Legile termodinamicii şi cosmologia

Cuvantul “termodinamic” vine din limba greacă si se traduce prin “puterea căldurii”. La baza tuturor experimentelor si a cercetărilor ştiinţifice stau două legi de bază sau principii şi acestea sunt “legile termodinamicii”. Mult timp, ele au fost cunoscute sub numele de “Legile”. Ele sunt aşa de cunoscute, că oamenii de stiinta ştiu imediat că se vorbeste de fapt de “legile termodinamicii”. Nu există nici o excepţie de la aceste legi. De la experimentele cele mai simple până la cele mai complexe, toate procesele din Univers se supun acestor legi. Aceste legi se aplică tuturor sistemelor cu masă şi energie, observate şi măsurate vreodată în spaţiu şi timp fără excepţie.
Prima lege este cunoscută ca “Legea Conservării Energiei” si este formulată astfel: Energia nu se creeaza si nici nu se distruge, energia se conserva. Teoria Evoluţiei afirmă că energia se creează. Altfel spus procesul de organizare, integrare şi dezvoltare este in plină desfăşurare. Prin natura proceselor evoluţioniste se deduce că: teoria Evoluţiei contrazice prima lege a termodinamicii.
Prima lege a termodinamicii enunţă că “energia poate fi transferată dintr-un loc într-altul, sau transferată dintr-o formă într-alta, dar ea nu poate fi creată sau distrusă.”
“Această lege este considerată cea mai puternică şi mai fundamentată generalizare despre Univers de care au fost în stare vreodată oamenii de ştiinţă.”
Isaac Asimov spune: “Nimeni nu ştie de ce se conservă energia, şi nimeni nu poate fi absolut sigur dacă ea se conservă cu adevărat pretutindeni în univers şi în ce condiţii. Tot ce putem spune este că în decursul a peste un secol şi un sfert de măsurători avute, oamenii de ştiinţă nu au fost niciodată în măsură să arate vreo violare concretă a conservării energiei, nici în mediul cotidian familial, nici în cerurile de deasupra lui, nici în atomii lui.”
A doua lege:
În anul 1856, fizicianul german Hermann von Helmholtz a făcut ceea ce s-a numit cea mai dezolantă prezicere întâlnită în istoria ştiinţei: Universul este în agonie. Baza acestei preziceri este a II-a lege a termodinamicii, care susţine că energia calorică se scurge de la fierbinte către rece. Se produce astfel un transfer de la cald la rece, ireversibil în termodinamică, ce se numeşte entropie.
Aceasta creşte fără oprire, cu fiecare schimb de energie ce se petrece în univers,un bun exemplu fiind chiar soarele, care în mod continuu trimite energie în spaţiu. Căldura merge mai departe fără a se mai întoarce, iar soarele va pierde energia sa, prăbuşindu-se într-un spectaculos proces ireversibil.
Legea a doua a termodinamicii ne spune că universul devine în mod constant tot mai haotic: Totul se deteriorează, se defectează, se strică, se uzează de la sine.
Entropia poate fi definită ca o formulă matematică ce evaluează “dezordinea”.
Ce ne spun ideile de bază ale termodinamicii cu privire la schimbarea cosmologică şi astronomică? În cazul soarelui şi al majoritaţii stelelor, scurgerea de căldură poate continua extrem de mult timp, dar nu la infinit. Căldura unei stele este generată de procesele nucleare din interiorul său, care, deşi foarte puternice şi violente, nu sunt infinite şi inepuizabile. Cu fiecare nou element fabricat, energia eliberată se micşorează. Combustibilul este ars din ce în ce mai repede, iar compoziţia stelei se modifică, până la epuizarea energiei, iar steaua se va stinge.
Orice activitate din univers “tinde către o stare finală de echilibru termodinamic, sau o entropie maximă, după care nimic important nu se va mai petrece niciodată”69. Această unică alunecare către echilibrul termodinamic s-a numit “moartea termică” a universului. S-a considerat că sistemele individuale ar putea fi revitalizate prin influxuri energetice din exterior, dar nimeni nu ştie dacă universul are exterior, deci nimic nu îl poate salva de la distrugere.
“Prezicerea morţii termice a cosmosului nu numai că ne spune ceva despre viitorul Universului, ci şi despre trecutul său. Este clar că dacă Universul merge în jos în mod ireversibil, cu o viteză finită, spre sfârşitul său, el nu poate să fi existat întotdeauna…Dacă universul ar fi infinit de bătrân, el ar fi murit deja.”

Leave a Reply