Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române pentru toate chestiunile spirituale şi canonice, precum şi pentru cele bisericeşti de orice natură date în competenţa sa.
Principalele atribuţiuni ale Sfântului Sinod sunt:
- este forul suprem în materie dogmatică, canonică şi de cult
a. A păstra unitatea dogmatică, canonică şi a cultului cu Biserica Ecumenică a Răsăritului şi cu celelalte Biserici Ortodoxe;
b. A păstra unitatea dogmatică, canonică şi a cultului în Biserica Ortodoxă Română;
c. A trata orice chestiune dogmatică, canonică şi a cultului şi a o rezolva în conformitate cu învăţătura Bisericii Ecumenice a Răsăritului;
d. A-şi da avizul asupra proiectelor de legi referitoare la Biserica Ortodoxă Română;
e. A examina dacă alegerile de Patriarh, Mitropoliţi, Arhiepiscopi şi Episcopi s-au săvârşit cu respectarea normelor legale în vigoare şi dacă cei aleşi îndeplinesc condiţiile canonice;
f. A emite gramata pentru întronizarea Patriarhului;
g. A alege, când ar fi cazul, pe Episcopii românilor ortodocşi de peste hotare;
h. A hotărî asupra cererilor de retragere a membrilor săi;
i. A acorda concedii mai mari de trei luni membrilor săi;
j. A judeca cu competenţă exclusivă şi în conformitate cu dispoziţiile sfintelor canoane, pe membrii săi pentru abaterile bisericeşti de orice natură;
k. A judeca recursurile clericilor în materie de caterisire;
l. A îndruma şi supraveghea ca activitatea organelor executive din Eparhii, Mitropolii şi de la Patriarhie să se desfăşoare potrivit normelor legale;
m. A iniţia, autoriza şi supraveghea tipărirea de cărţi de ritual şi de icoane religioase pentru trebuinţele cultului;
n. A executa toate atribuţiile legale cu privire la învăţământul pentru pregătirea personalului cultului de toate gradele;
o. A stabili programele şi normele activităţii de catehizare;
p. A lua măsuri pentru promovarea vieţii religioase şi moralităţii clerului;
r. A iniţia, autoriza şi supraveghea traducerea, editarea şi răspândirea Sfintei Scripturi, atât pentru uzul clerului, cât şi al credincioşilor;
s. A iniţia, autoriza şi supraveghea răspândirea a tot felul de cărţi şi obiecte cu caracter religios, pentru întărirea moralităţii şi religiozităţii credincioşilor;
t. A supraveghea şi controla din punct de vedere dogmatic, moral şi artistic, operele de literatură şi artă bisericească ortodoxă;
u. A hotărî conform canoanelor asupra chestiunilor de orice natură care intră în competenţa sa, precum şi asupra celor care nu sunt date prin legi, statute sau regulamente în competenţa vreunui alt organ bisericesc;
v. A interpreta cu caracter obligatoriu pentru toate organele bisericeşti, dispoziţiunile statutare sau regulamentare proprii.
Sfântul Sinod se compune din Patriarh, ca Preşedinte şi toţi Mitropoliţii, Arhiepiscopii, Episcopii eparhioţi, Episcopii-Vicari şi Arhiereii-Vicari în funcţiune, ca membri. În lipsa Patriarhului, preşedinte al Sfântului Sinod este Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, iar în lipsa acestuia, Mitropolitul Ardealului, urmând apoi al Olteniei, al Banatului sau cel mai vechi Arhiepiscop sau Episcop în hirotonie.
Sfântul Sinod se întruneşte în sesiune ordinară o dată pe an, iar în sesiune extraordinară ori de câte ori va fi nevoie. Convocarea, cu arătarea ordinii de zi se va face de către Preşedintele Sfântului Sinod, în timp util.
Sfântul Sinod este valabil constituit cu prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul membrilor săi. El ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
Sfântul Sinod poate chema la consfătuire pe reprezentanţii clerului, ai mânăstirilor şi ai învăţământului teologic.
