Omogenizarea etnica

Principiul trasat al purificarilor de populatie in teritoriu era acela ca purificarile erau strategice si politice, vizand asigurarea mentiunii dominatiei in teritoriile noi cucerite, fie motivate economic, dorindu-se realizarea de profit, prin vanzarea de sclavi, fie combinand mai multe motive.
Din Evul Mediu modelul purificarilor de populatie s-a schimbat drastic fiind aplicat preponderant pe motive religioase.
Divizarea religioasa a Europei Mediterane si a Orientului Apropiat a facut ca purificarile de populatie sa imbrace forma unor conflicte de civilizatie.
Aceste 3 conflicte purtate intre lumea crestina si islam (cucerirea araba, cruciadele, ascensiunea Imperiului Otoman) au fost acompaniate de o gama variata de actiuniincadrabile in mecanismul purificarii de populatie.
Purificarile religioase au fost indreptate nu numai in afara ci si in interior. Mecanismul defensive bazat pe religie functionand ca un zid de aparare, incurajand identitatea colectiva, protejand-o atat in fata inamicilor din afara cat si a acelora din interior.
Nu orice persecutie religioasa poate fi incadrata in mecanismul purificarii de populatie, pentru ca nu toate persecutiile au foat insotite de masacre, expulzari, deportari, etc. In EM a existat o tendinta clara de a impune omogenitatea religioasa, atat in lumea crestina, cat si in cea musulmana. Tendinta nu era orientate patetic desi limbajul si conceptele religioase au fost utilizate in discursul si lupta politica.
In Pacea de la Augsburg din 1555 nu fusese stabilit principiu omogenitatii  religioase ca baza pentru omogenizarea politica. Acum la 1555 a fost simtit principiu in formula “cuius regius” – conform caruia conducerea statului avea ultimul cuvant in treburile religioase ale statului sau si fiecare supus trebuia sa-I accepte religia sau sa plece. Pentru pace a stabilit principiu omogenitatii religioase pentru o entitate statala impunandu-se astfel primii pasi ai totalitarismului modern, si a consecintelor acestuia de a impune uniformitatea.
De-a lungul EM purificarile de populatie au fost fie exclusive religioase, fie au avut o componenta etnica semnificativa, perceputa sau exprimata insa tot in termeni religiosi. Cazul cel mai cunoscut ramane revocarea Edictului de la Vailes din 1865. Pentru purificarea religioasa, dar cu o componenta etnica semnificativa ramane exemplul Tarilor de Jos, cand persecutiile spaniolilor catolici impotriva protestantilor din Tarile de Jos, la sf secolului XVI au condus la dislocarea a circa 150 000- 200 000 protestanti. Mult mai clara este componenta etnica in cazul expulzarilor in masa ale irlandezilor catolici din Ustler dupa rebeliunea din 1641.
Ultima mare purificare pe criterii religioase in Europa s-a petrecut in Sf Imperiul Roman, de neam german, in 1731. Acum din Arhiepiscopatul catholic de Salsburg peste 20.000 de protestanti au fost siliti sa emigreze datorita persecutiilor religioase, declansate de autoritatea austriaca. (O parte din acesti protestanti au ajuns in Transilvania).
A doua etapa a omogenizarii cuprinde perioada 1700-1900
La mijlocul secolului 18, incepe a doua faza a procesului de omogenizare si purificare de populatie, cu purificare etnica a francofonilor din Canada, ca rezultat al luptelor dintre Anglia si Franta in America de Nord si a infrangerilor suferite de englezi in vara lui 1755. La refuzul francezilor de a presta juramant de credinta in fata consulului din Harifax, acestia (francezii) au fost expulzati si deportati, locul lor fiind luat de englezi si americani, procesul derulandu-se pana in 1783. In aceasta a doua etapa a purificarilor  de populatie, care a durat pana catre 1900, purificarile de populatie s-au manifestat mai ales in spatiile extraeuropene, fiind proiectate mai ales de europeni in colonii, impotriva populatiei nonalbe. In epoca revolutiilor democratice de la sfarsitul secolului 18, ideological a influentat mecanismul purificarii de populatie, aspect inregistrat ca atare si in limbajul epocii.
In cursul secolului 19, foarte afectati de purificarile de populatie au fost indienii din America de Nord. Ceea ce s-a intamplat cu indienii a fost un proces aflat la limita purificarilor de populatie moderne.
Alt exemplu s-a petrecut in Australia, unde impotriva aborigenilor s-au inregistrat acte de suprimare a vietii, cunoscute adesea sub numele de “ vanatorile duminicale”.
