Influenţa Revoluţiei Franceze – Identitatea Irlandeza

Revoluţia franceză a constituit o sursă ideologică pentru irlandezi în lupta lor împotriva inegalităţilor sociale şi politice. Sub îndrumarea acestei surse s-a constituit în 1791 la Belfast, Societatea Irlandezilor Uniţi condusă de Wolfe Tone al cărei obiectiv era să instaureze în Irlanda, o republică independentă de Marea Britanie şi profund democrată în care religia să nu constituie nici o barieră socială şi politică.
Sprijinind republicanismul francez, membrii acestei organizaţii erau consideraţi trădători din mai multe motive. Anglia practic se considera în război cu Franţa Republicană. Anglia era o monarhie constituţională în care regele nu avea puteri absolute (spre deosebire de alte state de pe continent), englezii considerandu-se deja din această privinţă democraţi.
În timpul răscoalei din Irlanda, Napoleon debarcase în Egipt. Distrugerea flotei sale de către englezi, la Abukir în 1797, precum şi victoria lui Nelson în bătălia de la Trafalgar au consacrat supremaţia Angliei pe mare.
Marea Britanie a ieşit puternic întărită din războiul împotriva Franţei care i-a adus uriaşe profituri datorită livrărilor militare. De pe urma războiului au profitat şi landlorzii, prin creşterea preţurilor produselor agricole, creştere provocată de război şi de blocada continentală organizată de Napoleon.
Acţiunile Irlandezilor Uniţi au preocupat Londra, decisă să înnăbuşe orice posibilitate de revoltă. Se trece la arestări şi execuţii ale liderilor organizaţiei, care sperau să fie ajutaţi de francezi. Tentativele franceze de a debarca şi ajuta irlandezii au eşuat datorită vigilenţei engleze. Revoltele din primăvara lui 1798 din comitatele Down, Antrim şi Wexford au fost curând anihilate de trupele britanice. Dintre cele mai sângeroase lupte este bine să amintim bătăliile de la: Antrim, Ballynahinch şi Saintfield iar lupta finală în care irlandezii au fost înfrânţi pe dealul Vinegar în comitatul Wexford.
La sfârşitul anului 1798, forţe ale armatei franceze au debarcat în comitatul Mayo (vestul insulei). Ei au câştigat suportul popular, irlandezii sperând la o guvernare mai bună. Astfel francezii alături de irlandezi trec în comitatul Sligo dar aici sunt înfrânţi de englezi. Francezii sunt luaţi prizonieri iar dintre irlandezi mulţi participanţi au fost executaţi deoarece erau consideraţi trădători. Wolfe Tone este luat prizonier şi trimis la Dublin pentru a fi judecat dar în celulă s-a spânzurat.