Acesta nu este un articol care face referire la George Becali. În circumstanțe normale, numele Becali se află într-un plan paralel cu acela al acestui blog. Totuși, uneori, aceste două plane sunt tăiate de o secantă… ca azi.
Vom folosi acest nume propriu de dragul stilisticii, pentru a sublinia, cu efuziune, o idee. Acest cetățean, spre tristețea componenților decenți ai acestei societăți, a încetat să existe, de ceva timp ca particular, plonjând direct în simbolism. Becalian a ajuns adjectiv și va rămâne astfel o bună bucată de vreme.
Astăzi îl folosim, după cum spuneam, pentru a face o comparație cu un alt ilustru exemplar uman al zilelor noastre: Berlusconi sau Becali lombardul.
“Cred că sunt cel mai bun premier al Italiei din cei 150 de ani de istorie a ţării”, spune Berlusconi, cu o modestie pe care am mai întânit-o undeva. E drept că acel “cred” induce ideea subiectivismului, lasă loc echivocului.
Am stat să mă gândesc dacă formularea îl include sau îl exclude pe Cavour… dar am senzația că îl include. Să vedem, așadar, competiția:
*Camillo Cavour – artizanul centralizării Italiei, primul de la romani încoa’
*Orlando – care, deși a avut o poziție nefericita la Paris (1919), l-a susținut pe Mussolini (până la afacerea Matteotti) a guvernat Italia, alături de Salandra și Boselli, într-o perioadă tulbure.
*Mussolini – ce e drept, Berlusconi e un premier mai bun decât Mussolini, deși sunt curios daca am schimba perioada istorica ce s-ar întâmpla.
*De Gasperi – fondator al Partidului Creștin Democrat, părinte al Europei Unite și primul premier controlat de un Parlament ales prin sufragiu universal
*Aldo Moro – unul din cei mai longevivi premieri Italian, răpit și asasinat de o grupare teroristă (Brigate Rosse –despre care avem și noi un articol aici )
*Giulio Andreotti – figură aproape legendară a scenei politice italiene. A fost de trei ori premier al Italiei (1972-1973, 1976-1979 și 1989-1992), ministru de Interne, Externe și Apărare în multiple guverne.
Deși sunt convins că aș fi putut nominaliza și alte personalități ale scenei politice italiene, m-am mărginit la aceste nume datorită rezonanței lor. Între ele, Berlusconi va fi amintit, peste veacuri, ca cel care a făcut posibilă câștigarea a 5 Cupe ale Campionilor de către A.C. Milan. 
Merci pentru link. Voi citi.
Complicat. Am vazut nu de mult un documentar despre asta. Cert este ca apartamentul unde a fost tinut era amplasat intr-o cladire a serviciului secret al politiei italiene, ceva genul doi si un sfert. In documentar se explica filmul rapirii, de unde au stiut rapitorii traseul, etc. Voi incerca sa gasesc mai multe informatii.
Chiar nu eram la curent cu varianta asta. O poti detalia ?
Aldo Moro a fost rapit de un serviciu secret italian, sub acoperirea Brigazilor Rosii.
Nu l-am uitat, dar biografia lui este destul de dubioasa, desi, in comparatia cu Berlusconi, intra si el. Intr-adevar, cariera politica a lui Giolitti este impresionanta (parca a fost de 6 ori premier, sau ceva de genul). Oricum, bine ca l-ai amintit tu.
L-ai uitat pe Giolitti, omul care, dincolo de Cavour a facut si desfacut Italia cam in toata perioada de dupa 1880 pana la primul razboi mondial. Forza Milan! :))
Am citit si eu undeva, candva, ca rapirea lui Aldo Moro a fost realizata cu complicitatea statului si politicienilor italieni, pentru ca Moro ar fi intentionat o deschidere guvernamentala catre Partidul Comunist Italian, tinut in izolare de catre aliantele politice ce se succedau la putere la Roma.
- spam
- offensive
- disagree
- off topic
Like