Socialismul Premarxist

- se naşte în siajul revoluţiei franceze, fiind reprezentat de gânditori cunoscuţi
- cu ocazia revoluţiei franceze s-a observat că muncitorii nu puteau fi ignoraţi în reglementările ce ar fi reorganizat societatea – anumiţi intelectuali devin ostili capitalismului; încearcă să îi pună capăt, imaginând diferite modalităţi sau să îi reducă efectele nedorite – ajungem în prezenţa unei serii de gânditori socialişti, între care cei mai reprezentativi ar fi:
• Saint Simon (1760-1825)
• Charles Fourier (1772-1837)
• Luis Blanc (1811-1882)
• Proudhon (1809-1865)
unele dintre ideile lor vor fi reluate de Marx, preluate şi adaptate

Claude Henry conte de Saint Simon
- fondatorul socialismului francez
- adept al unui “guvern al afacerilor” – guvern format din tehnocraţi; el socotea că economia era mult mai importantă decât politica şi afirma că revoluţia franceză eşuase pentru că nu atacase privilegiile oferite de averi; a apreciat mult dezvoltarea economică industrială şi financiară din timpul său, de aceea recomanda formarea unui guvern din bancheri, industriaşi şi tehnicieni
- după el, mijloacele de producţie trebuiau să aparţină toate unui fond social; căci societatea urma să evolueze inevitabil spre socialism, pe care statul trebuia să îl pregătească prin crearea acestor fonduri sociale
- nu credea într-o societate fără de clase şi nu era împotriva marilor venituri pe care unii le câştigau, cu condiţia ca aceste venituri să fie câştigate onest; dar el nu accepta veniturile provenind din proprietatea moştenită – considerată a fi exploatare

Charles Fourier
- credea că răul în societate pornea din constrângerile impuse de societate individului; credea că odată înlăturate aceste constrângeri oamenii ar munci în armonie
- această formulă constituie principiul său: al “armoniei pasiunilor” (harmonie des passions); el a venit cu ideea creării unor stabilimente în care aprox 1600 persoane să fie adăpostite: falanstere (phalansteres) – pentru ca ei să muncească în armonie; nu există exploatare şi constrângeri
(unele din ideile sale – formă extremă de utopie)
- importanţă considerabilă a gândirii sale în mediul narodnic rus asupra căruia a avut o influenţă ca şi asupra unui mare gânditor rus: Cernîşevski

Louis Blanc
- autor al unei lucrări: “Organisation du travail” (1839); această carte a avut ecouri în timpul său; el credea că răul din societate era datorat competiţiei care se naşte între oameni, ceea ce îl determină să susţină că statul ar trebui să preia controlul asupra industriei
• se pare că dimpotrivă, competiţia duce la dezvoltare; dacă e desfăşurată în condiţii civilizate
(Fourier şi Blanc caută rădăcina răului existent în societate)
- acest stat trebuia să creeze nişte “ateliere naţionale” care să le garanteze muncitorilor stabilitatea postului şi salarii decente; această idee se leagă de formula sa precedentă, în legătură cu competiţia; e o idee utopică – socialism utopic
- tentativele de a organiza asemenea ateliere au dus la rezultate dezastruoase, dar ca precursor utopic al lui Marx, Blanc este important; pentru că el e primul care a atribuit statului rolul de a construi noua ordine socială – noutatea constă în faptul că el a remarcat interdependenţa reformă politică + reformă socială

4. Pierre Joseph Proudhon
- personaj contradictoriu; în 1840 el a publicat lucrarea “Qu’ est-ce que la propriete” – cu faimosul mesaj “La propriete c’est le vol”
- de fapt, el era pentru proprietatea, nu o respingea; dar la baza doctrinei sale stă individualismul, care l-a determinat să respingă statul şi să respingă orice formă de colectivism
- socialismul propus de el e un fel de mutualism, întrajutorare – acesta consta în crearea de bănci de schimb, unde muncitorii trebuiau să depună rezultatele muncii lor pentru care trebuiau să primească nişte cupoane, cupoane ce ar fi servit drept bani
- el cerea reorganizarea economică a societăţii, ca şi Marx
• revoluţiei franceze i se poate reproşa faptul că a fost doar o revoluţie politică ce nu a dus la reorganizarea economică a societăţii
• considera că tot ceea ce revoluţia politică poate să facă era să schimbe echilibrul de putere în interiorul statului dar el se opunea acestui stat; susţinea doctrina individualismului
• schimbând ordinea economică existentă trebuia să se abolească orice fel de putere organizată, iar indivizii să fie lăsaţi să îşi opereze şi să conducă singuri propriile lor aranjamente economice; pentru aceasta, Proudhon considera că revoluţia nu era necesară
- făcând diferenţa între acţiunea politică şi economică, repudiind acţiunea politică, el devine fondatorul anarhismului francez
- argumente vs proprietatea colectivă: utilizate de anarho-sindicalism
- influent asupra revoluţionarilor ruşi din sec XIX – eg: Bakunin
- celebru datorită formulei “exploatarea omului de către om”

- exista apoi un mic grup de revoluţionari francezi conduşi de Louis Blanqui (1805-1881) – un fel de continuator al lui Babeuf
• mesaj: trebuia organizată o societate unde nu vor exista nici bogaţi, nici săraci; o societate unde fiecare individ trebuia să muncească şi să posede proprietate ca rezultat al muncii sale
• s-a asociat cu Filippi Buonaroti – alt adept al lui Babeuf; publicase în 1828: “Conspiraţia egalilor zisă a lui Babeuf” – carte de căpătâi a multor gânditori revoluţionari
• cei 2 au creat o societate secretă – “Carbonara” – adoptând ideile lui Babeuf prin intermediul lui Buonaroti, Blanqui a organizat mai multe societăţi secrete, dar acestea nu au avut mare influenţă în rândul muncitorilor
• revoluţia să fie organizată de un grup “de profesionişti”
- Blanqui nu a fost un mare teoretician; el dispreţuia sindicatele şi recomanda distrugerea religiei
- după el, singurul lucru care trebuia să îl facă clasa muncitoare era revoluţia
- Blanqui e important pentru că a întreţinut tradiţia iacobină, chiar dacă problema relaţiei dintre o mică grupare organizată de conspiratori sau problema relaţiei unei mici organizaţii conspirative cu clasele de muncitori va fi rezolvată doar de Lenin
- socialiştii utopici au fost importanţi pentru că au făcut din socialism o problemă publică; tot ei i-au furnizat lui Marx multe idei, chiar dacă acesta i-a criticat şi atacat adesea