Alaturi de conceptul de putere, conceptul de interes national are o importanta deosebita pentru teoria realista. „Principalul indiciu care ajuta realismul politic sa-si gaseasca calea in peisajul politicii internationale, este conceptul de interes definit in termeni de putere. Acest concept asigura legatura dintre ratiunea care incearca sa inteleaga politica internationala si faptele ce trebuie intelese. El confera sferei politice autonomia fata de celelalte sfere, cum ar fi economia (inteleasca in termeni de interes definit ca bunastare), etica, estetica sau religie. Fara un astfel de concept o teorie a politicii, fie ea interna sau internationala, ar fi imposibila, deoarece fara el nu am putea distinge intre faptele politice si non-politice, si nici nu am putea oferi sferei politice macar o masura a ordinii sistemice.”
Morgenthau afirma ca liderii politici gandesc si actioneaza in „termeni de interes definit ca si putere”, iar dovada acestui fapt este oferita de evidenta istorica. Acest concept cheie al teoriei realiste a lui Morgenthau, ofera continuitate si unitate diferitelor politici externe ale statelor natiune. Conceptul de „interes definit in termeni de putere” permite evaluarea actiunilor liderilor politici in diferite momente istorice. In viziunea lui Morgenthau politica externa este un proces in care interesul national este urmarit sau indeplinit prin diplomatie sau razboi. „Conceptul de interes national nu presupune nici o lume pasnica si armonioasa, si nici inevitabilitatea razboiului ca si o consecinta a urmaririi de catre toate natiunile a interesului lor national. Dimpotriva, presupune minimizarea unui conflict continuu si a amenintarii permanente a razboiului, prin solutionarea conflictelor de interese prin actiuni diplomatice.”
„Interesul national definit ca si putere” nu poate fi determinat cu usurinta. Intr-o lume in care statele nationale se lupta pentru putere, supravieturirea reprezinta scopul minimal al politicii externe si interesul national principal. Fiecare natiune incearca sa-si protejeze identitatea fizica, culturala si politica in fata tendintelor de cucerire manifestate de celelalte natiuni. De aceea interesul national coincide cu supravietuirea nationala. Lumea este impartita in mai multe state natiuni care actioneaza si interactioneaza pe scena internationala, intr-un sistem anarhic, si de aceea interesul national trebuie sa fie ultimul cuvant al politicii. Interesul este prin urmare „esenta politcii”26 definita ca o lupta pentru putere.
Daca supravietuirea este asigurata statele natiune pot urmari alte interese secundare. Morgenthau face distinctia intre interesul national vital si alte interese secundare. Primul, dupa cum am spus deja, este asigurarea securitatii statului si a supravietuirii sale.
E. H. Carr vorbind despre interesul national critica convingerile idealistilor potrivit carora exista o armonie a intereselor statelor natiune. Pentru idealisti interesele statelor natiune coincid, fiecare stat avand ca prinicpal interes mentinerea pacii prin orice mijloace. Woodrow Wilson considera ca interesul SUA coincidea cu jusitita universlala, si prin urmare cu interesul fiecarei natiuni. Slogane precum „securitate colectiva” si „rezistenta in fata agresiunii”, dupa parerea lui Carr, nu aveau alt scop decat acela de a proclama identitatea intereselor grupului dominant cu ale lumii intregi in scopul mentinerii pacii. „Ordinea internationala” si „solidaritatea internationala” vor fi intotdeauna sloganele celor care se simt suficient de puternici pentru a le impune altora.” Interesul national este diferit de la stat la stat, si tocmai aceasta diversitate a intereselor nationale ofera particularitatea si esenta relatiilor internationale, dupa cum spunea si Morgenthau.
Interesul national se compune din functia de protectie, din suveranitatea nationala si din monopolul folosirii fortei fizice din interior. Societatea internationala este divizata in popoare si natiuni care au interese specifice in functie de identitatea lor. Aceste interese specifice se impletesc si se inlantuie pe scena internationala formand continutul relatiilor internationalae. Fiecare natiune isi urmareste propriul interes prin forta si putere. „Nefiind alta cale de a promova interesul national, numai politicile externe concrete ale diverselor tari pot oferi explicatii ale evolutiei relatiilor internationale si nu consideratii morale, valorice, culturale. De aceea relatiile internationale sunt expresia eforturilor statelor de a-si promova interesele proprii in termeni de forta, si deci de a urmari un echilibru al acestora.”
