Într-adevăr, reacționez destul de târziu față de această chestiune care e deja perimată ca subiect de interes public. O fac, totuși, pentru că abia de curând am primit o copie integral a articolul și nu am vrut să mă aflu în postura cotidiană a presei românești, care înfierează în necunoștință de cauză și în lipsă de competențe.
Două reacții am observant ca fiind preponderente referitor la raportul OXAn. Prima respinge cu tărie raportul, sugerând că există anumite elemente care-l fac suspect ( prezența unei terminologii și a unor acuze uzitate deja de o serie de persoane publice din România). Cea de-a doua, găsește raportul ca o confirmare exterioară a propriilor opinii și un bun mod de legitimare.
Vis-a-vis de aceste reacții eu am o mică frustrare. Avem talentul de a respinge ca lipsit de valoare sau, din contră, să acceptăm ca irefutabil, orice fărâmă de argument care ne parvine dintr-o sursă exterioară. Dintr-o dată, toți comentatorii online de pe bloguri și forumuri erau experți în think-tank-uri, și știau că Oxford Analytica este ori de un “prestigiu indubitabil”, ori o “organizație tenebroasă”. Există o tendință, frustrantă pentru mine, de a emana puncte de vedere ferme, documentate, imposibil de demontat de către interlocutor, chiar dacă vorbim despre relații internaționale și noi am fost toată viața ingineri.
Transcenzând aceste mici idiosincrazii care mă animă, aș dori să vorbesc mai întâi despre fondul lucrării, cea care a suscitat numeroase dezbateri. În primul rând,”Romania: Media no longer plays a political role” nu este un raport ci doar un articol de două pagini care creionează, extrem de succint, rolul presei în societate în ultimele două decenii și tendințele actuale. Nu este o lucrare științifică ci un articol de popularizare, menit să creeze un fundament de cunoștințe unui cititor alogen societății românești. Personal, am citit articole mai interesante și documentate în The Economist, spre exemplu. Totuși, el își servește scopul – informează.
O altă concluzie se referă la scriitură și terminologie, chestiuni care au fost invocate de contestatari. Mie acuzele acestora mi se pare nefondate. Nu am găsit un text partizan, care să înfiereze, ci unul detașat, exterior. Referitor la terminologie, s-a vehiculat că termenul mogul este unul introdus în limbajul uzual de Traian Băsescu, și prin urmare utilizarea lui în text este dovada unei influențe oculte. Fals. În primul rând, orice cercetător care scrie un articol pe un subiect, se informează înainte. Studiază presa locală, consultă surse interioare, se pune la curent cu realitățile românești… în concluzie, nu ar fi fost dificil să observe că termenul de mogul se folosește frecvent. Apoi, pentru un jurnalist/cercetător anglo-american, termenul este familiar, posesorii de afaceri extinse în mass-media purtând denumirea de “media moguls” sau media “tycoons”. Nothing new on the horizon.
În final, deși nu am dreptul să public conținutul articolului din rațiuni de copyright, transcriu o singură propoziție pentru cei care sunt încă convinși că este un articol comandat de PD-L:
“The PD-L proclaims the need for reform, but at least two of its ministers have been embroiled in accusations that they directed state revenue through advertising to publications where they might have a personal interest.“
În final, textul OXAn este echilibrat, detașat, echitabil, corect în fond, fără greșelile uzuale ale străinilor ce scriu despre România, dar nu vă imaginați o lucrare științifică, minuțioasă. E doar un articol scris corect, care n-ar fi trebuit să suscite atât de mult interes și poate nu ar fi făcut-o dacă publicul ar fi avut acces la el.
