Dialogul și rumânii – micul îndreptar al veneticului

Ne-am săturat toți de clișee. În stupiditatea lor, vectorii media au abuzat de stereotipii, în lipsa argumentelor, a gândurilor limpezi. Eu nu mai vreau să aud aceleași considerații sordide… “trebuie să dăm dovadă de responsabilitate politică”, “economia duduie”, “oamenii s-au săturat de vorbe”, “trebuie să ne gândim la popor”, “electoratul va sancționa”. Totuși, dincolo de astea, există un clișeu în care cred, la care subscriu – România este o țară a extremelor. Este. Într-adevăr, este, dar nu în sensul clasic (bogat/sărac, educat/needucat, tânăr/bătrân). Ci e un loc al vrajbei, al extremelor autoimpuse. Este un spațiu în care oamenii, oricât de educați și analitici ar fi, nu pot accepta opinia diferită a altuia. În cazul în care observi că cineva are o idee contrară, e musai să-i dai în cap. Pentru că acel om greșește. Acel om devine vinovat pentru toate neîmplinirile tale sociale. Dacă ai fost părăsit de prietenă, ai fost concediat, te-a acroșat o blondă când frânai, te-a stropit un cetățean când stăteai la trecerea de pietoni, ți-a căzut netul, s-a rupt un burlan, ți-a iesit un coș, în mod automat, individul cu opinie diferită, aflat în fața ta, este sursa răului. El este depozitarul nefericirii tale și trebuie neantizat.
Opinia contrară este dovada prostiei. Orice idee care nu converge cu cea a receptorului este dovada concretă, irefutabilă, a prostiei emițătorului.
- Eu cred că…
- Ești prost.
- De ce sunt prost ?
- Dacă n-ai fi prost, n-ai crede asta. Crezi, deci prin urmare ești prost.
- N-am dreptul să am altă opinie?
- Nu, n-ai. Proștii n-au dreptul la opinie.
Acesta este cazul general. În funcție de situație, el se particularizează. Dacă ai de câștigat ceva și ai o opinie convergentă cu a șefului, ești pupător în cur. Dacă n-ai nimic de câștigat, atunci ești, în continuare prost. În lumea noastră poți fi, din perspectiva alterității imediate, doar prost. De aia ne și autocaracterizăm ca fiind o națiune de cretini, pentru că așa îi vedem pe cei de lângă noi (“Degeaba sunt eu deștept dacă sunt înconjurat de cretini.”)
În afaceri, dacă tu câștigi și altul nu, tu vei fi hoț. Tu vei fi prost și hoț, el va fi deștept și cinstit. Și e logic, daca el e sărac și tu bogat, el deștept și cinstit, tu vei fi…? Exact. Urmărind patternul, e logic.
Când e vorba de politică și de comentariu politic se complică toată treabă. Dacă un grup are niscaiva idei comune și faci notă discordantă, ești vândut. Ești simbrieș, vândut pe 3 țechini la obor. Simbrieșii sunt ființe maculate, care nu vibrează pe aceeași frecvență cu grupul. În mod evident, o idee contrară principiului general acceptat este dovada clară a  relei-intenții. În fond, ideea grupului este atât de evidentă, atât de logică, încât numai un rău-voitor ar contesta-o. Pluralismul de idei în politica românească nu este acceptat. Forumul de dezbatere a fost înlocuit cu tranșeul și rolul ideii este suplinit cu succes de măciucă. Orice formulare conține o doză de manipulare și orice tip de comunicare a ideei este ori comunistă, ori securistă.
Să o ia dreaq de cultură a dialogului, de progres prin rafinarea reciprocă a opiniilor, pe contestatari și, în general, pe oricine nu cântă pe aceeași tonalitate.
În final, un avertisment călătorului: Fii sigur că niciun efort nu va fi precupețit, nicio piatră neîntoarsă, și nicio virgină dezvirginată până când nu vei fi demascat. Trădator de neam și patrie ce ești. Vorba aia, de-i e dragă românului: Unde ești tu Țepeș, Doamne ?