Spre deosebire de Spania, unde terorismul s-a manifestat atât în timpul dictaturii franchiste cât şi în perioada tranziţiei, în Portugalia fenomenul s-a născut la mulţi ani după căderea regimului dictatorul Salazar.
Grupul terorist şi-a stabilit două obiective imediate: schimbarea regimului existent cu unul marxist şi demonstrarea prin mijloace violente faţă de prezenţa Portugaliei în structurile NATO şi faţă de prezenţa americană în Portugalia.
FP 25 a recurs la asasinate, atentate cu bombe şi rachete producând însemnate pierderi materiale executivului portughez.
Structura organizaţională a grupului este de tip celular, numărul membrilor fiind restrâns pentru a nu permite poliţiei să distrugă grupul.
Acţiunile antitero, din 1984 ale responsabililor portughezi privind siguranţa publică s-au soldat cu arestarea a 56 de membrii a organizaţiei. Grupul a fost grav lovit, dar capacitatea sa operaţională încă nu a fost eliminată. Dintre liderii grupului doar numele locotenentului – colonel Otelo Savaira de Carvalho este cunoscut de autorităţi. Acesta a fost arestat la mijlocul anilor `80 şi condamnat la 15 ani de închisoare. Va fi eliberat în 1996, alături de alţi membrii ai FP-25.
