sociale si a drepturilor egale statuate in Constitutia Republicii de la Weimar, sunt aspecte ce nu trebuiesc neglijate, atunci cand se analizeaza contextul istoric al venirii la putere a lui Hitler.
Ideologia nazista a combinat rasismul popular cu extremismul eugenismului.
In Mein Kampf fiind schitata cat se poate de clar, ideea puritatii rasei, a sanatatii fizice si mentale a germanilor.
Misiunea nationalism-socialismului era de a conserva superioritatea rasei ariene prin prevenirea incrucisarii cu rase inferioare.
In lucrarea sa Mein Kampf, Hitler scria fara echivoc, ca evreii sunt cei mai periculosi pentru puritatea rasei si sanatatea germanilor.
Antisemitismul a devenit astfel consecinta logica a acestui delir ideologic, Hitler considerand ca evreii neavand o patrie a lor, vor sa distruga rasa ariana prin parazitare si de aceea se impune eliminarea lor fizica.
Hitler a fost un admirator al legilor americane ale emigrarii din 1921 si 1924 deoarece ele interziceau sau/si controlau intrarea in SUA a strainilor indezirabili prin limitarea numerica in functie de rasa si religie.
O atentie deosebita a lui Hitler a fost acordata familiei si casatoriei. In opinia lui Hitler, casatoria era o uniune valabila, intre persoane sanatoase de aceiasi rasa si de sexe diferite, care trebuie sa perpetueze rasa si natiunea. In noua ordine nazista pe care el o proiecta, masurile medicale si legislative trebuie sa previna si sa interzica de la crucisare persoanele bolnave sau inferioare rasial.
Ideologia nazista se baza pe ideea ca statul e cea mai inalta forma de organizare sociala, ca e intruchiparea poporului, a rasei si a natiunii germane, de aceea totul inclusiv drepturile individuale, printe care si cel de casatorie trebuiesc subordonate intereselor majore ale statului.
Prin urmare sanatatea si rasa au devenit esenta gandirii politicii naziste despre populatie.
Nazistii au schimbat atentia de la igiena publica sociala, catre igiena rasei si au introdus o politica agresiva de purificare si perfectionare a rasei.
Ajutoarele de sanatate si bunastare au fost vazute ca mijloace care sa creeze un nou popor german puternic, curatat de toatre otravurile sociale si de contaminarile straine.
Poporul german, pretindea Hitler, trebuia inainte de toate sa fie constient de rasa lui, o rasa ariana superioara, trebuia respectata legea suprema a naturii care a hotarat ca cel puternic nu se aliaza niciodata cu cel slab.
Amestecul rasial era o crima impotriva naturii. Pierdera puritatii sangelui, distruge omul si omenirea. Imperiul rasial, sau statul rasist trebuie sa-i impiedice pe cei cu defecte sa se reproduca, redand casatoriei caracterul sacru, creand fiinte dupa imaginea lui Dumnezeu, ci nu monstrii situati intre om si maimuta.