Citesc zilnic cateva bloguri politice, undeva până în 10. Din toate astea doar vreo 3 le citesc din scoarță în scoarță (cu tot cu commenturi): Politeia, Bleen și Pătrășconiu. În mod paradoxal, citesc constant trei bloguri care-l susțin explicit pe Traian Băsescu Abia în subsidiar citesc blogurile care-l critică pe actualul președinte, deși, eu însumi sunt un critic al său. Explicația pentru cei ce nu înțeleg și mă cred un element de sabotaj, stipendiat de oculta antiromânească, este că, în principiu, nu îmi sunt suficient. Plec de la premisa că ideile, principiile și ințelegerea mea asupra universului sunt chestiuni fluide, aflate într-o perpetuă stare de optimizare. Apreciez inteligența autorilor și a postatorilor și cred că o supunere constantă a rațiunii la un alt set de argumente decât cel aprioric însușit este o metoda eficientă de evoluție.
Urăsc, și mi-e greu să înțeleg oamenii care fac asta, să mă aflu în prezența constantă a persoanelor ce-mi împărtășesc ideile. Există riscul “stucking in a moment”, a fosilizării unor principii ce capătă consensul tuturor emițătorilor. Este logic că o comunitate cu un număr de emițători ficși rulează un număr de idei fixe (în sens principial, general, nu punctual). De aceea, în publicitate, pentru a se evita astfel de situații, există conceptul de “out of the box”.
Din punct de vedere psihologic înțeleg lipsa de deschidere a comunității la un set de idei divergente. În fapt, respectivele comunități s-au fondat având ca liant un set de valori și idei, iar atacarea acestor idei este sinonimă cu atacarea respectivei comunități. Și acest aspect este unul des întâlnit în blogosfera românească. Din punct de vedere al dezvoltării antropice, cred că este un reflex primar de emfazare a grupului restrâns în dauna celui extins, și ține de necesitatea apartenenței.
În opinia mea aceasta fenomenologie se află într-o strânsă legătură cu evoluția mentalităților și a percepției individului asupra societății. Dacă în sens personal este firească apartenența ascendentă de la un cerc restrâns la unul larg, în sens civic, această mentalitate sugerează un retard.
Ca să contextualizez politic aceste considerații, aș spune că noi toți, susținătorii celor doi candidați dar și cei total dezinteresați, avem, pe fond aceleași obiective: democratizare, sistem politic meritocratic, responsabilitate publică, etc. Aparținem, deci, ca interese aceluiași grup – societatea românească. Scurtcircuitul apare când trebuie să evaluăm metodele și mecanismele prin care putem ajunge acolo. Aici e firesc să existe o disensiune, dar e normal ca această disensiune să fie rezolvată pozitiv, printr-o polemică germinativă și nu una pustiitoare, așa cum se întâmplă astăzi. În ambele tabere sunt oameni inteligenți și oameni mai puțin inteligenți, sunt oameni capabili sau mai puțin capabili, cu percepții fundamental diferite. Este adevărat că îl poți face prost pe celălalt și e mai simplu să expediezi astfel problema, dar ea nu se va rezolva, din contră, se va croniciza. Să nu credeți că tot ce se întâmplă politic astăzi, este independent de poziția noastră cotidiană. Lipsa de coeziune socială, de înțelegere și acceptare a celuilalt, a celui diferit, respingerea evaluării alterității imediate, sunt toate cauze a ceea ce trăim astăzi. Monologul lozincard și isteric ne-a adus unde suntem astăzi, o societate fracturată, incapabilă de consens și imună la evoluție. Fie că-l susțineți pe Geoană sau pe Băsescu, ascultați aceste cuvinte, pentru că o parte a viitorului nostru, rezidă în îndreptarea felului în care trăim și gândim.
Inclusiv la nivel public, între două considerații referitoare la rolul bisericii în stat (vezi Băsescu) sau a reperului moral pe care-l reprezintă Patriarhul (vezi Geoană), am uitat să fim creștini. Suntem credincioși practicanți în recensăminte dar uităm esența acceptării celuilalt. Fără a înțelege și accepta diferențele nu putem fi nici ortodocsi, nici oameni. Aici este adevărata miză a alegerilor din 6 decembrie și a vieții noastre, dincolo de acel moment.
