Originile Intelectuale Ale Realismului Clasic

Realismul a aparut in primul rand ca o reactie la idealism. Primele elemente realiste le intalnim la Tucidide in lucrarea sa Razboiul peloponesiac (400 i.Cr.), el fiind considerat de catre multi autori din domeniul Relatiilor Internationale, primul precursor al teoriei realiste. „Ceea ce a facut razboiul inevitabil a fost cresterea puterii Atenei si teama pe care acest lucru l-a starnit in Sparta.”8 Importanta pe care o acorda puterii precum si inclinatia statelor de a forma aliante in functie de interese, il aseaza pe Tucidide intre realisti. O alta propozitie din lucrarea lui Tucidide este relevanta si seamana foarte mult cu ceea ce afirmau realistii secolului XX: „cei puternici fac tot ceea ce puterea lor le permite sa faca, iar cei slabi accepta ce trebuie sa accepte.”9
Niccolo Machiavelli (1469-1557) in opera sa de referinta Principele, analizand relatiile dintre statele italiene in secolul XVI, merge pe linia de gandire si de analizare a relatiilor interstatale realiste. Cateva din ideile care il alatura pe Machiavelli realistilor sunt accentul pe care il pune si el pe putere, sublinierea importantei ca liderul politic sa adopte standarde morale diferite de cele ale supusilor pentru a putea asigura supravietuirea statului, afirmarea faptului ca politica este caracterizata de interese divergente, si nu in ultimul rand viziunea pesimista asupra naturii umane.
Thomas Hobbes (1588-1679) in Leviathanul, a privit puterea ca un factor determinat al comportamentului uman: „omul are o vointa perpetua si neobosita pentru putere peste putere care se sfarseste odata cu moartea.”10 Hobbes era de parere ca acordurile incheiate fara sabie nu au nici o valoare, si ca fara un suveran puternic violenta si haosul isi vor face repede aparitia.
Georg Hegel (1770-1831) a subliniat mai mult decat oricare alt autor pozitia statului. Chiar daca realistii nu sunt deloc hegelieni, ideea lui Hegel potrivit carora cea mai inalta datorie a statului este propria lui prezervare, este una realista. Hegel afirma ca statul are standarde morale diferite si superioare celor ale indivizilor. Fara a stipula superioritatea standardelor morale ale statului, teoria realista sustine ca statul uneori poate avea un comportament ce nu poate fi acceptat intr-o societate civilizata.
Idei realiste se regasesc si la Max Weber (1864-1920), care in scrierile sale s-a ocupat nu numai de natura politicii si a statului ci si de putere, acesta fiind un concept de baza in scrierile sale. Pentru Weber, la fel ca pentru realisti, principala trasatura a politicii este lupta pentru putere. Puterea este un element important al politicii mai ales la nivel international, caci „orice structura politica prefera sa aiba mai degraba vecini slabi dacat vecini puternici.”11 Orice comunitate politica care aspira la putere, este o potentiala amenintare pentru vecinii sai, iar aceasta comunitate politica tocmai pentru ca este mare si puternica este amenintata. Se regaseste aici o foarte importanta idee a teroriei realiste, cunoscuta in special ca si dilema securitatii. Etica convingerilor si etica consecintelor ale lui Weber, contin multe formulari regasite in teoria realista in special la Morgenthau. Pentru Weber principiile morale abstracte nu pot fi aplicate universal unor actiuni politice determinate. Conducatorul politic actioneaza intr-o societate anarhica in care nu exista institutii politice autoritare, sisteme legale si reglui de comportament acceptate de toti. Actionand in baza interesului national, liderul politic, va avea cu siguranta un comportament total diferit de cel al unui individ dintr-o societate civilizata. Regasim aici conceptia realsita potrivit careia in timp ce sistemul international este anarhic, statul national este guvernat de lege si ordine. Conducatorul statului are datoria de a apara statul in fata amenintarilor externe si sa-i asigure cel putin supravietuirea intr-o lume anarhica. Puterea pe care statul o detine este cel mai bun garant al securitatii. Protejarea statului de inamici ii permite liderului politic sa actioneze si in anumite moduri care ar fi condamnabile daca ar fi interprinse de indivizii din sanul societatii. Realismul pune siguranta statului mai presus de orice si de aceea permite conducatorului sa adopte orice fel de politica si actiune in scopul apararii statului. Din acest motiv el separa politica de etica.