Conceptul de „balanta de putere” este si el un concept de referinta, fiind inclus in teoriile lor de toti realistii. Morgenthau ofera acestui termen patru intelesuri diferite. Astfel, el se refera la balanta de putere ca la o „politica indreptata spre o anumita stare de lucruri; o stare efectiva de lucruri; o distributie aproximativ egala a puterii; orice fel de distributie a puterii.” Ernst Haas si Inis L. Claude apreciaza ca termenul de „balanta a puterii” la Morgenthau poate fi privit si ca o lege universala, respectiv ca un „sistem”, sau un mecanism de autoreglare.
Autorii amintiti determina patru tipuri de categorii generale rezultate din utilizarea conceptului de: „balanta de putere”: „atunci cand se refera la o situatie, el este o categorie descriptiva; cand propune o politica, este o categorie prescriptiva. Folosit ca un concept teorietic central, este o categorie analitica, iar in cazul in care cuprinde toate aceste niveluri, sugerand o legatura intre descriere, analiza si prescriptie, este o categorie ideologica, un simbol si un instrument pentru propaganda politica.”
Morgenthau a definit echilibrul puterii in urmatorii termeni: „apiratia spre putere a unora dintre natiuni, fiecare incercand fie sa mentina, fie sa rastoarne starea de fapt, conduce la necesitatea unei constelatii numita balanta a puterii si a unor politici care sa-si propuna sa o pastreze. Am spus in cunostinta de cauza necesitate… Se va arata […] ca balanta internationala a puterii este doar o manifestare particulara a unui principiu social general, caruia toate societatile alcatuite din mai multe unitati autonome ii datoreaza autonomia partilor componente.”
Morgenthau foloseste termenul de „balanta a puterii” in sensul de echilibru. Inis Claude considera ca aceasta utilizare este gresita, oferind ca exemplu in sustinerea afirmatiei sale politca britanica din secolul XIX, care poate fi descrisa mai degraba ca o „situatie de impas cu un arbitru preocupat de status quo.” „Balanta puterii nu poate insemna nici o politica indreptata spre echilibru. Prin chiar asumptiile realismului, atata timp cat lupta pentru putere nu are o limita data, fiecare isi va urmari superioritatea, nu echilibrul. In fine balanta puterii nu este „in mod necesar”singurul mijloc de a gestiona pacea si razboiul in sistemul international, din moment ce Morgenthau insusi sugera si alte tehnici, dreptul international sau diplomatia.”
In conceptia unor autori (cum ar fi Inis Claude), la Morgenthau balanta puterii este sinonima cu politica puterii. Acest lucru poate fi explicat prin faptul ca Morgenthau vede lupta pentru putere ca un act necesar in sistemul internatuional, ratiunea de stat impunand ca fiecare natiune sa fie cat mai puternica cu putinta. Astfel din dorinta de securitate statele vor acumula putere pe care o vor folosi uneori pentru a echilibra puterea acumulata de alte state.