Fi cetățean și om, acceptă lângă tine și pe cel ce-l crezi în eroare. Doar așa putem evolua!
domnule F.T. felicitari ptr. aceste ginduri
@Creanga, Cata dreptate ai! Un gand bun, alaturi de o ramura de maslin ca sa-l imblanzim pe F.T.
La multi ani Romania! "Aici e firesc să existe o disensiune, dar e normal ca această disensiune să fie rezolvată pozitiv, printr-o polemică germinativă și nu una pustiitoare, așa cum se întâmplă astăzi. În ambele tabere sunt oameni inteligenți și oameni mai puțin inteligenți, sunt oameni capabili sau mai puțin capabili, cu percepții fundamental diferite. " Citesc si alte bloguri, de diferite culori, dar de postat postez doar pe cateva, printre care si Politeia. Fiecare poate gresi, inclusiv tu (sunt doar cu cativa ani mai in varsta, ceea ce nu ma face mai intelept sau destept). Avem nevoie de concurenta pt a progresa, nu poti distruge tot pt a fi tu mai bun. Am intrat si la dl Patrasconiu pe blog, acum un an. Prima mea postare a fost agresiva, dar spre surprinderea mea am fost luat cu binisorul, mie mi se parea ca vad doar portocaliu in fata ochilor. Sfatul meu catre tine, sa mai adaugi un cred, o parerea mea, cand postezi, sa inteleaga oamenii ca esti flexibil, altfel au impresia ca vii si dai verdicte. O zi placuta!
Departe de mine acest gand. Sunt primul care admit ca pot gresi in subiectivismul si credintele mele. Acest principiu sta la baza oricarui articol prezent pe acest blog si semnat de mine. In general sunt flexibil, si intotdeauna, dar intotdeauna, ma ghidez dupa regula de aur a eticii. Multumesc pentru gandurile bune si La multi ani, Romanie!
@FT:Nu sunt un fan al blogurilor politice, dar rezonez cu tine in ceea ce priveste esenta acestui post
Buna ziua, "Fără a înțelege și accepta diferențele nu putem fi nici ortodocsi, nici oameni." A intelege ? Cu siguranta. A accepta ? Nu sunt decat partial de acord. Intotdeauna exista o limita a acceptabilitatii, impusa de propriul sistem de valori. De exemplu, un ortodox adevarat va spune: pot intelege slabiciunea omeneasca, il pot ierta pe cel care pacatuieste, dar nu pot accepta ca pacatul este altceva decat pacat. Atunci cand orice diferenta devine acceptabila, sistemul nostru de valori a devenit atat de elastic, incat ne-am pierdut de fapt reperele.
@pg In mod evident un sistem de valori impune anumite restrictii, dar nu am propus acceptarea a tot si toate. Nu cere nimeni legitimarea unor actiuni si opinii antagonice sistemului dvs axiologic. Cand vb despre res publica, despre instaurarea unor valori in care toti credem, fara a intui acelasi drum, cred ca acceptarea e nu numai posibila dar si de dorit. Nu sunt un relativist ce cauta sa dilueze orice urma de opinie ferma, dar, din nefericire, paradigma intransigentei in care toti functionam, este total neproductiva. Sistemele inchise genereaza redundanta, nu progres. S-aveti o zi buna, pg! @Marius Poate n-ai citit, dar m-ai facut curios cu dovezile arheologice (care sa ateste cele doua insule). Daca stii ceva de existenta lor, raspunde-mi la topicul respectiv, sa nu fim deranjanti pentru cititorul dornic de cunoastere. :))
Si eu citesc constant doua dintre blogurile enuntate mai sus: Politeia, Bleen. Trebuie sa recunosc ca nuanta iritanta a comentariilor de pe Politeia este asemanatoare genului de raspuns pe care Theophyl(el/ei)l-a lasat acum 4-5 luni pe blogul nostru. Este un soi de fundamentalism mesianic, bazat pe credinta ca o persoana trimisa de providenta poate imbraca armura de cavaler ce ar urma sa scoata Romania din deriva sociala si economica. Despre Bleen...toate bune, un blog bun, cu toate ca nu ii impartasesc viziunea politica.
[...] Tags: Blogosfera, Geoana, Iliescu, PSD, Traian Basescu Un stimat comentator pe un blog prieten (nu insa de opinii), cu o redactie comuna a unor tineri extrem de talentati si care implineste [...]