A treia etapa a purificarilor entice care incepe o data cu anul 1900, a insemnat nu numai dislocarea spatiala ci si exterminarea fizica a grupurilor rasiale, de clasa etc.
A treia etapa a purificarilor de populatie e specifica de cele mai multe ori structurilor de tip imperial in care grupurile entice dominante isi transforma identitatea de la una bazata pe religie sau loialism la un ape baze nationale sau sociale.
Purificarile de populatie din secolul XX sunt proprii atat structurilor de tip imperial europene cat si celor euro-asiatice.
Grupurile entice sau politice in aceste state vor cauta sa elimine competitorii in lupta pentru dominatie, victime cazand cei de alta etnie, religie sau clasa sociala.
Ex: Germania, Rusia, Imeriul Otoman.
Rusia este dupa Imperiul Otoman a doua mare putere, a dpua structura de tip imperial care a recurs la solutii de purificare – atat dislocari spatiale cat si exterminari fizice.
Pana la primul Razboi Mondial, incercarile de omogenizare in spatial rusesc s-au facut exclusive pe criterii religioase, ortodoxia jucand un rol fundamental in definirea oficiala a spiritului rus.
Non-ortodocsi, chiar si crestinii de alta denominare religioasa au fost exclusi in general din esabloanele superioare ale politicii si administratiei rusesti, dar numai importiva evreilor au fost initiate actiuni de purificare in forma expulzarilor, deportarilor si intr-o mai mica masura a exterminarii fizice.
Dupa primul razboi mondial, npua structura rusa de tip imperial va dori sa obtina o alta omogenitate ruseasca, recurcand la criteriul social.
Purificarile de populatie care se vor desfasura in Imperiul Sovietic, timp de aproape 7 decenii, vor avea la baza preponderant, acest criteriu declasa sociala.
Cel mai dramatic caz al etniei care s-a confruntat cu problema transformarii dintr-o etnie imperialan intr-o natiune a fost etnia germana din Germania.
In Germania celui de-al II-lea si al III-lea Reich, transformarile s-au petrecut de-alungul unui proces marcat de o puternica trasatura rasiala.
Nasterea nationalismului german etno-rasial a fost marcata si jalonata de iudeo-fobie, omogenizarea etnica a Germaniei vizand mai ales purificarea evreilor.
In Germania celui de-al III-lea Reich, se pot identifica toate manifestarile incadrabile in conceptual de purificari de populatie de la cea mai putin nociva – emigrarea sub presiune, pana la forma extrema – genocidul.
Desi nazismul a privit toate popoarele non-germanice ca fiind inferioare din punct de vedere rasial, Hitler a reusit in cei 12 ani sa implementeze purificarile de populatie doar asupra a patru grupe:
•    Evreii
•    Tiganii
•    Homosexualii
•    Dusmanii politici indezirabili(comunistii).
Modelul german ca sic el rusesc a aratat de-alungul timpului  o multiplicare a purificarilor de la cele etno-rasiale, la cele ideologice si sexuale.
Dupa al doilea Razboi Mondial, intalnim o situatie mult mai complexa, omenirea asistand la o proliferare a tuturor tipurilor de purificare entice, rasiale, religioase, de clasa, politice, etc.
In perioada postbelica toate purificarile pot fi incadrabile in doua modele:
1.    purificari ce au insotit procesul de decolonizare
2.    purificari generate de conflicte interetnice locale.
In prima categorie, intre purificarile post-coloniale care au avut loc dupa 1945, trebuie sa facem distinctie intre cele care au implicatpe de o parte expulzarea fostilor stapani, sip e de alta parte, cele care au implicat populatia autohtona.
Reprezentative pentru acest tip de purificare postcoloniala, indreptata impotriva populatiei autohtone e schimbul de populatie acompaniat de massacre si expulzari, desfasurat intre India si Pakistan in 1947.
Divizarea Indiei a facut ca milioane de oameni sa se afle de parte gresita a frontierei – musulmanii, de exemplu, fusesera concentrate in Vestul si Estul Indiei cu mari distante intre ei.
Linia de frontiera fixata intre Pakistan si India, taia astfel populatia amestecata din provinciile Bengal si Punjab, la care s-au adaugat ulterior si conflictul din zona Kasjmir intre august-octombrie 1947.
Cel putin jumatate de million de oameni so-au pierdut viata si alte 12 milioane au fost dislocate pentru a se incadra in propriile granite etnice.